Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 266 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul I.L. la 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Județean Suceava, sumele de 31.162.444 lei și 27.793.377 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la acestea adăugându-se dobânda legală.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate G.S., sumele de 3.087.430 lei despăgubiri civile, 50.000.000 lei despăgubiri morale și părții vătămate C.V., cu același titlu, sumele de 5.911.700 lei și, respectiv, 50.000.000 lei.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație, de fapt:
În seara zilei de 11 iunie 2001, G.S. și C.V., foști cumnați, aflați în drum spre locuința din Suceava a celui din urmă, au intrat într-un bar și au consumat băuturi alcoolice la o masă ocupată în prealabil de B.V.
În apropierea lor, consuma alcool și inculpatul, acesta la un moment dat, făcând glume deranjante pe seama lui B.V., a fost admonestat de G.S. și rugat să-și vadă de problemele lui.
În jurul orelor 23,00, toți au părăsit localul, separat unii de alții.
Pe strada din zona locuinței inculpatului, G.S. și C.V. au fost surprinși de acesta care, ieșindu-le în față, fără vreun diferend de moment, l-a lovit cu cuțitul în piept mai întâi pe G.S., iar când a intervenit să-l scape, a fost lovit în aceeași parte a corpului, și C.V.
Actele medico – legale de expertizare au înscris că G.S. a prezentat patru (4) plăgi tăiate – înțepate, dintre care una penetrantă abdominal cu leziuni multiple ale intestinului subțire și hemoperitoneu masiv, acestea necesitând pentru vindecare, 35 – 40 zile îngrijiri medicale. S-a reținut, de asemenea, că a fost necesară intervenție chirurgicală pentru a-i fi salvată viața, întrucât au fost lezate vasele intraabdominale cu hemoperitoneu masiv, și de intestin subțire.
În ce-l privește pe C.V, s-a reținut că acesta a prezentat o plagă tăiată – înțepată în hemitoracele drept, penetrantă, cu lezarea pulmonului drept, pericardului și a vârfului mușchiului inimii, hemotorax și hemopericard consecutiv. Același act a mai înscris că victima a prezentat și o plagă tăiată a pleoapei superioare dreapta, leziunile necesitând pentru vindecare, 45 – 50 zile de îngrijiri medicale.
Totodată, s-a reținut că intervenția chirurgicală de urgență s-a impus, întrucât viața victimei a fost pusă în primejdie prin lezarea vaselor intraabdominale cu hemoperitoneu masiv și interesarea intestinului subțire.
Privind pe inculpat, actul medical eliberat de Serviciul de medicină Legală Suceava, a înscris că a prezentat leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu mijloace și corpuri contondente, vindecarea lor necesitând 5-6 zile îngrijiri medicale.
Expertiza medico – legală psihiatrică a concluzionat că I.L. nu a prezentat tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu acțiunile sale.
Împotriva hotărârii, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind nereținerea, în cauză, a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și nelegala soluționare a laturii civile.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 70 din 3 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, motivul invocat fiind greșita stabilire a situației de fapt, în opinia sa impunându-se reținerea provocării din partea persoanelor vătămate.
Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă, săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Raportând cauzei acest text de lege, se reține că nici un moment părțile vătămate nu au tulburat, emoționat puternic, atins grav demnitatea sau au violentat pe inculpat. Mai mult, probatoriul administrat a relevat că inculpatul a fost cel care, fără un motiv, a denigrat persoana cu care, ocazional, părțile vătămate, au consumat alcool, el fiind și cel care, aflat în stare de ebrietate, a lovit pe cei doi, leziunile constatate în ce-l privește fiind consecința încercărilor celor agresionați de a se apăra sau scăpa de atacul ce-i viza.
Ca atare, motivul de recurs formulat de inculpat, sub aspectul expus, nu este fondat.
Dar, potrivit art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generate de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În altă ordine de idei, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Din verificarea lucrărilor cauzei, privite prin prisma acestor texte de lege, se reține că orientându-se, la stabilirea pedepsei, prima instanță a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere vieții persoanelor vătămate, împrejurărilor în care a fost săvârșită, respectiv pe fundalul reprezentării pe care făptuitorul a avut-o, că trebuie să sancționeze încercarea victimelor de a-i impune o comportare civilizată vis-a-vis de prezența lui într-un local accesibil tuturor în condiții de securitate fizică și psihică, dar, nu a acordat semnificație și persoanei inculpatului, sinceritatea acestuia și regretul manifestat fiind de natură a-i atenua răspunderea în condițiile reținerii de circumstanțe atenuante.
Astfel, se reține că pedeapsa de 6 ani închisoare, executată în regim de privare de libertate, va fi în măsură să realizeze și scopul ei așa cum stipulează art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat fiind fondat, va fi admis și se va proceda conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul I.L., împotriva deciziei penale nr. 70 din 3 martie 2003 a Curții de Apel Suceava.
Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 266 din 2 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care, prin reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., o reduce de la 9 ani închisoare, la 6 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 iunie 2001, la 3 iunie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2003.