Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 315 din 4 iunie 2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul P.C. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și la 23 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. h) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate a restului de 541 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2853 din 7 iulie 1998 a Judecătoriei Iași, în baza art. 39, raportat la art. 33 și art. 35 C. pen., l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară, sporită cu doi ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A dispus confiscarea corpurilor delicte: cuțitul, securea și lanterna.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părții civile B.A. suma de 220.000.000 lei despăgubiri civile, compusă din 20.000.000 lei daune materiale și 200.000.000 lei daune morale.
S-a reținut că inculpatul P.C. și numitul S.C. s-au cunoscut în anul 1986 în Penitenciarul Iași, iar după liberare au comis mai multe furturi de animale.
În după-amiaza zilei de 30 noiembrie 1996, numitul S.C., care locuia la părinții săi în Iași, a mers în vizită la domiciliul inculpatului P.C.
În jurul orei 20,00, P.D. fratele inculpatului a plecat acasă, iar după puțin timp de la plecarea acestuia în locuință a venit nepotul său, B.I. zis I. În timp ce consumau cu toții băuturi alcoolice, inculpatul a propus prietenului său S.C., fiul lui P.C. și nepotul său B.I., să îl însoțească în zona Bucium, cu scopul de a sustrage o vacă.
Potrivit acestei înțelegeri, P.C. a luat un cuțit cu mâner de culoare maro închis, cu lama în lungime de aproximativ 20 cm, ascuțită pe ambele părți, precum și o secure cu coadă din lemn, în lungime de 40 cm, obiecte pe care le-a împrumutat de la P.D., precum și o lanternă chinezească.
Înainte de a pleca de acasă, inculpatul a mai luat un sac din folie de polietilenă albă, o rangă de fier ascuțită la unul din capete, în lungime de 88 cm și cu diametrul de 7 cm, o bâtă din lemn de corn, în lungime de aproximativ 115 cm, groasă la unul din capete și o prelată de culoare verde.
Pentru a se deplasa mai repede, cei patru au plecat de la domiciliul inculpatului cu căruța acestuia, la care a fost înhămat un cal, sustras în acest scop de aceștia de pe izlazul situat la marginea satului Cornești.
În jurul orei 22,00, cei patru au ajuns în fața școlii de pe Șos. Bucium și au lăsat căruța pe digul râului Vămășoaia. La plecarea de la căruță, inculpatul le-a spus celor trei însoțitori că, după ce vor sustrage vaca din grajdul părții vătămate, o vor duce în apropierea digului și o vor sacrifica.
Toți patru au pătruns în grădina victimei B.N., inculpatul având asupra sa cuțitul, securea și lanterna. În timp ce se deplasau spre grajdul situat în partea dreaptă a curții, câinele victimei a început să latre. Auzind zgomotul unei uși care s-a deschis și pentru a nu fi surprinși, S.C., B.I. și P.C. au luat-o la fugă prin grădină.
B.A., care dormea împreună cu victima în bucătăria de vară, a ieșit imediat în curte și s-a deplasat spre grajdul unde se afla vaca. Fiind surprins în curte, chiar lângă grajd, inculpatul nu a mai avut timp să părăsească curtea și s-a ascuns în ieslea situată sub șopron.
Acesta l-a văzut pe inculpat, care între timp se ridicase din iesle și, uitând securea, a început să alerge spre grădină.
B.N. a alergat după inculpat și când l-a ajuns, acesta i-a aplicat victimei o lovitură puternică cu cuțitul în zona pieptului.
Numitul S.C., care a văzut cele întâmplate, s-a îndepărtat de locul respectiv, a coborât digul, a trecut prin albia pârâului, unde a pierdut pantoful din piciorul drept și a trecut de cealaltă parte.
Imediat în urma acestuia, a trecut pârâul și inculpatul P.C.
Acesta le-a spus însoțitorilor săi că a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul în piept și, în timp ce se deplasau spre domiciliul inculpatului, acesta i-a amenințat cu moartea pe cei trei, dacă vor spune ceva despre cele întâmplate.
În urma loviturii aplicate cu cuțitul, în zona pieptului, de către inculpatul P.C., victima B.N. a decedat imediat.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei plăgi penetrante precordiale, cu înțeparea cordului și a plămânului drept, hemopericard, hemotorax drept și insuficiență cardio-respiratorie acută consecutivă.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, invocând nelegalitatea sentinței sub aspectul greșitei rețineri a art. 61 C. pen., privind pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.C.
Inculpatul a declarat apel împotriva aceleași sentințe, susținând că nu el este autorul faptelor comise în noaptea de 30 noiembrie 1996 și precizând că martorii ascultați în cauză au fost amenințați de organele de cercetare penală și, în aceste condiții, s-a întocmit rechizitoriul.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 33 din 30 ianuarie 2003, a admis apelurile, a desființat în parte, în latură penală, hotărârea atacată și rejudecând cauza:
A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința apelată.
A înlăturat dispoziția privitoare la revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 541 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2853 din 7 iulie 1998 a Judecătoriei Iași, sporul aplicat și pedeapsa rezultantă.
A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1804 din 4 mai 1999 a Judecătoriei Iași și a înlăturat sporul de 2 luni.
A repus în individualitatea lor pedepsele contopite în baza sentinței penale nr. 2853 din 7 iulie 1998 a Judecătoriei Iași și a înlăturat sporul de 6 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 36, art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit următoarele pedepse aplicate inculpatului:
- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 23 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- un an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3218 din 7 octombrie 1997 a Judecătoriei Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;
- 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1309 din 8 aprilie 1997 a Judecătoriei Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. și 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1804 din 4 mai 1999 a Judecătoriei Iași.
A recontopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, sporită cu 3 ani închisoare, în final pedeapsa rezultantă fiind de 26 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 899 din 9 martie 1995 a Judecătoriei Iași, inculpatul urmând să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată, deci pedeapsa de 26 ani și 10 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A menținu celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
S-a reținut că prima instanță a stabilit corect vinovăția inculpatului P.C., făcând o justă încadrare în drept a faptelor comise de acesta. Pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni concurente au fost just individualizate, urmând a fi menținute. Astfel, la stabilirea lor, prima instanță a avut în vedere modul de săvârșire a faptelor, antecedentele penale ale inculpatului, poziția sa procesuală, precum și urmările produse.
Din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 10 luni, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 899 din 9 martie 1995 a Judecătoriei Iași și cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării.
Cele două infracțiuni cu privire la care inculpatul a fost judecat în prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare stabilit prin sentința penală menționată.
Aceste infracțiuni se află însă în concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 3218 din 7 octombrie 1997 a Judecătoriei Iași, pentru fapte comise la data de 18 octombrie 1996, cu cele comise la 13 iulie 1997, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1309 din 8 aprilie 1997 a Judecătoriei Iași și cu cele comise în perioada august 1995 – 15 noiembrie 1996, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1804 din 4 mai 1999 a Judecătoriei Iași.
Potrivit art. 36 alin. (1) C. pen., dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34 și art. 35 C. pen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele apelului, în sensul că nu el este autorul infracțiunii de omor calificat și susținând că în apelul său i s-a agravat situația.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Pentru a reține că inculpatul a săvârșit infracțiunile de violare de domiciliu și omor calificat, prima instanță a administrat probe, pe care le-a apreciat corect. Astfel, situația de fapt reținută de prima instanță a fost dovedită de:
- procesul-verbal de cercetare a locului faptei și procesul-verbal de examinare a lanternei găsite la locul faptei, la care sunt anexate schița locului faptei și planșa fotografică;
- raportul de necropsie;
- declarațiile numitei B.A., coroborate cu declarațiile martorilor Șt.I., Șt.G., B.C., S.C., B.I., P.C., A.A.R., P.A., P.G., P.E.P., C.N., P.D., P.A., B.G., P.S., precum și declarațiile inculpatului;
- procesele-verbale de confruntare dintre inculpat și martorii B.I., S.C., P.C., P.S., P.I.C., P.A. și B.G.
Inculpatul a încercat să-și construiască un alibi, susținând că a fost acasă la momentul respectiv, împreună cu soția și cu frații săi, negând, împotriva probelor, participația sa.
Martorii audiați, cu excepția rudelor inculpatului care au încercat ulterior să confirme varianta prezentată de inculpat, au declarat constant că, în noaptea respectivă, acesta a fost la sustras de vite și în aceste împrejurări a ajuns la domiciliul victimei.
Astfel, martorul ocular S.C. a relatat amănunțit cele văzute, așa cum au fost reținute de prima instanță și că a fost amenințat de către inculpat să nu discute cu nimeni despre cele întâmplate.
Martorii B.I. și P.C. au declarat că în noaptea de 30 noiembrie 1996, au fost împreună cu inculpatul la furat de vite, acest din urmă martor, fiul inculpatului, arătând că la văzut pe tatăl său plin de sânge, iar din spusele primului martor a aflat că inculpatul l-a lovit cu cuțitul în piept pe proprietarul animalului.
Așadar, prima instanță a administrat probe, reținând ca fiind expresia adevărului cele ce se coroborau cu fapte și împrejurări rezultând din ansamblul materialului probator administrat. Totodată, a înlăturat declarațiile martorilor, rude cu inculpatul, ce nu aveau relevanța informativă cerută de dispozițiile art. 63 C. proc. pen.
Ca atare, prima instanță a stabilit corect situația de fapt, a dat încadrare juridică corespunzătoare și a aplicat pedepse just individualizate, aspecte corect menținute și în apel.
Se constată însă că parchetul, în apel, nu a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului, dar admițând apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe, printre care și cel declarat de către inculpat, instanța de apel a aplicat cea mai grea dintre pedepsele stabilite, la care a adăugat un spor de 3 ani, mai mare decât cel adăugat de prima instanță.
Or, potrivit art. 3858, raportat art. 372 C. proc. pen., soluționând cauza, instanța de control judiciar nu poate crea părții o situație mai grea în propria-i cale de atac. Totodată, în raport de împrejurarea că sunt supuse recontopirii, în parte, alte pedepse pentru infracțiuni concurente, se impune și o reapreciere a sporului de 2 ani adăugat de prima instanță.
Ca atare, sub acest aspect, hotărârea atacată este supusă cazului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În consecință, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul P.C., va casa decizia atacată numai cu privire la sporul de pedeapsă aplicat, pe care îl reduce de la 3 ani închisoare, la un an închisoare și va menține dispozițiile art. 83 C. pen., urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 24 ani și 10 luni închisoare.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate vor fi menținute.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 11 august 2000, la zi.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 33 din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel Iași.
Casează decizia penală sus-menționată numai cu privire la sporul de pedeapsă aplicat, pe care îl reduce de la 3 ani închisoare, la un an închisoare.
Menține dispozițiile art. 83 C. pen., astfel că, în final, inculpatul va executa 24 ani și 10 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziilor atacate.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 august 2000, la 29 mai 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2003.