Loviri Sau Vătămări Cauzatoare De Moarte.Afecţiuni Grave Preexistente.Raport De Cauzalitate
Lovirea
unei persoane, cu consecinţa unor contuzii cranio-cerebrale vindecabile în 7-8
zile, dar care au declanșat o meningită acută, survenită la un organism cu grave
alterări hepato-renale și miocardice, cu urmarea morţii victimei, constituie
infracţiunea prevăzută în art.183 C.pen., între agresiune și deces existând o
legătură indirectă de cauzalitate, în sensul că în lipsa contuziilor
cranio-cerebrale moartea nu s-ar fi produs în acel moment.
Decizia Secţiei penale nr.1173 din 5 martie
2002
Prin sentinţa nr.179 din 9 martie 2001, Tribunalul București, secţia I-a penală, a condamnat pe inculpaţii C.S. și G.D. pentru săvârșirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art.183 C.pen.
Instanţa a reţinut că, la 21 decembrie 1999, inculpaţii au lovit pe N.M. cu cotul și pumnul în zona feţei, doborându-l la pământ. Internată la spital, victima a decedat după trei zile.
În foaia de observaţie medicală s-a menţionat că victima a fost diagnosticată ca suferind o contuzie cranio-cerebrală, contuzie toraco-abdominală și fractură de antebraţ.
Raportul medico-legal a concluzionat că moartea victimei a fost neviolentă, ea datorându-se insuficienţei cardio respiratorii, consecinţă a unei meningite purulente survenită la un organism cu alterări distrofice hepato-renale și miocardofiborză. S-a menţionat că leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, fără legătură de cauzalitate cu moartea victimei și necesitau pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Comisia de Avizare și Control a precizat că între politraumatismul cranio-facial și cel de la membre, și decesul victimei prin meningită acută purulentă, în condiţiile unor leziuni traumatice neglijate și pe fondul unor multiple afecţiuni patologice preexistente, există o legătură de cauzalitate indirectă, decesul datorându-se unor complicaţii post-traumatice.
Aceste concluzii au fost menţinute de Comisia Superioară Medico-Legală, cu precizarea că moartea victimei a fost violentă.
Prin decizia nr.401 din 12 iulie 2001, Curtea de Apel București, secţia I-a penală, a respins apelurile declarate de procuror și de inculpaţi.
Inculpaţii au declarat recurs, susţinând că au fost greșit condamnaţi.
Recursurile nu sunt fondate.
Din verificarea lucrărilor cauzei rezultă că situaţia de fapt a fost corect reţinută, inculpaţii având intenţia de a-i aplica victimei o corecţie pentru că aceasta, anterior, lovise o rudă a unuia dintre ei.
Loviturile aplicate și căderea victimei i-au produs leziuni care ar fi necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Între traumatismul cranio-facial și decesul datorat meningitei acute există însă o legătură de cauzalitate indirectă, secundară, complicaţiile posttraumatice determinând moartea violentă a victimei.
Chiar dacă aceasta suferea de mai multe boli preexistente lovirilor, care puteau determina moartea și în afara condiţiilor create prin traumatismul cauzat de inculpaţi, această stare patologică nu are relevanţă sub aspectul cauzei determinante a morţii; rezultatul, moartea victimei, nu a survenit pe calea unei evoluţii naturale, la o dată imprevizibilă, ci la scurt timp după lovirea ei de către inculpaţi, ca urmare a traumatismului care a declanșat meningita acută purulentă.
În aceste condiţii, se constată că inculpaţii au săvârșit cu intenţie fapta de lovire, dar nu au prevăzut, din culpă, rezultatul survenit. Ca atare, ei au acţionat cu intenţie depășită, element subiectiv specific infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În consecinţă recursul inculpaţilor a fost respins.