Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 42 din 8 octombrie 2002, Tribunalul Constanța a respins cererea formulată de condamnatul S.I., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 618 din 14 noiembrie 2000, a aceluiași tribunal, definitivă prin decizia penală nr. 4194/2001, a Curții Supreme de Justiție.
S-a reținut că motivul invocat de condamnat, că nu a participat la comiterea faptei, fiindcă se afla în altă parte în acel moment, nu vizează nici unul din cazurile de revizuire limitativ și expres, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 295/P/29 noiembrie 2002, a respins apelul revizuientului.
Petiționarul a declarat recurs.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă, într-adevăr, că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de revizuire expres, prevăzute în art. 394 C. proc. pen., care să impună revizuirea hotărârii de condamnare.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul condamnatului S.I. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea revizuientului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de condamnatul S.I., împotriva deciziei nr. 295 din 29 noiembrie 2002, a Curții de Apel Constanța, ca tardiv introdus.
Obligă pe condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2003.