Act al Uniunii Avocaţilor din România referitor la refuzul primirii în profesia de avocat a pensionarului
Dispoziţiile
art.28 alin.9 din Statutul profesiei de avocat, din care se deduce că
pensionarii nu pot fi admiși în profesia de avocat, nu au suport legal.
Secţia
de contencios administrativ, decizia nr.315 din 29 ianuarie 2003
Reclamanta B.A. a chemat în judecată Uniunea Avocaţilor din România, solicitând anularea deciziilor nr.8581 din 15 decembrie 2001 și 1096 din 13 iunie 2001 și obligarea pârâtei de a o primi în profesia de avocat cu scutire de examen.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că actele administrative contestate sunt nelegale, argumentele invocate de pârâtă în justificarea refuzului fiind neîntemeiate.
Astfel, avizul negativ al Baroului de Avocaţi Constanţa nu constituie un impediment pentru primirea în profesia de avocat, acest aviz având doar un caracter consultativ.
Nici cel de-al doilea motiv nu poate justifica poziţia pârâtei, limitarea dreptului de a cere primirea în profesia de avocat în raport de vârsta de pensionare, prevăzută de art.28 pct.9 din Statutul profesiei de avocat contravenind dispoziţiilor Legii nr.51/1995, legislaţiei în materie de pensie de asigurări sociale și de asemenea, prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la muncă.
Ulterior reclamanta și-a completat acţiunea solicitând și anularea deciziei nr.8774 din 23 martie 2002 prin care pârâta a respins cererea de reexaminare a hotărârii anterioare nr.8581 din 15 decembrie 2001.
Prin sentinţa civilă nr.69 din 23 mai 2002, Curtea de Apel Constanţa – Secţia contencios administrativ a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva sentinţei reclamanta a declarat recurs, care este fondat.
Curtea reţine că au fost greșit interpretate prevederile art.16 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, potrivit cărora, la cerere, poate fi primit în profesie cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.
Instanţa de fond și-a însușit punctul de vedere al pârâtei în sensul că textul susmenţionat, fiind o excepţie de la regula primirii în profesia de avocat pe bază de examen, consacrată de art.16 alin.1 din lege, lasă organelor de conducere ale Uniunii Avocaţilor dreptul de a aprecia în ce măsură este posibilă primirea cu scutire de examen, chiar dacă sunt îndeplinite cerinţele legii.
Această interpretare contravine prevederilor legale care garantează dreptul la muncă și posibilitatea legală a cumulării pensiei cu venitul realizat dintr-o activitate profesională.
Organele de conducere ale pârâtei, comisia permanentă și consiliul uniunii, constatând că sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de Legea nr.51/1995, nu pot refuza cererile pe motive de oportunitate, pe baza unor criterii arbitrare și discreţionare, acordând scutirea de examen doar unor persoane agreate, fiindcă s-ar încălca principiul constituţional al egalităţii în faţa legii.
Reclamanta întrunește atât cerinţele generale pentru a profesa avocatura, cât și condiţiile speciale impuse de art.16 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995, pentru a putea fi primită în profesie cu scutire de examen: a absolvit Facultatea de Drept în anul 1960, a lucrat în calitate de consilier juridic o perioadă mai mare de 10 ani, pensionându-se în anul 1990, după care a fost reîncadrată ca jurisconsult până în anul 2000, nu posedă antecedente penale și este aptă din punct de vedere medical să exercite profesia dorită.
Nu are suport legal susţinerea pârâtei în sensul că legislaţia pensiilor avocaţiale și Statutul profesiei de avocat exclud de la beneficiul exercitării profesiei de avocat persoanele pensionate din alte sisteme de asigurări sociale, și deci reclamanta, pensionară din sistemul asigurărilor sociale de stat, nu poate fi primită în profesie. Dispoziţiile art.28 alin.9 din Statutul profesiei de avocat, prevăd că persoana poate solicita primirea în profesia de avocat cu cel puţin 5 ani anterior împlinirii vârstei de pensionare în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte.
Aceste dispoziţii, adoptate de altfel, după depunerea de către reclamantă a cererii de primire în profesia de avocat, instituie criterii suplimentare, adăugând condiţii care nu sunt prevăzute de Legea nr.51/1995, astfel încât nu pot justifica respingerea solicitării de primire în profesie cu scutire de examen.
În consecinţă, constatând că reclamanta întrunește condiţiile și criteriile cuprinse în Legea privind organizarea și exercitarea avocaturii, s-a admis recursul,
s-a casat sentinţa și, pe fond s-a admis acţiunea.