Principiul disponibilității procesului civil. Excepția lipsei calității pasive. Necesitatea aprecierii admisibilității ei prin raportarea la obiectul cererii de chemare în judecată în totalitatea sa.
Codul de procedură civilă, art. 129 alin. (6)
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: Acțiune. Obiect
Calitate procesual pasivă
Principiul disponibilității
Precizarea și completarea cererii
Aprecierea calității procesuale pasive a unuia dintre pârâți, făcută cu ignorarea precizărilor și completărilor ulterioare ale obiectului cererii de chemare în judecată, atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, dată fiind eludarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) din același Cod, și implicit, a principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 4454 din 20 noiembrie 2007
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. RB S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, obligarea acestora la soluționarea cererii de restituire înregistrată cu nr.1946 din 9.02.2005 și la plata de daune materiale în cuantum de 11.317.249 RON.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin procesul verbal de control încheiat la data de 9.12.1999, a fost obligată la plata sumei de 14.929.954.865 ROL pe care a și achitat-o. Ulterior acest act a fost desființat în căile legale de atac. Înăuntrul termenului de prescripție s-a formulat cerere de restituire a sumelor plătite fără titlu valabil. Cererea nu a fost soluționată în mod favorabil.
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă și ca neîntemeiată, Agenția Națională de Administrare Fiscală invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin încheierea de ședință din 21.03.2006, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
Prin sentința civilă nr. 205 din 23 ianuarie 2007, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF și a respins acțiunea față e această instituție. Totodată a respins acțiunea formulată de S.C. RB S.A. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că ANAF nu are obligația de a soluționa cererea de restituire a unor sume plătite fără titlu, singura instituție abilitată în acest sens fiind Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Pe fondul cauzei a constatat prima instanță că, în baza procesului-verbal de control încheiat la data de 9.12.1999, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, S.C. BA S.A. a fost obligată la plata sumei de 14.929.954.865 ROL. Acest act a fost desființat prin Decizia nr. 1284/27.09.2000 a Ministerului Finanțelor (În prezent Ministerul Economiei și Finanțelor). Înainte de emiterea acestei decizii SC BA SA a efectuat plata sumelor stabilite în sarcina ei prin Dispoziția de încasare nr.105 din 20.06.2000, fapt confirmat de expertiza contabilă efectuată în cauză.
Ulterior SC BA SA s-a privatizat
și și-a schimbat denumirea devenind S.C. RB S.A., iar prin contractul
de vânzare-cumpărare de acțiuni
RG/10766 din 12.04.2001 se prevede la pct.7.2.2.lit.e) că societatea nu a
anulat nici o creanță și nu a renunțat la nici un drept sau
pretenție, având o valoare mai mare 10.000 USD (inclusiv în
legătură cu soluționarea oricărui litigiu) împotriva unei
terțe părți, cu excepția Ministerului Finanțelor
Publice, și nu a fost de acord să
întreprindă cele de mai sus.
A fost avut în vedere și faptul că Statul a vândut pachetul de acțiuni deținute la SC BA SA, valoarea acestora fiind stabilită în raport cu situația economică a societății de la momentul privatizării, în acest context, clauza prin care părțile renunță reciproc la pretenții ulterioare una față de cealaltă apărând firească, întrucât astfel de pretenții ar fi fost de natură să influențeze valoarea acțiunilor vândute de Statul Român.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs. susținând următoarele:
1.Instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității (art. 304 punctul 5 C.proc.civ.), eludând dispozițiile art. 129 alin. (6) din C.proc.civ. în sensul că instanța de fond nu a luat în considerare completarea și modificarea la acțiune, prin care se solicita anularea celor două acte administrative fiscale emise de către pârâtă pe parcursul judecării cererii de chemare în judecată și anume adresa nr. 2119 din 30.08,2005, respectiv procesul-verbal de control din data de 14.10.2005, reținând doar obiectul inițial al acțiunii și încălcând astfel principiul disponibilității.
2. Efectele încălcării dispozițiilor art. 129 alin. (6) din C. proc. civ. au condus la admiterea, în mod nelegal, a excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, deși aceasta era autoritatea emitentă a celor două acte administrative fiscale menționate mai sus.
Recursul este fondat.
Art.105 alin.(2) C. proc.civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. De aceea, se poate susține că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 C. proc.civ include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct.1-4 ale aceluiași text, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
Consacrând dreptul părților de a determina limitele judecății și obiectul acesteia, ca o prerogativă a principiului disponibilității, art.129 alin.(6) C. proc. civ. statuează că „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”.
Din considerentele hotărârii atacate rezultă că aceasta a fost pronunțată cu ignorarea obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost determinat prin cererea completatoare și modificatoare, prima instanță examinând doar obiectul inițial al acțiunii introductive care viza obligarea pârâților la soluționarea cererii de restituire înregistrată sub nr.1946 din 9 februarie 2005 și la plata de daune materiale în cuantum de 11.317.249 RON.
De asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost soluționată numai în raport cu acest obiect inițial, apreciindu-se că această instituție nu este obligată să restituie sumele solicitate.
Or, prin cererea depusă la termenul din 8 noiembrie 2005 având în vedere faptul că cererea de restituire a fost soluționată, reclamanta a completat și modificat acțiunea în sensul că solicită anularea a două acte emise de pârâte, respectiv adresa nr.21190 din 30 august 2005 și procesul-verbal din 14 octombrie 2005, completare în raport cu care primul capăt de cerere din acțiunea introductivă rămâne fără obiect, menținând celelalte capete de cerere și criticile formulate inițial.
Neîndeplinirea obligației instanței de a soluționa fiecare dintre capetele de cerere cu care a fost astfel sesizată nu poate fi acoperită prin faptul că s-a respins în tot acțiunea reclamantei, întrucât motivele pentru care a fost adoptată această soluție au privit în exclusivitate temeinicia cererii de obligare a pârâtelor la plata daunelor materiale, fără nici o referire la legalitatea și temeinicia actelor contestate.
Această modalitate de soluționare a cauzei echivalează cu o necercetare a fondului acesteia, în întregul său și atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.5 C. proc. civ dată fiind eludarea dispozițiilor art.129(6) C. proc. civ. și, implicit a principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Față de cele expuse, Înalta Curte, a admis recursul declarat de reclamanta S.C. RB S.A. București, dispunând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.