Abuz de încredere. Angajat prin contract de prestări servicii. Delapidare
Însușirea de către cel angajat prin
contract de prestări de servicii pentru achiziţionarea unor mărfuri, a banilor
primiţi de la angajator, constituie infracţiunea de abuz de încredere, iar nu
aceea de delapidare, făptuitorul neavând calitatea de funcţionat.
Decizia nr.3502 din 4 iulie 2002
Prin sentinţa nr.177 din 5 iunie 2001, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul A.S. pentru săvârșirea infracţiunii de delapidare prevăzută în art.2151 alin.1 C.pen.
Instanţa a reţinut că inculpatul a fost angajat ca merceolog la o societate comercială, pe baza unui contract de prestări de servicii, potrivit căruia avea obligaţia să achiziţioneze produse pentru plata cărora ridica sumele necesare de la casierie.
În perioada iulie-septembrie 1999, inculpatul a ridicat de la casieria societăţii 10.000 DM și suma de 14.452.585 de lei pentru plata unor mărfuri și cheltuieli de deplasare, bani pe care i-a folosit în interesul său.
Curtea de Apel Piteșri, prin decizia penală nr.244/A din 20 septembrie 2001, a respins apelul inculpatului.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Din actele dosarului rezultă că între societatea comercială și inculpat a intervenit un contract civil de prestări de servicii, pe baza căruia executantul – inculpatul – s-a obligat să achiziţioneze pentru societate metale neferoase, activitate pentru care i s-a fixat un onorariu.
Pe baza acestui contract, inculpatul a primit mai multe sume de bani, dintre care pe unele le-a însușit, așa cum au reţinut instanţele.
Inculpatul nu și-a însușit banii în calitate de gestionar al acestora, de salariat sau funcţionar cu atribuţii de gestiune, ci în baza unui contract civil de prestări de servicii, în baza căruia a dobândit detenţia juridică a acelor sume.
Potrivit art.213 C.pen. care încriminează abuzul de încredere, săvârșește
această infracţiune cel care deţine un bun mobil al altuia în baza unui titlu,
a unui raport juridic patrimonial și îl însușește, dispune de el pe nedrept ori
refuză a-l restitui.
Devenit deţinător al bunului, făptuitorul intervertește în mod abuziv detenţia
într-o stăpânire deplină, se comportă ca și cum ar fi proprietarul acelui bun,
abuzând de încrederea celui care i l-a încredinţat.
În cazul de faţă, inculpatul a dispus pe nedrept, în interesul său, de banii ce i-au fost încredinţaţi pentru achiziţionarea unor mărfuri și efectuarea altor activităţi.
Ca atare, încadrarea juridică reţinută de instanţe, în prevederile art.2151 alin.1 C.pen. este greșită, fapta săvârșită de inculpat constituind infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art.213 din același cod, motiv pentru care recursul a fost admis, s-a schimbat încadrarea juridică în sensul celor ce preced și s-a încetat procesul penal ca efect al retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată.