Principiul contradictorialităţii. Încălcare
Index alfabetic : Dezbateri
Judecata
Principiul contradictorialităţii
C. proc. civ., art. 129 alin. 2, art. 85
Instanţa fondului nu a respectat unul din principiile fundamentale ale procesului civil și anume, principiul contradictorialităţii. Potrivit art.85 C. proc. civ. „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţișarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel”. În materia contenciosului administrativ, legea nu dispune altfel, căci așa cum se prevede în art.18 din Legea nr.29/1990, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Dat fiind că în cauză s-a dispus anularea notei de constatare întocmită de o autoritate publică, fără ca în prealabil această autoritate să fie informată despre existenţa procesului, despre conţinutul pretenţiilor și argumentelor reclamantului, precum și despre apărările pârâtei, instanţa avea obligaţia, fie de a solicita reclamantului o precizare a acţiunii sub aspectul părţilor cu care înţelege să se judece, fie de a pune în discuţia părţilor prezente necesitatea citării în proces a autorităţii al cărei act a fost anulat.
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr. 8875 din 10 decembrie 2004
Prin acţiunea înregistrată sub nr.111/2004 la Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ, ca urmare a declinării competenţei de către Tribunalul Teleorman, reclamantul C.E. a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziilor nr.1264 și nr.1266 din 14 august 2003 emise de pârâtă, anularea notei de constatare nr.43254 din 25 iulie 2003 emisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici și menţinerea deciziei nr.1163/15 iulie 2003 prin care pârâta a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia publică de „agent vamal superior”.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, în mod nelegal, ca urmare a deciziei nr.1264/2993 a Directorului General al Direcţiei Generale a Vămilor și notei de constatare nr.43254 din 25 iulie 2003 a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, prin decizia nr.1266 din 14 august 2003, pârâta a dispus reîncadrarea retroactivă a reclamantului într-o altă funcţie decât cea făcută la 15 iulie 2004 conform Legii nr.161/2003 (art.XVI și art. XVII).
Prin sentinţa civilă nr.442/3 martie 2004 Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ - a admis acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor (fostă Direcţia Generală a Vămilor). Au fost anulate deciziile nr.1264 și 1266 din 14 august 2003 emise de pârâtă, precum și nota de constatare nr.43254 din 25 iulie 2003 emisă de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, fiind menţinută ca legală și temeinică decizia pârâtei cu nr1163/15 iulie 2003 prin care reclamantul a fost numit „agent vamal superior”.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a fost numit „agent vamal superior” prin decizia nr.1163 din 15 iulie 2003 ca urmare a punctajului obţinut cu respectarea procedurii, condiţiilor și termenelor stabilite prin Legea nr.161/2003 și a normelor de aplicare a acesteia. Măsura anulării acestei reîncadrări printr-o nouă reîncadrare, retroactivă, a fost considerată nelegală întrucât s-a făcut după data de 15 iulie 2003- dată limită stabilită prin art.XVI din Legea nr.161/2003 și fără a se motiva în fapt și în drept. Pentru aceleași argumente s-a reţinut și nelegalitatea actului ce a stat la baza emiterii deciziei din 14 august 2003, respectiv a notei de constatare nr.43.254 din 25 iulie 2003 întocmite de secretarul general al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
In termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Autoritatea Naţională a Vămilor (fostă Direcţia Generală a Vămilor conform O.U.G.nr.90/2003).
Invocând în drept dispoziţiilor art.304 pct.9 C. proc. civ. și dispoziţiile art.304/1 din Codul de procedură civilă, recurenta a arătat, în esenţă, că nu se pune problema retroactivării dispoziţiilor din noile decizii de reîncadrare deoarece; prin anularea deciziei nr.1163/15 iulie 2003 care s-a emis cu nerespectarea normelor legale în materie se impunea ca reîncadrarea să se facă tot de la data limită stabilită prin Legea nr.161/2003 – respectiv de la 15 iulie 2003.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat menţinerea
sentinţei atacate ca fiind legală și temeinică.
Recursul este fondat.
Instanţa fondului nu a respectat unul din principiile fundamentale ale procesului civil și anume principiul contradictorialităţii. Potrivit art.85 C. proc. civ. „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţișarea părţilor afară numai dacă legea nu dispune altfel”. În materia contenciosului administrativ legea nu dispune altfel, căci așa cum se stipulează în art.18 din Legea nr.29/1990 dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Dat fiind că în cauză s-a dispus anularea notei de constatare întocmite de o autoritate publică fără ca în prealabil această autoritate să fie informată despre existenţa procesului, despre conţinutul pretenţiilor și argumentelor reclamantului, precum și despre apărările pârâtei, instanţa avea obligaţia, fie de a solicita reclamantului o precizare a acţiunii sub aspectul părţilor cu care înţelege să se judece, fie de a pune în discuţia părţilor prezente necesitatea citării în proces a autorităţii al cărei act a fost anulat.
Neprocedându-se în acest fel, această autoritate a fost lipsită de posibilitatea de a-și face apărări și de a propune mijloace de probă, în măsura în care le aprecia utile cauzei.
Faţă de cele expuse, recursul a fost admis.