Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 2436/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2003.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 480 din 24 septembrie 2002, Tribunalul Iași, a condamnat pe inculpatul M.M. la 7 ani și 8 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.C. și în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile M.C. suma de 20.000.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale.

În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic nr. 3 Iași, suma de 3.298.779 lei cheltuieli de spitalizare ale părții civile M.C., iar părții civile Serviciul de Ambulanță Iași suma de 97,20 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei, calculată în raport de cursul oficial de la data executării hotărârii, sumă ce reprezintă cheltuieli cu transportul victimei la spital.

În baza art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile M.C. suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 C. proc. pen., a mai fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

S-a reținut că, în ziua de 9 octombrie 2001, în timp ce se afla într-un loc public, inculpatul care este cioban, a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona capului cu un obiect contondent, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.

Conflictul dintre inculpat și partea vătămată M.C. a fost observat de martorii I.V. și I.I., ultimul încercând să-i despartă, însă a fost mușcat de câinele inculpatului. Tatăl său, I.V. a reușit să ia parul din mâna inculpatului și i-a acordat ajutor părții vătămate, care ulterior a fost transportat la spital, unde a beneficiat de îngrijiri medicale.

Urmarea loviturilor aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit contuzie cerebrală medie difuză cu hematom intercerebral temporo-occipital, fractură disjuncție lamdoidiană, leziuni care i-au pus în primejdie viața și pentru a căror vindecare a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a invocat împrejurarea că din probele dosarului nu rezultă vinovăția sa, partea vătămată suferind leziunile într-un conflict anterior, iar pedeapsa de 7 ani aplicată este prea aspră, motivat de împrejurările de fapt și circumstanțele personale.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 48 din 11 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de după data de 24 septembrie 2002 și l-a obligat pe apelant să plătească statului 400.000 lei cheltuieli judiciare și părții civile M.C. suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.M., care prin apărătorul său a solicitat reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă.

Recursul este nefondat.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât recursul, bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca nefondat și va fi respins, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 48 din 11 februarie 2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 decembrie 2000, la 23 mai 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2003.