Indemnizație acordată în temeiul Legii nr. 189/2000. Contestarea modalității de calcul. Instanță competentă.
Legea nr. 189/2000
Legea nr. 19/2000, art. 155, lit. f)
Cuprins pe materii: Dreptul securității sociale
Indice alfabetic: Competență materială
Curte de apel
Indemnizație de refugiat. Modalitate de calcul. Contestare
Persoană persecutată din motive etnice
Tribunal
Cererile privind modul de calcul și de plată al indemnizațiilor cuvenite beneficiarilor Legii nr. 189/2000, încadrându-se în prevederile art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000, intră în competența de soluționare a tribunalului iar nu a curții de apel, în a cărei competență intră numai soluționarea contestațiilor împotriva hotărârilor prin care se stabilește dacă o persoană se încadrează sau nu, în categoria beneficiarilor Legii nr. 189/2000.
Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 3102 din 15 iunie 2007
Reclamantul PI a chemat în judecată la data de 17.04.2006 pe pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta, să se dispună reanalizarea deciziei sale de pensionare nr.117584/2006.
Prin sentința civilă nr.4605/15.05.2006 Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, în aplicarea art.137 din C.proc.civ. și art.155 lit.f) din Legea nr.19/2000, dispoziții legale raportate la obiectul cererii de chemare în judecată.
Tribunalul Constanța – Secția Civilă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr.310/2006, a declinat și el, competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța – Secția contencios administrativ, reținut că la termenul din 11.09.2006 reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind recalcularea pensiei pentru limita de vârstă, menținându-și al doilea capăt de cerere din acțiune privind modificarea cuantumului de la 237 lei la 236 lei – pensie primită în temeiul Legii nr.189/2000, reținând, că instanța a rămas investită cu soluționarea capătului de cerere privind drepturile de pensie ale reclamantului conform Legii nr.189/2000, deci, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.7 pct.4 din Legea nr.189/2000, potrivit cărora, împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Prin sentința civilă nr.258/CA din 5 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanța – Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța – Secția Civilă și Asigurări Sociale și a constatat ivit conflictul negativ de competență, înaintând dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În motivarea soluției, Curtea de Apel Constanța a reținut că potrivit art.7 alin. (1) din Legea nr.189/2000 „Stabilirea și plata drepturilor prevăzute în prezenta ordonanță se fac de direcția generală de muncă și protecție socială teritorială. Pentru stabilirea situațiilor prevăzute la art.1 se înființează, în cadrul fiecărei direcții generale de muncă și protecție socială teritoriale, o comisie alcătuită din președinte și cel mult 3 membri”.
Potrivit art.7 alin. 3 „Comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată”, iar alin. (4) prevede că „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ nr.29/1990”.
A constatat instanța că din aceste dispoziții legale rezultă că pe calea contenciosului administrativ pot fi judecate doar contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de comisia alcătuită conform Legii nr.189/2000 și care stabilește dacă persoana, cetățean român, a avut de suferit în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945, pentru una din situațiile prevăzute la lit.„a-f” din art.1 din lege, cuantumul indemnizației fiind cel prevăzut de legiuitor, cu modificările în timp, datorate indexărilor potrivit art.4 din lege.
A mai reținut Curtea de Apel Constanța că potrivit art.155 lit.f) din Legea nr.19/2000, „Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:(…) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale”.
A concluzionat instanța că din aceste dispoziții legale speciale rezultă că, potrivit Legii nr.189/2000, Curtea de apel judecă numai contestațiile formulate împotriva hotărârilor emise pentru stabilirea situațiilor prevăzute la art.1 din lege, respectiv, dacă persoana are sau nu dreptul de a fi încadrată în categoria persoanelor care beneficiază de indemnizațiile prevăzute de art.2 din lege, precum și eventual, data de la care acestea se acordă.
În schimb, arată Curtea de apel, „modul de plată a indemnizațiilor” se soluționează în primă instanță de către tribunal, conform art.155 lit.f) iar‚ cum litigiul din cauză este cu referire la cuantumul indemnizației stabilite deja în baza Legii nr.189/2000, în favoarea reclamantului prin hotărârea Casei Județene de Pensii Constanța nr.1869/21.01.2003, hotărâre necontestată de către reclamant, competența de soluționare a acesteia aparține Tribunalului Constanța – Secția Civilă și Asigurări Sociale.
Analizând conflictul negativ de competență ivit potrivit art.20 pct.2 C. proc.civ. Înalta Curte constată că instanța căreia îi revine competența materială de soluționare a cauzei de față este tribunalul.
Actul pe care reclamantul l-a contestat prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost modificată și precizată, este decizia nr.117584/2006, privind recalcularea pensiei din sistemul public emis de Casa Județeană de Pensii Constanța.
Jurisdicția asigurărilor sociale este reglementată de Capitolul 8 din Legea nr.19/2000 și se realizează prin tribunale și curți în apel, conform art.154 din actul normativ menționat.
În temeiul art.155 din Legea 19/2000, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:
a)modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale;
b)modul de stabilire a majorărilor de întârziere;
c)înregistrarea, evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale;
d)deciziile de pensionare;
e)refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;
f)modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale;
g)plângerile împotriva proceselor – verbale de contravenții încheiate conform prezentei legi;
h)contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi.
Împrejurarea că decizia de recalculare a pensiei a fost contestată numai parțial, în ceea ce privește indemnizația care i se cuvine reclamantului ca beneficiar al O.G. nr.105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr.189/2000, nu atrage incidența art.7 alin.4 din acest act normativ.
Potrivit art.7 alin.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările ulterioare, stabilirea și plata drepturilor prevăzute în prezenta ordonanță se fac de casa județeană de pensii sau, după caz, de Casa de Pensii a Municipiului București. Pentru stabilirea situațiilor prevăzute la art.1 se înființează, în cadrul fiecărei direcții, case județene de pensii sau, după caz, în cadrul Casei de Pensii a Municipiului București, o comisie alcătuită din președinte și cel mult 3 membri.
Comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii printr-o hotărâre motivată, împotriva căreia persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ (art.7 alin.3 și 4).
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că în competența curții de apel intră numai soluționarea contestațiilor împotriva hotărârilor prin care se stabilește dacă persoana în cauză se încadrează în categoriile de persoane persecutate din motive etnice prevăzute în art.1 din O.G. nr.105/1999, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de acest act normativ, iar nu și cererile privind modul de calcul și de plată al indemnizațiilor, acestea din urmă încadrându-se în prevederile art.155 lit.f) din Legea nr.19/2000.
În consecință, având în vedere dispozițiile art.22 alin. (5) C.proc.civ, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța – Secția Civilă și de Asigurări Sociale.