Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 585 din 12 iunie 2002, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații:
- C.M. la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., instanța a contopit cele două pedepse și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare. Totodată, în baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1111 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani, 7 luni și 22 zile, aplicată prin sentința penală nr. 21/1991 a Judecătoriei sectorului 4 București, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauza de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.
- T.J. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
Inculpații C.M. și T.J. au fost condamnați prin aceeași sentință, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că la data de 11 februarie 2002, în urma unei percheziții efectuate de organele poliției la domiciliul inculpaților C.M. și T.J. au fost găsite 180 doze de heroină (6,80 grame) destinate comercializării.
Prin decizia penală nr. 585 din 31 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței primei instanțe, pe care a desființat-o și, rejudecând cauza, a înlăturat aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la stabilirea răspunderii penale a inculpatului C.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen., menținând restul dispozițiilor și a majorat pedeapsa aplicată inculpatei T.J., de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații C.M. și T.J.
În recursul parchetului se critică hotărârile pronunțate în cauză pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei T.J. și se solicită majorarea pedepsei aplicate acestei inculpate, ținând seama de pericolul social ridicat al infracțiunii comise.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ținând seama de pericolul social ridicat al infracțiunii comise de inculpata T.J. împreună cu inculpatul C.M., căruia, pentru aceeași faptă i s-a aplicat, în mod corect, o pedeapsă de 12 ani închisoare, urmează ca recursul parchetului să fie admis, să se caseze ambele hotărâri și să se dispună majorarea pedepsei aplicate inculpatei.
Inculpatul C.M. a solicitat, în susținerea recursului său, micșorarea pedepsei aplicate.
Critica inculpatului privind individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat nu este întemeiată, având în vedere pericolul social ridicat al infracțiunii comise ca și faptul că inculpatul este recidivist, după o condamnare anterioară de 7 ani și 7 luni închisoare, neînțelegând să se integreze într-un comportament social normal. Pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele legii și corespunde scopului preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.
În examinarea recursului declarat de inculpatul C.M., Curtea Supremă de Justiție constată, din oficiu, că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale în ce privește pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen., care, potrivit art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, a fost grațiată integral, condiționat.
Având în vedere că instanțele au omis să facă aplicarea dispozițiilor menționate, privind grațierea pedepsei, urmează ca recursul inculpatului să fie admis pentru acest motiv, să se înlăture aplicarea art. 34 lit. b) C. pen., să se descontopească pedeapsa aplicată în pedepsele componente și să se constate grațierea pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen.
Totodată, se va completa enumerarea textelor în baza cărora același inculpat a fost condamnat la pedeapsa complementară, cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Inculpata T.J. a cerut, în susținerea recursului declarat, reducerea pedepsei, în raport cu circumstanțele atenuante recunoscute în favoarea sa.
Pentru considerentele arătate în examinarea recursului parchetului, se constată că nu există temeiuri să se dispună micșorarea pedepsei aplicate inculpatei T.J., urmând ca recursul acesteia să fie respins ca nefondat, cu obligarea inculpatei recurente la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 685 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I-a penală.
Casează decizia atacată precum și sentința penală nr. 585 din 12 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, față de inculpatul C.M. cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002, la pedeapsa aplicată în baza art. 34 lit. b) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, iar față de inculpata T.J. numai referitor la cuantumul pedepsei.
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen., față de inculpatul C.M. și descontopește pedepsele în pedepsele componente.
În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului C.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen.
Completează textele în baza cărora s-a aplicat față de același inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani în sensul că această pedeapsă se aplică în baza art. 65 și art. 64 lit. a) și b) C. pen., precum și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatei T.J. de la 5 ani, la 7 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor susmenționate.
Respinge, recursul declarat de inculpata T.J., ca nefondat.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 11 februarie 2002, la 6 iunie 2003, pentru ambii inculpați.
Onorariu de avocat din oficiu pentru inculpatul C.M., în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpata T.J. să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2003.