D E C I Z I A  NR.264                                                                                                                 DOSAR NR. 2606/2002

 

            S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr.245/A din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

            S-au prezentat: recurentul inculpat C.C., aflat în stare de libertate, asistat de avocat G.D.l, apărător desemnat din oficiu, precum și intimata parte vătămată T.C.

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea deciziei pronunțată în apel și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, pentru rejudecare, întrucât la soluționarea în fond a dosarului în această cale de atac, inculpatul s-a aflat în stare de arest și nu s-a asigurat prezența acestuia în instanță.

            Intimata parte vătămată - prezentă a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

            Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat și trimiterea dosarului la instanța de apel pentru rejudecare cu citarea legală a inculpatului.

            Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat a solicitat admiterea recursului.

C U R T E A

            Asupra recursului de față;

            În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

            Tribunalul București, Secția I penală, prin sentința nr.78 din 5 februarie 2002 l-a condamnat pe inculpatul C.C. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g,i din Codul penal cu aplicarea art.13 lit.b din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 - 209 lit.a,g,i și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.

            În baza art.291 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b, l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.

            Cele două pedepse au fost contopite în baza art.33 lit.a și 34 lit.b din Codul penal și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu aplicarea art.71, 64 din Codul penal.

            S-a constatat că persoana vătămată T.C. nu s-a constituit parte civilă prejudiciul fiind acoperit.

            Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt următoarele :

            În seara zilei de 1 august 1998 însoțit și de alte două persoane, neidentificate, s-au deplasat cu autoturismul cu număr de înmatriculare  B-13-YLN aparținând concubinei V.V., la locuința părții vătămate T.C., au pătruns prin efracție și au sustras bijuterii, îmbrăcăminte și arme.

            Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate susținând că nu este autorul infracțiunii de furt și a cerut să fie achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, iar referitor la infracțiunea de uz de fals a cerut să fie achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.

            Curtea de Apel București, Secția a II-a penală prin decizia nr.245/A din 30 aprilie 2002 a respins apelul ca nefondat.

            Nemulțumit și de această hotărâre inculpatul a atacat-o cu recurs reiterând aceleași motive din apel și un alt motiv de casare acela prevăzut de art.385⁹ pct.5 din Codul de procedură penală, judecata în apel a avut loc în lipsa lui, fiind arestat.

            Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat urmând a fi admis.

            Potrivit art.375 din Codul de procedură penală, judecata apelului nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.

            Legiuitorul sancționează cu nulitate absolută prevăzută în art.197 alin.2 din Codul de procedură penală, nerespectarea dispozițiilor relative la participarea procurorului, prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător când sunt obligatorii potrivit legii ...

            Revenind la cauză, se constată că prin sentința penală nr.2143 din 27 noiembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Buftea, inculpatul C.C. a fost condamnat pentru complicitate la tentativă de furt calificat fapta prevăzută de art.26 Cod penal combinat cu art.20 Cod penal raportat la art.208-209 lit.a,i Cod penal cu aplicarea art.376 și 74,76 Cod penal la o pedeapsă de 7 luni și 2 zile închisoare. S-a constatat că pedeapsa a fost executată în perioada 25 martie 2002 - 27 noiembrie 2002 în arest preventiv și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.

            Din biletul de liberare nr.14/37569 din 28 noiembrie 2002 al Penitenciarului Spital București rezultă că, inculpatul a fost arestat preventiv de la 25 martie 2002 la 28 noiembrie 2002 când a fost pus în libertate urmare adresei nr.3007 din 28 noiembrie 2002 a Judecătoriei Buftea.

            Judecarea apelului la termenele din 17 aprilie și 24 aprilie 2002 la Curtea de Apel București a avut loc în lipsa inculpatului arestat.

            Hotărârea pronunțată în apel este supusă casării pentru cazul prevăzut de art.385⁹ pct.5 din Codul de procedură penală.

            În consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385¹⁵ pct.2 lit.c din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de condamnat, va casa hotărârea instanței de apel și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Admite recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr.245/A din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat.

Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.