Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 78 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Călărași, au fost condamnați inculpații:
- D.F., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; un an închisoare, în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.; 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., urmând a executa, în final, 6 ani închisoare.
- P.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și în baza art. 39 C. pen., a revocat restul rămas neexecutat, de 387 zile închisoare, dintr-o pedeapsă anterioară, urmând ca inculpatul să execute, în final, 4 ani închisoare;
- V.D., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;
- B.G., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) și g) C. pen.; 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 13 C. pen. și 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen., urmând a executa, în final, 6 ani închisoare;
- P.F., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 37 și art. 13 C. pen. și 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., urmând a executa, în final, 6 ani închisoare;
- M.C., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 13 C. pen. și 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen., urmând a executa, în final, 6 ani închisoare.
- D.M., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 13 C. pen. și 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen., urmând a executa, în final, 6 ani închisoare.
În fapt, în noaptea de 25 august 2001, inculpații D.F., V.D., P.M. și B.G. au sustras de la domiciliul părții vătămate B.C., 4 purcei, în valoare de 7.000.000 lei.
În ziua de 6 septembrie 2001, inculpații D.F. și M.C. au sustras, prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate D.A., 6 ovine, în valoare de 9.000.000 lei.
În noaptea de 7 septembrie 2001, inculpații D.F., B.G., P.F., M.C. și D.M., prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate B.I., imobilizarea și lipsirea de libertate a acestuia, au sustras 24 ovine din turma păzită de partea vătămată, aparținând lui N.M., cauzând un prejudiciu de 24.000.000 lei.
În perioada februarie-septembrie 2001, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul D.F. a condus pe drumurile publice autoturismele Dacia (inclusiv cu ocazia transportului animalelor sustrase), fără a poseda permis de conducere.
Prin decizia penală nr. 728 din 7 noiembrie 2002, secția a II-a penală, a Curții de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și ale inculpaților D.F., V.D., P.F., P.M., M.C., D.M. și B.G.
Împotriva ambelor hotărâri enunțate, au declarat, în termen legal, recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul P.M.
În esență, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a susținut că hotărârile privind pe inculpații D.F., D.M., V.D., P.M., M.C., B.G. și P.F. sunt netemeinice, sub aspectul individualizării pedepselor.
Inculpatul P.M., în declarația de recurs nu și-a motivat, în scris, demersul, arătând că motivele le va prezenta, în fața instanței de judecată.
În ședința de judecată, din ziua dezbaterilor, a susținut că este nevinovat, neparticipând la fapte.
Examinând recursurile, în raport de hotărârile atacate și de probele existente în dosarul cauzei, se constată următoarele:
În recursul parchetului:
În dezvoltarea recursului, parchetul susține că nu s-ar fi respectat dispozițiile art. 72 C. pen., în sensul că instanțele n-ar fi avut în vedere gravitatea faptelor săvârșite, furt calificat, tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal modalitatea și împrejurările în care au acționat inculpații și perseverența infracțională a acestora.
S-a susținut că pentru fiecare dintre infracțiuni inculpații s-au pregătit în prealabil, iar la cele două infracțiuni de tâlhărie au folosit același mod de operare. Mai mult, în ceea ce privește pe partea vătămată B.I., aceasta a fost lovită de inculpați cu o bâtă, legată cu un cablu de mâini și cu un bici de picioare și încuiată în vagonul în care efectua paza.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că B.I. a prezentat leziuni produse prin comprimarea articulațiilor pumnilor și a necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.
Pe parcursul procesului penal, inculpații au avut atitudini oscilante, în general de nerecunoaștere a faptelor.
De asemenea, inculpatul P.M. s-a sustras urmăririi penale fiind dat în urmărire generală la 2 septembrie 2001 și arestat preventiv la data de 15 septembrie 2001, inculpatul B.G. a fost dat în urmărire generală la 8 septembrie 2001 și reținut la 1 octombrie 2001, inculpatul D.M. a fost dat în urmărire generală și inculpatul D.F. fiind somat de organele de poliție să oprească autoturismul pe care-l conduce, și-a continuat deplasarea, sustrăgându-se controlului, deoarece nu poseda permis de conducere.
Cu privire la periculozitatea inculpaților este relevantă și împrejurarea că rudele acestora au luat legătura cu martorii cauzei pentru a-și schimba declarațiile: tatăl inculpatului B.G. l-a amenințat cu moartea pe martorul P.M. pentru a nu da declarații împotriva inculpatului, iar asupra martorului N.N. au fost exercitate presiuni psihice din partea rudelor inculpaților, prin diferiți intermediari, pentru a-și modifica declarațiile.
De asemenea, toți inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale sau recidiviști, pentru infracțiuni similare.
Față de aspectele invocate, se spune în recursul parchetului de concursul de infracțiuni și antecedentele penale ale inculpaților, pedepsele orientate spre minimul special, nu pot realiza scopul preventiv-educativ al legii penale, prevăzut de art. 52 C. pen., impunându-se majorarea acestora.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat admiterea recursului în baza art. 3859 pct. 14 și art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Recursul declarat de parchet este, în parte, întemeiat.
Curtea apreciază recursul parchetului întemeiat numai în parte, considerând, contrar celor arătate în motivarea recursului, că la stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune parte, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ținând seama de toate criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.
Pedepsele concrete de câte 6 ani, 5 ani și 4 ani închisoare, stabilite inculpaților, pentru tâlhărie, lipsire de libertate sau furt calificat sunt corect dozate, dacă se are în vedere valoarea relativ mică a bunurilor sustrase și consecințele acțiunilor de violență comise (leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale), faptul că ele sunt îndreptate spre minimul special prevăzut în textul incriminator, neavând relevanță sub aspectul individualizării, atât timp, cât ele sunt corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptelor, inclusiv a celui ce decurge din conduita inculpaților, persoane cu antecedente penale, recidiviști, și din împrejurările în care acestea au acționat.
Tot la fel, nu poate avea relevanță în stabilirea corectă, în concret, a pedepsei, pentru fiecare infracțiune în parte, a inculpaților, acțiunea unora din rudele acestora, de încercare, de a influența martorii, cu privire la cele ce vor declara, spre a le ușura, într-un anume fel, răspunderea.
Aflându-ne în penal, răspunderea trebuie să fie personală și să-și aibă temeiul numai în infracțiunea comisă, nu și în faptele altora, ce eventual, ar putea atrage răspunderea acestora din urmă, în măsura în care ar realiza conținutul obiectiv și subiectiv al unei infracțiuni și ar fi trimiși în judecată.
Dacă luate separat, pedepsele pentru fiecare faptă, în parte, sunt bine stabilite, corespunzând criteriilor de individualizare, prevăzute de lege, în schimb, pedepsele aplicate inculpaților, autori a mai multor infracțiuni comise în concurs sau în stare de recidivă condamnatorie, nu corespund pericolului social al pluralității de infracțiuni.
De aceea, Curtea va trebui să privească recursul parchetului ca fondat și să-l admită, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în ce privește pe inculpații D.F., P.M., B.G., P.F., M.C. și D.M., sub aspectul individualizării pedepselor rezultante aplicate și, în consecință, casând cele două hotărâri, să descontopească pedepsele aplicate acestor inculpați, repunând pedepsele de contopit, în individualitatea lor.
Pentru ca pedepsele rezultante să corespundă într-adevăr, pericolului social al pluralităților de infracțiuni, Curtea va trebui ca, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pentru inculpații D.F., B.G., M.C., P.F. și D.M. și, respectiv, în temeiul art. 39 C. pen., pentru inculpatul P.M., să recontopească pedepsele, pentru fiecare, în cea mai grea, sporită, de așa natură, încât, pedeapsa rezultantă, să corespundă exigențelor unei corecte individualizări a pedepsei, pentru fiecare inculpat.
În rest, se vor menține celelalte dispoziții ale sus-menționatelor hotărâri.
În recursul inculpatului P.M.
Se constată că acesta, prin recurs ca și prin apelul ce i-a fost respins, vizează achitarea, pentru lipsă de vinovăție.
Susținerea inculpatului prin care contestă participarea la infracțiune, este însă, infirmată de probele dosarului din care rezultă că, în noaptea de 25 august 2001, a fost cu mașina condusă de inculpatul D.F., împreună cu coinculpații V.D. și B.G., el sustrăgând 2 purcei, iar ceilalți doi inculpați, câte unul, din locuința părții vătămate B.C.
În atare situație, fapta inculpatului fiind dovedită, nu se poate pune problema achitării inculpatului așa cum se solicită, încât, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce detenția la zi, pentru toți inculpații condamnați.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare, inclusiv, a onorariului de apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpatul P.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 728 A din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Casează sus-menționata decizie, precum și sentința penală nr. 78 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la inculpații D.F., P.M., B.G., P.F., M.C. și D.M., sub aspectul individualizării pedepselor rezultante aplicate și, în consecință:
Descontopește pedepsele aplicate acestor inculpați, repunând pedepsele de contopit, în individualitatea lor.
Dispune contopirea pedepselor, după cum urmează:
1. pentru inculpatul D.F., contopește toate pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, astfel că va executa, în final, 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.;
2. pentru inculpatul P.M., contopește restul de 387 zile închisoare, în pedeapsa de 4 ani închisoare pe care o sporește cu un an, astfel că va executa, în final, 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și
3. pentru inculpații B.G., M.C., P.F. și D.M. contopește pedepsele, în pedepsele cele mai grele, de câte 6 ani închisoare, sporite cu câte un an închisoare, astfel că acești inculpați vor executa, în final, câte 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sus-menționatelor hotărâri.
Respinge recursul declarat de inculpatul P.M., ca nefondat.
Deduce arestarea preventivă a inculpaților B.G. și P.F., de la 1 octombrie 2001, a inculpaților V.D. și D.F., de la 9 septembrie 2001, a inculpatului M.C. de la 8 octombrie 2001, a inculpatului P.M. de la 14 septembrie 2001 și a inculpatului D.M. de la 8 ianuarie 2002, până la 29 mai 2003.
Obligă pe inculpatul recurent și intimat P.M. să plătească statului 1.450.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 450.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariile de avocat, în sumă de câte 450.000 lei, pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați D.F., B.G., P.F., M.C., D.M. și V.D., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2003.