Răspundere disciplinară. Destituire din funcţie. Respectarea condiţiilor prevăzute de art.94 din Legea nr.188/1999. Legalitatea ordinului
Având în vedere dovedirea incapacităţii
manageriale a reclamantului în coordonarea activităţii instituţiei,
ordinul de destituire din funcţie a fost emis cu respectarea dispoziţiilor
legale.
Secţia de contencios
administrativ, decizia nr.193 din 22 ianuarie 2004
Reclamantul P.I. a solicitat anularea Ordinului nr.313 din 22 noiembrie 2002 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei și Pădurilor, prin care a fost destituit din funcţia de director al Direcţiei Sanitare Veterinare Giurgiu.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a invocat motive de nelegalitate, care privesc încălcarea dispoziţiilor art.26 alin.1 pct.27 și art.29 alin.4 din H.G.nr.1983/2001[7], referitoare la organizarea și funcţionarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor și instituţiilor publice și, respectiv, nerespectarea dispoziţiilor art.94 din Legea nr.188/1999.
Totodată, a invocat motive de netemeinicie, în sensul că avizul prefectului este consultativ și nu obligatoriu, iar aspectul de fapt privind incapacitatea managerială și primirea de foloase materiale nu corespunde realităţii.
Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ a respins acţiunea reclamantului, reţinându-se că Ordinul nr.313/2002 prin care reclamantul a fost destituit din funcţia publică de conducere din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare Giurgiu a avut la bază Nota de control nr.945 din 20 septembrie 2002.
Tematica controlului, aprobată de conducerea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, a vizat, printre altele, verificarea activităţii manageriale a conducerii Direcţiei Veterinare Giurgiu, respectiv a directorului.
În urma verificărilor, s-au reţinut două aspecte. Primul privește faptul că la data numirii în funcţie în calitate de director, reclamantul nu a avut avizul prefectului, iar al doilea că, reclamantul a demonstrat incapacitatea managerială în coordonarea activităţii sanitar-veterinare din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare Giurgiu.
În baza art.73 din Legea nr.188/1999, conducerea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare a sesizat Comisia de disciplină din cadrul ministerului, care a încheiat Nota nr.1033 din 1 noiembrie 2002 și a formulat sesizarea nr.26 din 30 octombrie 2002, cu propunerea de destituire a reclamantului din funcţia de conducere.
Totodată, s-a reţinut că, în cauză, au fost respectate dispoziţiile art.94 din Legea nr.188/1999, pentru a fi dispusă destituirea reclamantului din funcţia publică de conducere, ca sancţiune disciplinară, întrucât acesta a săvârșit abateri disciplinare și, în același timp, se află în cercetări, pentru săvârșirea unei fapte penale.
În ce privește declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, s-a reţinut că acestea nu infirmă modul defectuos în care reclamantul și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, iar referirile la relaţiile reclamantului cu Prefectul judeţului, de asemenea, nu sunt concludente, întrucât avizul Prefectului, atât la numirea în funcţie, cât și la eliberarea din funcţie a reclamantului, are caracter consultativ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, susţinând, întâi, că asupra aspectelor de nelegalitate invocate în acţiune, prima instanţă nu s-a pronunţat; în al doilea rând că, instanţa de fond nu s-a pronunţat nici asupra înscrisurilor depuse la dosar, deși acestea sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii; în al treilea rând, că în mod greșit s-a reţinut că sunt neconcludente declaraţiile martorilor M.I. și P.S., având în vedere că aceștia au făcut referiri pozitive sub aspectul pregătirii profesionale și capacităţii sale manageriale; în al patrulea rând că, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva sa, pentru luare de mită.
Recursul este nefondat.
Referitor la aspectele de nelegalitate invocate în acţiune, se constată că instanţa de fond s-a pronunţat, făcând în acest sens referire la actele din dosar, din care rezultă că reclamantul a dat explicaţii în scris, cu privire la faptele imputate, precum și la Raportul nr.26/2002 întocmit de Comisia de disciplină, prin care s-a propus destituirea din funcţia de director a reclamantului, pentru incapacitate managerială.
Apoi, instanţa primă a făcut referire la probele administrate în cauză, inclusiv la declaraţiile celor doi martori audiaţi, după care a reţinut corect că, ordinul de destituire din funcţia publică de director s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art.94 din Legea nr.188/1999.
În acest sens, din actele care au stat la baza ordinului de destituire din funcţia publică de director, acte la care prima instanţă a făcut referire, rezultă că reclamantul a demonstrat incapacitate managerială în coordonarea activităţii sanitare veterinare în cadrul instituţiei, iar cu privire la aceste aspecte reclamantul a dat declaraţii scrise.
Ca urmare a aspectelor de incapacitate managerială a reclamantului a și fost întocmită Nota nr.1033 din 1 noiembrie 2002, prin care s-au stabilit unele măsuri, cum ar fi suspendarea activităţii în halele de comercializare a laptelui și produselor lactate din două pieţe din orașul Giurgiu, întrucât acestea erau murdare și nu corespundeau normelor sanitare veterinare în materie.
Așadar, ordinul de destituire din funcţie s-a făcut cu respectarea prevederilor art.70 alinș.3 lit.f , art.72 și 94 din Legea nr.188/1999 și a art.32 alin.1 din H.G. nr.1083/2001.
În fine, se constată că celelalte aspecte invocate în recurs nu sunt de natură să afecteze legalitatea ordinului de destituire din funcţia publică de director a reclamantului.
În consecinţă, soluţia adoptată este legală și temeinică, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.