Primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă. Proces-verbal de constatare a contravenției. Instanța competentă să soluționeze contestația.
Codul de procedură civilă, art. 20, art. 22 alin. (3)
Codul Muncii, art. 16, art. 276 alin. (1) lit. e)
O.G. nr. 2/2001, art. 32 alin. (2)
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: Competență teritorială
Conflict negativ de competență
Contract individual de muncă
Inspectoratul Teritorial de Muncă
Judecătorie
Locul săvârșirii faptei
Proces-verbal de constatare a contravenției
Punct de lucru
Sediul angajatorului
Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în
formă scrisă revine angajatorului, iar neîndeplinirea acestei
obligații constituie, potrivit art. 276 alin. (1) lit. e) din Codul
Muncii, contravenție, ce se sancționează cu amendă de la
1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Neîndeplinirea acestei obligații nu putea fi săvârșită
decât la sediul angajatorului, astfel cum arată în mod expres art. 16 din
Codul Muncii, întrucât inacțiunea se săvârșește, ca element
material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se
săvârșească acțiunea, conduita activă la care legea
obligă.
Competența de soluționare a contestației împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenției, aparține
judecătoriei în a cărei rază de competență
teritorială își are sediul angajatorul, iar nu
judecătoriei în a cărei rază de competență se
află punctul de lucru unde a fost constatată contravenția.
I.C.C.J.,
Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 1078 din 14 martie
2008
Prin
acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni
la data de 06 septembrie 2007, sub nr.2152/262, petenta S.c. T Srl,
în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovita, a
formulat plângere prin care contestă procesul verbal de constatare și
sancționare a contravențiilor
seria DB nr.009183/24.08.2007.
În motivarea
plângerii, petenta a arătat că, prin procesul verbal contestat, a fost amendată cu suma de 3000
lei, pentru săvârșirea contravențiilor
prevăzute de art.276 alin. (1) din Legea 53/2003 cu modificările
și completările ulterioare. A mai arătat petenta că
într-adevăr, la data controlului
efectuat de inspectorii intimatului ITM București, la punctul de
lucru din București, aparținând societății sale, se aflau
două persoane fără contracte individuale
de muncă și amenda i-a fost aplicată de către I.T.M.
Dâmbovița. Privitor la cele două persoane, arată contestatoarea,
acestea veniseră în vizită
la un prieten, salariat în cadrul societății sale, moment în care au fost găsite de
inspectorii de muncă. Deci, aceste persoane nu efectuau
activități de muncă pentru a avea încheiate contracte
individuale de muncă.
Pentru toate aceste motive, petenta a solicitat anularea procesului verbal, iar, în subsidiar exonerarea de plata amenzii aplicate prin acesta, având în vedere că cele consemnate nu corespund realității, precum și dificultățile financiare cu care se confruntă.
Judecătoria
Moreni, prin sentința civilă nr.634 din 18 septembrie 2007, a admis excepția
necompetenței „materiale” și a declinat competența
soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4
București, dar reținând, în esență, necompetența sa
teritorială în raport cu dispozițiile art.32 alin. (2) din
O.G.nr.2/2001 și cu faptul că locul săvârșirii
contravenției este situat în raza acesteia.
La rândul său, Judecătoria sector 4 București – Secția
civilă, prin sentința civilă nr.6463 din 21 noiembrie 2007, a
admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și
a declinat competența de soluționare a plângerii Judecătoriei M,
și, constatând ivirea unui conflict negativ de competență a
trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru
a pronunța regulatorul de competență.
Pentru a se
pronunța în sensul arătat, Judecătoria sector 4 București a
reținut că pretinsa faptă,
reținută de agentul constatator în sarcina petentei este
prevăzută drept contravenție și sancționată de
art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr.53/2003, potrivit căruia
constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor
fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.
16 alin. (1), și se sancționează cu amendă de la 1.500 lei
la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată fără
a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei.
S-a reținut că
obligația pe care legea o impune, conform art. 16 din Codul Muncii, este
aceea de a încheia contracte de muncă tuturor persoanelor pe care
angajatorul le primește la muncă.
Potrivit aceluiași text legal,
contractul individual de muncă se încheie în baza
consimțământului părților, în formă scrisă, în
limba română. Obligația de încheiere a contractului individual
de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul
persoană juridică, persoana fizică autorizată să
desfășoare o activitate independentă, precum și
asociația familială au obligația de a încheia, în formă
scrisă, contractul individual de muncă anterior raporturilor de
muncă.
S-a
apreciat că punctul de lucru nu poate fi "angajator", iar
posibila neîndeplinire a obligației
de a încheia contracte de muncă nu se putea săvârși decât la
sediul angajatorului, astfel cum art.16 din Codul Muncii arată în mod
expres întrucât inacțiunea se săvârșește, ca element
material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se
săvârșească acțiunea, conduita activă la care legea
obligă.
Prin urmare, întrucât sediul
angajatorului se află în localitatea M, competența
aparține acestei Judecătorii, așa cum, de altfel, au apreciat
atât agenții constatatori, cât și apărătorul petentei.
Înalta Curte, constatând că sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art.20 și urm. C. proc.
civ., urmează să stabilească competența
soluționării pricinii în raport cu obiectul cauzei și
dispozițiile legale incidente acesteia.
Astfel, Înalta Curte constată
că în mod corect Judecătoria Sector 4 București, având în vedere
atât pretinsa faptă arătată în cele ce preced cât și
dispozițiile art.32 alin.2 din O.G.nr.2/2001 raportat la cele ale art.276
alin. (1) lit.e) și ale art.16 din Codul Muncii, a apreciat că
posibila neîndeplinire a obligației de a încheia contracte de muncă
nu se poate considera că s-ar putea săvârși altundeva decât la
sediul angajatorului, punctul de lucru neputând fi asimilat acestuia.
Prin urmare, Înalta Curte constată că într-adevăr,
competența soluționării pricinii aparține Judecătoriei
Moreni, în raza căreia se află sediul angajatorului și în
consecință va trimite dosarul acesteia pentru soluționarea
plângerii.