Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 438 din 26 noiembrie 2002, Tribunalul Bacău a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și în baza acestui text a condamnat pe inculpatul T.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 martie 2002, la zi.
Pe latură civilă s-a constatat că S.C. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.V., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 21 martie 2002, l-a lovit pe tatăl său T.I., cu pumnul în zona feței și în timp ce acesta era căzut jos, l-a lovit și cu picioarele, ulterior acesta decedând.
Victima T.I., în vârstă de 79 ani, locuia separat, însă, în același imobil cu fiul său T.V.
T.I. avea viciul beției și venea la domiciliu deseori în stare de ebrietate, stare pe fondul căreia se certa cu inculpatul. În seara zilei de 21 martie 2003, în timp ce inculpatul se afla în camera lui și se uita la televizor, s-a întors acasă tatăl său T.I. care a intrat în hol, fiind auzit de inculpat, acesta a ieșit din cameră și pe fondul stării conflictuale anterioare, cât și a unui nou conflict, i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul, urmare căreia acesta a căzut cu fața în jos.
În timp ce se afla jos, inculpatul i-a mai aplicat tatălui său alte lovituri cu picioarele în zona coastelor, după care a plecat în camera lui.
Victima, după ce și-a revenit, a mers în camera sa, loc în care a rămas timp de 5 zile până când a survenit decesul.
Raportul de expertiză medico-legală a înscris că moartea victimei a fost violentă și aceasta s-a datorat insuficienței cardio-respiratorie acută consecutive unui politraumatism cranian cu hematom subarahnoidian drept și toracic drept cu fracturi costale.
S-a reținut că sub aspect subiectiv se conturează intenția depășită a inculpatului, proprie infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., dispunându-se schimbarea încadrării juridice din art. 174 și 175 lit. c) C. pen.
Curtea de Apel Bacău prin decizia penală nr. 76 din 18 februarie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a desființat sentința primei instanțe, în ce privește schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul și cuantumul pedepsei aplicate, și rejudecând cauza, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și alin. ultim și art. 76 alin. penultim C. pen., inculpatul T.V. a fost condamnat la 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Prin aceeași deciziei a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, împotriva aceleași sentințe.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar primind criticile din apelul parchetului a considerat că prima instanță a schimbat în mod greșit încadrarea juridică dată faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 din același cod.
S-a reținut din probele administrate că inculpatul în seara zilei de 21 martie 2002, l-a lovit pe tatăl său în vârstă de 79 ani, cu pumnul în zona capului, iar după ce acesta a căzut jos, a continuat să-l lovească cu picioarele în zona toracelui, după care l-a abandonat.
A doua zi inculpatul a văzut că victima se afla culcată în pat cu fața în sus și picioarele atârnând, dar nu a intrat în camera acesteia și nici nu s-a interesat de starea ei de sănătate, decât în ziua de 26 martie 2002, când s-a constatat decesul.
S-a mai reținut că, lovind victima, în vârstă de 79 ani, de mai multe ori, în cap și peste corp cu pumnii și picioarele și abandonând-o, fără a se interesa de situația acesteia câteva zile, inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al acțiunii sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că acesta a acționat cu intenția de a ucide.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, motivul invocat fiind săvârșirea, în cauză, a unei grave erori de fapt cu consecința greșitei încadrări juridice a faptei și netemeinicia pedepsei aplicate. S-a susținut că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., se săvârșește cu praeterintenție caracterizată prin intenție, în privința acțiunii de lovire și culpă în ce privește rezultatul letal, iar în cazul infracțiunii de omor, aceasta se comite cu intenție directă sau indirectă.
În vederea stabilirii intenției cu care a acționat făptuitorul se impune a fi avute în vedere, între altele, obiectul vulnerabil folosit, zona spre care au fost îndreptate actele de violență, intensitatea acestora precum și gravitatea leziunilor produse.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul, în ziua de 21 martie 2002, s-a manifestat violent față de victimă, tatăl său, pe care a lovit-o cu pumnul în zona capului, iar după ce a căzut, a continuat să o lovească și cu picioarele în zona toracelui, după care l-a abandonat și nu s-a mai interesat de situația acestuia, decât în ziua de 26 martie 2002, când a constatat decesul.
Ca urmare, i-au fost produse victimei leziuni deosebit de grave ce au condus la deces, respectiv, un politraumatism cranian și toracic drept cu fracturi costale și insuficiență cardiorespiratorie acută care au dus ulterior la deces.
Având în vedere modul concret în care a acționat, obiectul folosit și zona vizată, intensitatea loviturii și gravitatea leziunilor cauzate instanța de control judiciar a tras concluzia corectă că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. și nu ale celei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
În ce privește pedeapsa aplicată se reține că procedând la individualizarea ei, instanța, în acord cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., a considerat pericolul social grav al faptei care a determinat curmarea vieții, împrejurările în care s-a săvârșit, respectiv fără ca victima să fi avut o contribuție în derularea violențelor dezvoltate de inculpat, dar și persoana acestuia, fără antecedente penale.
Ca atare, pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., este corespunzătoare realizării scopului ei, acela al prevenției generale și speciale, cum prevede art. 52 C. pen.
Întrucât criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive a inculpatului de la 29 martie 2002, la 4 iunie 2003 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 76 din 18 februarie 2003 a Curții de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 29 martie 2002, la 4 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2003.