Regim vamal. Tratament tarifar favorabil. Schimbarea destinaţiei produselor importate. Consecinţe.
Legea nr.141/1997, art.68 și art.71
Protocolul nr.4 privind definirea noţiunii de "produse originare"
și metodele de cooperare administrativă, art.5 pct.1 lit.h)
Potrivit art.5 pct.1 lit.h) din Protocolul nr.4 referitor la definirea noţiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, coroborate cu prevederile art.68 din Legea nr.141/1997 pot beneficia de un tratament tarifar favorabil „articolele uzate, ..., inclusiv anvelope uzate destinate reșapării sau folosite ca deșeuri”.
Potrivit art.71 din Legea nr.141/1997, în cazul în care, ulterior declaraţiei vamale, importatorii sau beneficiarii importului de mărfuri cărora li se aplică, potrivit dispoziţiilor susmenţionate, un tratament tarifar favorabil, constând în reducere sau o exceptare de drepturi vamale, schimbă utilizarea mărfii, sunt obligaţi să înștiinţeze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii utilizări.
În speţă, autoritatea vamală, în mod corect, a retras preferinţele vamale acordate iniţial prin declaraţiile vamale de import, după ce inspectorii de specialitate au constatat că nu toate anvelopele importate au fost reșapate, o parte dintre acestea fiind comercializate pe plan intern, în starea în care au fost importate.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.3601 din 7 iunie 2005
Notă: Protocolul nr.4 privind definirea noţiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă este anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunităţile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte și a fost ratificat prin O.U.G. nr.1/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.13 din 31 ianuarie 1997, aprobată prin Legea nr.51/1997.
Prin acţiunea înregistrată la 4 aprilie 2003, reclamanta S.C.”D.I.” S.R.L. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală și Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând anularea deciziei nr.43 din 25 februarie 2003 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, anularea parţială a procesului-verbal nr.22400/24 decembrie 2002 emis de Direcţia Generală a Vămilor pentru suma de 888.439.421 lei, reprezentând drepturi vamale, majorări de întârziere și penalităţi aferente.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că, în mod neîntemeiat organele de soluţionare a contestaţiei i-au respins acţiunea fără a ţine seama de certificatele de origine EUR 1.
Curtea de Apel București - Secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.584 din 24 martie 2004, a admis acţiunea, a anulat actele administrative atacate și a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei imputate, reţinând că nu au fost încălcate prevederile art.68 și 71 din Codul Vamal, legea nefăcând nici o referire la destinaţia anvelopelor uzate.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs pârâţii Autoritatea Naţională a Vămilor și Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
În recursul său, Autoritatea Naţională a Vămilor susţine că în mod greșit instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a încălcat prevederile art.5 pct.1 lit.h) din Protocolul 4 privind definirea noţiunii de „produse originare”, întrucât mărfurile importate beneficiau de tratament tarifar favorabil la import, numai în situaţia în care acestea erau reșapate.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în recursul său susţine că, întrucât anvelopele importate nu au fost reșapate și nici folosite ca deșeuri au fost încălcate prevederile art.5 pct.1 lit.h) din Protocolul nr.4 susmenţionat.
Ambele recursuri sunt fondate.
Potrivit dospoziţiilor art.68 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcţie de felul mărfii sau de destinaţia lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor și convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată și în cadrul unui contingent tarifar.
Art.71 din Codul vamal precizează că importatorii sau beneficiarii importului de mărfuri destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior declaraţiei vamale schimbă utilizarea mărfii, sunt obligate să înștiinţeze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar corespunzător noii utilizări.
În mod greșit, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a încălcat prevederile art.5 pct.1 lit.h) din Protocolul 4 privind definirea noţiunii de „produse originare”.
Așa cum s-a reţinut și în sentinţa atacată, certificarea bunurilor ca aparţinând U.E. a fost arătată în certificatul EUR 1 emis de autoritatea vamală a ţării exportatoare.
Criticabil însă este faptul că instanţa de fond nu a reţinut că prin actul de control organele vamale nu au contestat nici încadrarea bunurilor importate la poziţia tarifară înscrisă în documentele de import și nici autenticitatea certificatelor de origine.
Protocolul 4 însă nu se referă la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un produs în ţara exportatoare, ci la „articolele uzate, colectate acolo, destinate numai recuperării materiilor prime, inclusiv anvelope uzate destinate reșapării sau folosirii ca deșeuri”.
În condiţiile Protodolului 4, mărfurile importate beneficiau de tratament tarifar favorabil la import numai în situaţia în care acestea erau reșapate.
La controlul ulterior, inspectorii de specialitate nu au făcut decât să constate că nu toate anvelopele importate au fost reșapate, o parte dintre acestea fiind comercializate intern, în starea în care au fost importate.
Având în vedere că o parte din anvelope nu au fost supuse unui proces de prelucrare, organele vamale în mod corect au constatat schimbarea destinaţiei bunurilor importate și au calculat drepturile vamale de impot pentru aceste bunuri.
În aceste condiţii, autoritatea vamală a procedat potrivit art.71 din Legea nr.141/1997, la retragerea preferinţelor tarifare acordate iniţial prin declaraţiile vamale de import.
Cu privire la majorările de întârziere aferente datoriei vamale, sunt aplicabile dispoziţiile art.13 din O.G. nr.11/1996, potrivit cărora „orice obligaţie bugetară neachitată la scadenţă generează plata unor majorări de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadenţei obligaţiei bugetare, până la data realizării sumei datorate, inclusiv”.
Recursurile vor fi admise, se va modifica sentinţa civilă atacată și, în fond, se va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.