10. Recunoașterea unei asociaţii ca fiind de utilitate publică. Caracterul juridic al hotărârii de guvern. Termen de contestare.
O.G. nr. 26/2000
Legea nr. 554/2004, art. 11
Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii și fundaţii, prevede posibilitatea ca asociaţiile și fundaţiile să fie recunoscute de Guvernul României ca fiind de utilitate publică, în cazul în care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de art.38 alin.(1).
Hotărârea de Guvern prin care se face recunoașterea utilităţii publice a unei asociaţii sau fundaţii este un act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora actele administrative normative pot fi atacate oricând pe calea contenciosului administrativ. Termenul de 1 an de la data emiterii hotărârii de guvern de recunoaștere a utilităţii publice nu poate fi depășit, sub sancţiunea respingerii ca tardivă a acţiunii în contencios administrativ.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 2116 din 20 aprilie 2007
Prin sentinţa civilă nr.192 din 15 decembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii în contencios administrativ invocată de pârâtul Guvernul României și, în consecinţă, a respins ca tardiv formulată acţiunea reclamantei Asociaţia PS Alba.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut aspectele arătate în continuare.
Prin acţiune, reclamanta Asociaţia PS Alba a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea H.G. nr.259/2001 privind recunoașterea Asociaţiei GVPS ca fiind de utilitate publică, precum și suspendarea aplicării respectivului act normativ în ceea ce privește recunoașterea statutului de persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial și atribuirea statutului de utilitate publică, până la soluţionarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Capătul de cerere referitor la suspendarea aplicării H.G. nr.259/2001 nu a mai fost susţinut cu ocazia dezbaterii cauzei la ședinţa din 8 decembrie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că Asociaţia GVPS nu poate funcţiona în condiţiile O.G. nr.26/2000, întrucât a fost înfiinţată prin act normativ special – Decretul nr.211/1948 - și nu s-a transformat în condiţiile art.48 din Legea nr.103/1996.
Totodată, reclamanta a arătat că H.G. nr.259/2001 a fost emisă cu încălcarea art.38 și urm. din O.G. nr.26/2000 și că Asociaţia GVPS nu s-a conformat prevederilor Legii nr.21/1924.
Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepţia tardivităţii acţiunii în raport cu data emiterii actului contestat și excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În raport cu art.137 alin.(1) din Codul de procedură civilă, Curtea de apel, pronunţându-se mai întâi asupra excepţiilor invocate de pârât, a reţinut că este întemeiată excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârât.
În acest sens, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că H.G. nr.259/2001 este un act administrativ unilateral cu caracter individual care, potrivit art.11 alin.(2) din Legea nr.554/2004, poate fi contestat prin introducerea acţiunii în contencios administrativ în termen de cel mult un an de la data emiterii actului. Or, Curtea de apel a constatat că H.G. nr.259/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 5 martie 2001, iar cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost înregistrată la instanţă la data de 9 noiembrie 2006, deci cu depășirea termenului prevăzut de art.11 alin.(2) din Legea nr.554/2004.
Curtea de apel a respins ca neîntemeiată susţinerea reclamantei în sensul că a dobândit interes legitim pentru promovarea acţiunii abia de la înfiinţare, în anul 2005, cu motivarea că legea nu reglementează o astfel de situaţie de repunere în termen. Cu referire la aceeași susţinere, Curtea de apel a reţinut că introducerea acţiunii s-a făcut cu nerespectarea termenului de decădere prevăzut de art.11 alin.(2) din Legea nr.554/2004 și în situaţia în care ar fi luată în considerare data înregistrării Asociaţiei PS Alba, realizată prin încheierea nr.2505 din 27 aprilie 2005.
Împotriva sentinţei civile nr.192 din 15 decembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Asociaţia PS Alba, invocând nelegalitatea conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în soluţionarea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii care avea ca obiect anularea H.G. nr. 259/2001 care este un act unilateral cu caracter normativ ce poate fi atacat pentru constatarea ilegalităţii emiterii, oricând și nu în termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
La data de 17.04.2007 prin cerere scrisă depusă la dosar, recurenta a invocat puterea lucrului judecat raportat la Decizia nr. 685/1999 pronunţată în Dosarul nr. 2769/1998 irevocabilă prin care Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins cererea de înscriere a Asociaţiei GVPS în Registrul persoanelor juridice.
Prin aceeași cerere recurenta solicită extinderea capătului de cerere privind anularea H.G. nr. 259/2001 și asupra sentinţei civile nr. 23/2000 a Judecătoriei Sectorului 2 București în Dosarul nr. 35//2000 prin care s-a decis înscrierea aceleiași asociaţii în Registrul Persoanelor Juridice.
Curtea constată că recurenta formulează cereri noi în recurs contrar prevederilor art. 294 cu referire la art. 316 Cod procedură civilă.
Astfel atât în apel cât și în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Mai mult această cerere dacă ar viza motive de recurs se constată că sunt depuse cu depășirea termenului prevăzut de art. 303 și art. 301 Cod procedură civilă, de 15 zile de la comunicarea hotărârii care se atacă cu această cale de atac.
Recursul este nefondat.
Prin hotărârea Guvernului nr. 259/2001 s-a recunoscut Asociaţia GVPS, persoană juridică română de drept privat fără scop patrimonial, ca fiind de utilitate publică.
Actul administrativ contestat de reclamanta-recurentă face parte din categoria actelor administrative unilaterale cu caracter individual.
Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 11 alin.(1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, privind termenele de introducere a acţiunii, în raport de care a și determinat tardivitatea cererii de faţă.
Termenul de 1 an de la data emiterii actelor contestate nu poate fi depășit, astfel cum este prevăzut la art. 11 alin. (2) din lege, fiind un termen de decădere.
Întrucât actul administrativ contestat face parte din categoria actelor administrative cu caracter individual în cauză nu sunt aplicabile prevederile alin. (4) al art. 11 din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia actele administrative normative pot fi atacate oricând pe calea contenciosului administrativ.
H.G. nr. 259/2001 a fost publicată în M.Of. nr. 110/5.03.2001, dată de la care aceasta a intrat în vigoare, respectiv a avut loc comunicarea către persoanele interesate.
Nu se poate opune puterea lucrului judecat, întrucât actul administrativ a fost adoptat în temeiul art. 107 din Constituţia României și ale art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii și fundaţii, pentru recunoașterea unei asociaţii de utilitate publică prin hotărâre a Guvernului.
Împrejurarea că nu a fost înscrisă în registrul special al persoanelor juridice în temeiul Legii nr. 21/1924 Asociaţia GVPS, nu poate fi opusă cu putere de lucru judecat întrucât în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 1201 Cod civil.
Constatând că instanţa de fond a soluţionat corect excepţia de tardivitate a formulării acţiunii în contencios administrativ conform art. 11 Legea nr. 554/2004, recursul a fost respins ca nefondat.