FALS INTELECTUAL. FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIBVATĂ. CARNET DE MUNCĂ.ADEVERINȚĂ ELIBERATĂ DE O COOPERATIVĂ
Înscrierea de date nereale în carnetul de muncă, de către un
funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, constituie fals
intelectual, acest act având, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976,
caracter de înscris oficial.
Falsificarea unei adeverinţe eliberate de o cooperativă meșteșugărească privind
vechimea în muncă și veniturile unor cooperatori constituie fals în înscrisuri
sub semnătură privată, acest act, în raport cu prevederile art. 150 alin. (2)
C. pen., neavând caracterul unui înscris oficial.
Secţia
penală, decizia nr. 2822 din 12 iunie 2003
Prin sentinţa penală nr. 276 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava, inculpatul G.V. a fost condamnat, între altele pentru săvârșirea infracţiunii continuate de fals intelectual prevăzută în art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În perioada 1994 – 1999 inculpatul, inspector în cadrul unei cooperative meșteșugărești, a întocmit unor persoane adeverinţe prin care atesta perioade nereale de activitate și a completat în fals carnetele lor de muncă, ajutându-le în acest mod să beneficieze în mod injust de ajutor de șomaj și alocaţie de sprijin.
Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că fapta săvârșită constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este, în parte, fondat.
În ceea ce privește falsificarea carnetelor de muncă ale unor cooperatori, încadrare juridică a faptei, ca fals intelectual în prevederile art. 289 C. pen., este corectă.
În adevăr, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976, carnetul de muncă este definit ca act oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, retribuţia și alte drepturi ale titularului. În raport cu acest text de lege, prevederuile art. 289 C. pen. sunt incidente în cauză.
Inculpatul a fost condamnat, sub aceeași încadrare juridică, și pentru falsificarea adeverinţelor doveditoare ale vechimii în muncă și a eliberat aceste înscrisuri pentru a fi folosite de persoane neîndreptăţite să primească ajutoare sociale.
Cu privire la aceste acte se constată că ele au fost întocmite în numele cooperativei meșteșugărești la care inculpatul era angajat și, ca atare, nu pot fi considerate înscrisuri oficiale, întrucât, potrivit art. 150 alin. (2) C. pen., astfel de acte trebuie să emane de la unităţile la care se referă art. 145 din același cod.
În consecinţă, faptele inculpatului care, în perioada 1994 – 1999 a întocmit și eliberat în mod repetat, în baza aceleiași rezoluţii infracţionale, adeverinţele prin care atesta împrejurări necorespunzătoare adevărului cu privire la calitatea de angajat și la salarizarea unor persoane constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În consecinţă recursul inculpatului a fost admis sub acest aspect, s-a casat hotărârea atacată și s-a dispus condamnarea acestuia potrivit încadrării menţionate.