Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1253 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul B.M. a fost condamnat la șase pedepse a câte 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 65 C. pen. și la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu un an, urmând ca, în final, acesta să execute 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 4 februarie 2002, la zi.
În temeiul art. 116 C. pen., inculpatului B.M. i s-a aplicat măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în municipiul București pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 9.682.500 lei.
S-a luat act că părțile vătămate N.C.I., T.C., M.M., S.L., L.S. și B.M. nu au pretenții civile față de inculpat, prejudiciul fiind acoperit parțial prin restituire.
Inculpatul B.M. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 5.800.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Prin aceeași sentință judecătorească, a fost condamnat și O.G., coautor al infracțiunilor de tâlhărie, alături de B.M.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpații B.M. și O.G., la inițiativa celui din urmă, au luat hotărârea să facă rost de bani, deposedând de bunuri persoanele care se plimbau în parcul Herăstrău. Ei au acționat după căderea întunericului asupra perechilor de tineri care întârziau pe aleile parcului, pe care îi amenințau cu o baionetă.
Astfel, la data de 25 ianuarie 2002, inculpații i-au deposedat prin violență pe N.C. și T.C. de două telefoane mobile și suma de 100.000 lei.
La data de 28 ianuarie 2002, în timp ce O.G. smulgea lănțișorul din aur de la gâtul părții vătămate M.M. și îi sustrăgea și suma de 100.000 lei, inculpatul B.M. o deposeda pe prietena acestuia de telefonul mobil.
La data de 2 februarie 2002, folosind același mod de operare, cei doi făptuitori au sustras haina de piele și telefonul mobil al părții vătămate L.S.C. și suma de 40.000 lei și un pachet de țigări de la B.M.
În momentul depistării sale de către organele de poliție și cu ocazia primei audieri la datele de 3 și 4 februarie 2002, inculpatul B.M. s-a prezentat sub o identitate falsă.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului B.M. au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: sesizările și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procese-verbale de recunoaștere din grup, planșe fotografice, procese-verbale de depistare și de percheziție, dovezi de predare a bunurilor, declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 68 din 18 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul inculpatului B.M.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Totodată, recurentul inculpat a solicitat să se constate că pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 293 C. pen., este grațiată conform dispozițiilor art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Temeiul juridic al recursului declarat îl constituie prevederile art. 3859 pct. 14 și 15 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile articolelor 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., este grațiată integral și condiționat.
În această situație, Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpatul B.M. și să caseze decizia penală nr. 68 din 18 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, și sentința nr. 1253 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la grațierea pedepsei aplicată sus-numitului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
Curtea va înlătura prevederile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a descontopit pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, respectiv șase pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 65 C. pen. și o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., înlăturând sporul de concurs de un an închisoare.
În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, Curtea urmează să constate că pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului B.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., este grațiată condiționat.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului recurent, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., Curtea constată că aceasta a fost corect individualizată.
Instanța de fond a dat eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și a sancționat ferm, dar just, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul B.M.
Instanța de fond a avut în vedere numărul mare al faptelor de tâlhărie săvârșite, precum și modul deosebit de periculos în care acestea au fost planificate și desfășurate: după căderea întunericului, în grup, coinculpații coordonându-și acțiunile și folosind o baionetă cu care victimele erau amenințate și chiar vătămate (cazul părții vătămate M.M.).
În procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul B.M. nu este la prima înfrângere a legii penale, în timpul minorității el fiind condamnat de două ori pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat.
Faptul că în cazul dedus judecății, inculpatul a alăturat și elementul violenței acțiunilor sale dovedește o periculozitate socială sporită, care necesită o ripostă pe măsură.
Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului B.M. corespunde pe deplin și scopului de coerciție, dar și de prevenție al sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, Curtea va menține pedeapsa aplicată recurentului inculpat, precum și sporul de concurs în cuantumul stabilit.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., plus sporul de un an închisoare, în total 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate vor fi menținute.
Timpul reținerii și arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 4 februarie 2002, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 68 din 18 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează decizia și sentința penală nr. 1253 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
Înlătură prevederile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopește pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente, respectiv: 6 pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 65 din același cod și o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. și înlătură sporul de concurs de un an închisoare.
În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată condiționat pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și a art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., plus un spor de un an închisoare, în total, 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 4 februarie 2002, la 4 iunie 2003.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2003.