S-a luat în examinare recursul declarat de condamnata V.C.  împotriva deciziei penale nr.654 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția II penală.

            S-a prezentat recurenta, arestată, asistată de avocat M.T., apărător desemnat din oficiu.

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Apărătorul recurentei condamnate a lăsat soluția la aprecierea instanței.

            Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

            Recurenta, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și întreruperea executării pedepsei.

C U R T E A

            Asupra recursului de față;

            În baza actelor și  lucrărilor de la  dosar, constată următoarele :

            Prin sentința penală nr.806/5 septembrie 2002, pronunțată în dosarul nr.4173/2002, Tribunalul București, Secția a II-a penală a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata V.C., cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

            Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petenta condamnată V.C. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.34/7 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Teleorman.

            În cererea formulată se învederează că în timpul executării pedepsei, a născut un copil la data de ... 2002, având certificatul de naștere seria x nr.x1, eliberat de Primăria Sector 4 București.

            S-a depus la dosar copia de pe mandatul de executare nr.37/2002 din 20 martie  2002 și   copie de  pe sentința  penală  nr.38/7 martie 2002 a Tribunalului Teleorman, sentință ce a rămas definitivă prin neapelare la data de 20 martie 2002.

            Din sentința penală menționată rezultă că petenta a fost condamnată la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, întrucât la 19 mai 2001, a născut un făt viu și la 30 minute după  naștere l-a lovit în mod repetat și cu intensitate, provocându-i leziuni în urma cărora acesta a decedat.

            În prezent solicită întreruperea executării pedepsei pentru îngrijirea copilului pe care l-a născut în timpul detenției.

            Deși petenta îndeplinește formal condițiile prevăzute de art.455 raportat la art.453 lit.b Cod procedură penală, potrivit cu care „executarea pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață poate fi întreruptă când  o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat o amânare”, tribunalul a apreciat că cererea este nefondată.

            Astfel, petenta, ce a suferit o condamnare pentru infracțiunea de omor calificat (omorându-și copilul nou – născut) poate reprezenta un real pericol pentru copilul născut în detenție, ca și pentru ceilalți copii pe care îi are în întreținere.

            Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnata V.C., care a criticat-o pentru netemeinicie, motivând că îndeplinește condițiile prevăzute de art.455 raportat la art.453 lit.b Cod procedură penală și solicitând întreruperea executării pedepsei pentru a-și îngriji copilul pe care l-a născut în detenție.

            Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.654 A din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel București  - Secția a II-a Penală.

            Instanța de apel,  a stabilit că textul de la art.455 raportat la art.453 lit.b Cod procedură penală prevede o posibilitate lăsată la atitudinea instanței de a dispune întreruperea executării pedepsei când condamnata are un copil mai mic de 1 an.

            Dispoziția are în vedere exclusiv interesul copilului care la această vârstă are nevoie de îngrijirea, supravegherea  și ocrotirea mamei.

            Curtea de Apel, ca și instanța de fond, a constatat că petiționara condamnată nu oferă garanții suficiente cu privire la asigurarea securității fizice a minorului, având în vedere antecedentele comportamentale ale acesteia.

            În termen legal, condamnata a atacat decizia amintită cu recurs, reiterând același motiv.

            Curtea Supremă de Justiție constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

            Într-adevăr, textul prevede o facultate („executarea pedepsei închisorii..... poate fi amânată....”)  pentru  instanță    de    a     lua   această

măsură. Or, în cazul de față, uciderea copilului nou născut de către petenta condamnată crează serioase îndoieli cu privire la capacitatea acesteia  de a  asigura  creșterea  și  ocrotirea  minorului în condiții de deplină siguranță. Interesul copilului fiind serios periclitat  - aspect constatat de cele două instanțe  - determină respingerea recursului declarat de petenta condamnată.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata V.C. împotriva deciziei penale nr.654 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția II Penală.

            Obligă recurenta la 850.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.