Recurs grațios. Sesizarea instanței anterior primirii răspunsului din partea autorității emitente. Procedura prealabilă îndeplinită.
Legea nr. 554/2004, art. 7
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Acțiune în contencios administrativ
Autoritate emitentă
Lege. Interpretare excesivă.
Procedură prealabilă
Răspuns
Îndeplinirea procedurii prealabile constituie o condiție esențială a declanșării etapei judiciare de contestare actului administrativ nelegal, legiuitorul prin impunerea acestei cerințe, intenționând să-l protejeze pe cel care se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege, prin evitarea unui eventual proces în fața instanței de judecată, în cazul în care în cadrul procedurii prealabile autoritatea emitentă ar proceda la revocarea propriului act.
Faptul că autoritatea emitentă a trimis răspunsul la contestația administrativă cu depășirea termenului prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004, face ca cerința îndeplinirii procedurii prealabile să fie considerată îndeplinită și în situația în care cel ce se considera vătămat prin actul administrativ contestat a înțeles să se adreseze instanței de judecată înainte de a primi răspunsul autorității emitente la contestația sa.
Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 4452 din 20 noiembrie 2007
Prin sentința civilă nr. 300 din 9 februarie 2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantului MV în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 18/4336/25.06.2003 emisă de autoritatea pârâtă.
Împotriva acestei prime sentințe a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia nr. 430 din 24.01.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că soluția de respingere a acțiunii ca fiind tardiv formulată este greșită și întrucât prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul cauzei.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr.2093/2/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în al 2-lea ciclu procesual autoritatea pârâtă a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepție pe care instanța de fond a analizat-o cu prioritate.
Prin sentința civilă nr.1397 din 24 mai 2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile invocată de pârâtul Guvernul României – Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a respins acțiunea formulată de reclamantul MV ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile potrivit dispozițiilor art.7 alin. (1) din Legea nr.554/2004, deși instanța i-a solicitat administrarea unei probe în acest sens.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în fond după casare, instanța în loc să analizeze fondul cauzei, a admis altă excepție față de cea de tardivitate inițial invocată și anume neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Recurentul a arătat prin motivele de recurs că a formulat o plângere la organul emitent al actului administrativ contestat, de îndată ce a luat cunoștință de conținutul acestuia, în condițiile și la termenele reținute și de către Înalta Curte, formulând apoi și acțiune la instanța de fond întrucât organul emitent pârât nu a rezolvat plângerea sa în termenul prevăzut de lege.
S-a mai susținut de către recurent că existența plângerii administrative prealabile cerută de lege este demonstrată implicit și prin adresa nr.18/621/21.02.2005, anexată și la cererea de recurs, prin care Guvernul României Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a răspuns contestației sale, transmise autorității, împotriva deciziei nr.18/4336/25.06.2003.
Recursul este fondat.
Decizia nr.18/4336 din 25 iunie 2003 emisă de intimatul – pârât, contestată de recurentul-reclamant prin acțiunea formulată la data de 07.12.2005, a anulat o serie de adeverințe eliberate persoanelor care nu se încadrau în prevederile art.10 alin. (1) lit.n) din Legea nr-.42/1990, republicată, printre care se află și reclamantul, adeverințe pe baza cărora s-a obținut scutirea de la plata taxei vamale în cazul procurării unui autoturism din afara țării.
Prin decizia de casare irevocabilă, cu nr.430/2007, obligatorie pentru judecătorii fondului în ceea ce privește problemele de drept dezlegate, conform art.315 C.proc.civ. Înalta Curte a stabilit că respingerea cererii reclamantului-recurent ca fiind tardiv formulată este greșită.
Primind cauza spre rejudecare instanța de fond a apreciat de astă dată că este întemeiată excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile invocată de pârâtul intimat, obligatorie potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Înalta Curte apreciază, contrar celor reținute de instanța de fond, că se impunea respingerea ca neîntemeiată a excepției invocate de intimatul-pârât și drept urmare soluționarea pe fond a cauzei, în condițiile în care prin chiar întâmpinarea aceluiași pârât, depusă încă din primul ciclu procesual se critica faptul că reclamantul-recurent, deși a înaintat autorității emitente a actului contestat o adresă (nr.9228/2005) nu a mai așteptat răspuns și a trecut direct la sesizarea instanței de judecată.
Această susținere se coroborează cu probele administrate în cauză și cu înscrisrile depuse în fața instanței de recurs, respectiv adresa Guvernului României, cu nr.18/621/21.02.2005, ce face o expresă și neechivocă trimitere la contestația primită de la recurentul-reclamant, împotriva deciziei nr.18/433/25.06.2003, ca și copia contestației propriu-zise, chiar fără dovada expedierii sale la organul emitent.
În materia contenciosului administrativ declanșarea procedurii judiciare este condiționată de sesizarea pe cale administrativă a autorității emitente a actului a cărui anulare se cerere, intenția legiuitorului fiind evident și aceea de a-l proteja pe cel ce se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege, oferindu-i posibilitatea de a evita eventual un proces în fața instanței de judecată, în cazul în care în cadrul procedurii prealabile autoritatea emitentă ar proceda la revocarea propriului act.
În măsura în care însă cel ce se consideră vătămat printr-un act administrativ înțelege să se adreseze instanței de judecată chiar înainte de a primi răspunsul autorității emitente, după cum susține această din urmă parte, că a procedat recurentul-reclamant, ar fi excesiv de formalist a se interpreta că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită, așa cum a stabilit instanța de fond, cu atât mai mult cu cât prin textele de lege incidente, sus arătate, legiuitorul a urmărit prin normele edictate, să îi sprijine pe cei ce se consideră vătămați în drepturile lor prin acte administrative și în considerarea faptului că prima facie, în lipsa unor dovezi suplimentare, rezultă că răspunsul trimis recurentului – reclamant față de contestația sa a fost expediat cu depășirea termenului prevăzut de art.2 alin. (1) lit.g) din Legea nr.554/2004.
În concluzie, în considerarea celor mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că în cauza de față a fost îndeplinită procedura prealabilă, și admițând recursul reclamantului-recurent, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.