Înlesniri la plata creanţelor bugetare. Nerespectarea termenelor de plată. Consecinţe. Invocarea variaţiilor de curs valutar drept caz de forţă majoră.
O.U.G. nr. 40/2002
Acordarea înlesnirilor la plata creanţelor bugetare este condiţionată de respectarea de către debitor a graficului și a condiţiilor stabilite prin convenţia încheiată cu creditorul bugetar. Nerespectarea acestora atrage, potrivit art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 40/2002 privind recuperarea arieratelor bugetare, anularea înlesnirii acordate, începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă neplătită și obligaţia de plată a majorărilor de întârziere și a penalităţilor de întârziere calculate de la data la care termenele și/sau condiţiile nu au fost respectate.
Invocarea cazului de forţă majoră ca motiv de neîndeplinire a condiţiilor de acordare a eșalonărilor, datorită existenţei unor fluctuaţii ale cursului valutar, este netemeinică, riscul deprecierii cursului valutar fiind lipsit de caracteristicile cerute de lege forţei majore: un eveniment exterior, absolut imprevizibil și absolut invincibil.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 3338 din 11 octombrie 2006
Notă: O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, a fost abrogată prin O.U.G. nr. 26/2005, privind abrogarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare restante, publicată în M.Of. nr. 296 din 08/04/2005
Prin sentinţa civilă nr. 295 din 12 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secţia comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. M S.A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureș și Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale și Familiei.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamanta a solicitat anularea adresei nr. 3250/1009 din 17 februarie 2005 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureș și prelungirea valabilităţii convenţiei nr. 749/RU/5 decembrie 2003 încheiată cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale și Familiei privind eșalonarea obligaţiilor bugetare în cuantum de 11.728.362.092 ROL și 3.803.631.669 ROL.
Instanţa de fond a constatat că în mod corect, prin adresa nr. 3250/1009 din 17 februarie 2005 Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureș a comunicat reclamantei că nu poate beneficia de menţinerea valabilităţii convenţiei, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 25 alin. (1) din O.G. nr. 94/2004, întrucât rata scadentă la 20 august 2004 nu a fost achitată.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat recurs, aratând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii sale de prelungire a valabilităţii convenţiei nr. 749/RU/9 decembrie 2003 încheiată cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale și Familiei, ci a constatat doar încetarea valabilităţii convenţiei respective, ca urmare a nerespectării graficelor de plată. Dispoziţiile art. 121 din H.G. nr. 1050/1 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevăd competenţa Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, ca organ reprezentativ al Ministerului Finanţelor Publice, de a aproba prelungirea valabilităţii convenţiei de eșalonare a datoriilor.
Recurenta precizează că a invocat o cauză de forţă majoră care a împiedicat-o să respecte întocmai condiţiile de eșalonare și anume diminuarea abruptă a cursului de schimb al Euro, cu un procent de 12-15%, începând cu luna iulie 2004; asupra acestui aspect instanţa de fond nu s-a pronunţat.
De asemenea, recurenta învederează împrejurarea că în baza art. 163 din O.G.nr. 92/2003 a oferit în contul datoriei două imobile în valoare de 40.008.000.000 ROL, o ofertă acceptată de intimată cu adresa nr. 1178/26 mai 2005, cu solicitarea unor date suplimentare, comunicate prin adresa nr. 1839/17 august 2005, iar din luna august 2005, spaţiul de producţie de peste 700 mp a fost golit și pus la dispoziţia intimatului; neutilizarea acestui spaţiu a condus la crearea unui prejudiciu de peste 100 milioane lei, iar instanţa de fond nu a făcut aplicarea textului de lege menţionat.
Recursul este neîntemeiat.
Astfel, în mod corect instanţa de fond a constatat că în conformitate cu art. 25 din O.U.G. nr. 40/2002 privind recuperarea creanţelor bugetare, coroborate cu dispoziţiile art. 9 cap.3 din Anexa nr. 1 la Ordinul Președintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 132/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice date în aplicarea ordonanţei de urgenţă, nerespectarea termenelor de plată și a condiţiilor în care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage anularea acestora, începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă neplătită și obligaţia de plată a dobânzilor și penalităţilor de întârziere calculate de la data la care termenele și/sau condiţiile nu au fost respectate, motiv pentru care refuzul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Mureș de a prelungi valabilitatea convenţiei nr. 749/RU/2003 a fost considerat justificat.
Pronunţându-se asupra acestui aspect, instanţa de fond s-a pronunţat implicit asupra capătului de cerere privind prelungirea valabilităţii convenţiei nr. 749/RU/5 decembrie 2003, constatând că operează o cauză de anulare a înlesnirilor la plată ce formează obiectul acestei convenţii și, practic, convenţia nu mai subzistă.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la forţa majoră, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, deoarece deprecierea cursului valutar nu întrunește caracteristicile forţei majore, respectiv acelea de a fi un eveniment exterior absolut imprevizibil și absolut invincibil, unii agenţi economici reușind să facă faţă unui asemenea risc. Această împrejurare nu putea conduce la admiterea acţiunii reclamantei, neexistând temei legal pentru o astfel de soluţie.
Referitor la motivul de recurs privind darea în plată a unui imobil, recurenta nu a făcut dovada că oferta sa ar fi fost acceptată de intimată, aceasta din urmă solicitând, pentru a putea aprecia asupra ofertei, depunerea întregii documentaţii prevăzută de pct.163 din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Faţă de contextul menţionat, instanţa de fond nu putea considera că între părţi a intervenit o convenţie de dare în plată, astfel că în mod corect acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru considerentele menţionate, recursul a fost respins ca nefondat.