Expertiză psihiatrică obligatorie. Acte medicale anterioare. Omisiunea internării
Întocmirea
raportului de expertiză psihiatrică pe baza unor acte medicale depuse de făptuitor
și a examinării acestuia fără internare într-o instituţie sanitară de
specialitate nu corespunde cerinţelor prevăzute în art. 117 alin. (2) C. proc.
pen., ceea ce atrage casarea hotărârii conform art. 3859 alin. (1)
pct. 8 C. proc. pen.
Secţia penală,
decizia nr. 2079 din 7 mai 2003
Prin sentinţa penală nr. 499 din 15 octombrie 2002, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul B.T. pentru săvârșirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C. pen.
Instanţa a reţinut că , la 28 aprilie 2002, certându-se cu tatăl său, inculpatul a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnul în faţă; victima s-a dezechilibrat, s-a lovit cu capul de pavaj și a decedat după două zile, urmare traumatismului cranian suferit.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia penală nr. 308 din 13 decembrie 2002, a admis apelul procurorului, a făcut aplicarea art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. și a majorat pedeapsa. Apelul inculpatului a fost respins.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Conform prevederilor art. 117 alin. (1) C. proc. pen., efectuarea expertizei psihiatrice este obligatorie atunci când există îndoială asupra stării psihice a inculpatului, iar potrivit alin. (2) expertiza se efectuează în instituţii sanitare de specialitate, în vederea efectuării expertizei dispunându-se internarea inculpatului pe timpul necesar.
Din examinarea actelor dosarului se constată că în timpul urmăririi penale
inculpatul a depus acte medicale care atestă că prezintă oligofrenie gradul I
pe fond sechelar encefalopat, fiind declarat inapt pentru serviciul militar și
este încadrat în gradul III de invaliditate, cu diagnosticul de deficienţă
psihică medie. Existând îndoială în legătură cu starea psihică a inculpatului,
s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice, care a concluzionat că acesta
prezintă o întârziere în dezvoltarea mintală, la data săvârșirii faptei având
discernământul diminuat.
Ordonanţa procurorului de efectuare a expertizei a fost emisă la 8 mai 2002, iar examinarea inculpatuluui s-a făcut a doua zi, fără internare într-un institut sanitar de specialitate, cum prevede art. 117 C. proc. pen.
Ca atare, nefiind respectate cerinţele legii în legătură cu modul de efectuare a expertizei psihiatrice, nu se pot trage concluzii certe în legătură cu responsabilitatea inculpatului.
În consecinţă, constatându-se incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recursul inculpatului a fost admis, s-au casat hotărârile atacate și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.