Parte responsabilă civilmente. Societate de asigurare. Accident de circulaţie
În cazul accidentelor de
autovehicule cauzatoare de pagube, părţile civile au dreptul de a fi despăgubite
de autorul accidentului, solidar cu asigurătorul, acesta din urmă având
calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal.
Pentru pagubele cauzate prin accident autorul va fi obligat la plata integrală
a daunelor, materiale și morale, iar asiguratorul numai în limita sumei maxime
stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Decizia nr.5594 din 17 decembrie 2002
Prin sentinţa penală nr.3434 din 15 noiembrie 2000, Judecătoria Timișoara a condamnat la inculpatul I.M. pentru săvârșirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută în art.178 alin.3 C.pen.
Inculpatul a fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF SA, la plata sumei de 1.221.521 de lei prestaţie periodică lunară și 60 milioane de lei daune morale părţii civile M.A. și 40 milioane de lei daune morale părţii civile M.E.
Instanţa a reţinut că, la 21 octombrie 1999, conducând un autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a accidentat mortal pe M.M.
Tribunalul Timiș, prin decizia penală nr.112/A din 19 februarie 2001, a admis apelurile declarate de procuror și de partea responsabilă civilmente, a majorat pedeapsa și a înlăturat obligarea societăţii de asigurare, solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor, cu motivarea că aceasta nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în proces, neaflându-se în raporturi de prepușenie cu făptuitorul, pe de o parte, iar pe de altă parte, Legea nr.136/1995 nu prevede posibilitatea angajării răspunderii societăţilor de asigurare în procesele privind accidente de circulaţie.
Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de inculpat.
Recursul în anulare declarat în cauză privind soluţionarea laturii civile, este fondat.
Potrivit art.14 C.proc.pen., acţiunea având ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părţii responsabile civilmente, poate fi alăturată acţiunii penale, în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile, în natură sau prin plata unei despăgubiri bănești.
Totodată, art.24 alin.3 din același cod prevede că persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Instituind această calitate procesuală, legiuitorul a urmărit să protejeze persoana care a suferit un prejudiciu material împotriva insolvabilităţii autorului prejudiciului. Ea reglementează o răspundere complementară, indirectă, a unei alte persoane decât autorul pentru pagubele cauzate prin infracţiune.
În speţă, inculpatul era posesor al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto în baza contractului încheiat cu SC Asigurare Reasigurare ardaf SA Cluj.
În atare situaţie, temeiul răspunderii societăţii de asigurare nu se află în prevederile art.1000 C.civ., ci în Legea nr.135/1995 privind asigurările și reasigurările în România, prin care legiuitorul nu a mai lăsat la latitudinea instanţei chemarea în procesul penal a asigurătorului, ci a instituit, prin art.54 alin.ultim, o obligaţie în acest sens, atribuindu-i astfel calitatea de parte responsabilă civilmente, bazată pe ideea de garantare și protejare a intereselor persoanelor păgubite, dar și pe ideea de risc asumat, care este de esenţa oricărei societăţi de asigurare.
Astfel, art.49 din legea menţionată prevede obligativitatea asigurătorului de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.
Conform art.55 din aceeași lege, despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat, iar potrivit art.57 drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei și pot fi exercitate și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea celui răspunzător de producerea pagubei.
Corelând dispoziţiile legale menţionate, rezultă că societatea de asigurare trebuia obligată solidar cu inculpatul, dar nu la întreaga sumă reprezentând despăgubiri către părţile civile, așa cum a procedat prima instanţă, ci numai în limita sumei prevăzute de lege.
Astfel, art.53 din Legea nr.136/1995 prevede că limita maximă a despăgubirilor de asigurare se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor; Hotărârea Guvernului nr.906 din 16 decembrie 1998, în vigoare la data producerii accidentului, prevede în art.9 lit.b că în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asigurătorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, până la 40 de milioane de lei pentru fiecare, dar nu mai mult de 110 milioane de lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate.
În consecinţă recursul în anulare a fost admis iar societatea de asigurare a fost obligată, solidar cu inculpatul, la plata sumei de 40 milioane de lei către părţile civile.