Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 6/ F din 13 ianuarie 2003, Tribunalul Ialomița, în baza dispozițiilor art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 21 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prin cruzime.
În baza art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.S. la pedeapsa de 21 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prin cruzime.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpaților B.V. și S.S., în baza art. 350 C. proc. pen., iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada arestării preventive a acestora de la data de 9 iunie 2002, la zi.
În baza art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar, la plata sumei de 40.000.000 lei despăgubiri civile că partea civilă L.Șt.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a unui fragment din lemn și un crucioi căruță-corpuri delicte.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt, pe baza probelor administrate că, în seara zilei de 7 iunie 2002, inculpații B.V. și S.S. au consumat băuturi alcoolice la barul L.O. din centrul comunei Valea Ciorii, județul Ialomița. Aici, fără nici un motiv, B.V. i-au luat de pe masă paharul cu vodkă victimei L.C., căruia i-a aplicat o lovitură cu palma peste față. Întrucât L.C. a afirmat că merge la Postul de Poliție să depună reclamație, B.V. i-a restituit paharul.
În aceeași seară, cei doi inculpați s-au deplasat cu căruța lui S.S., tractată de un singur cal la barul discotecă amplasat pe malul lacului Murgeanca, în extremitatea estică a comunei, unde a continuat consumul de băuturi alcoolice până, în jurul orei 2,00.
Victima a părăsit barul L.O., în jurul orei 23,30, și a fost condusă acasă cu căruța de către finul său B.C., care l-a lăsat în stradă, în fața porții.
Inculpații locuiesc în aceeași zonă, în partea de vest a comunei Valea Ciorii și s-au deplasat spre domiciliu cu aceeași căruță.
Pe strada principală, asfaltată, vis-a-vis de sediul primăriei, inculpații l-au văzut pe L.C.
Inculpatul B.V. a coborât și l-a luat la bătaie pe L.C., urcându-l concomitent în căruță.
Victima a fost transportată în extremitatea vestică a comunei, pe islaz, în apropierea unei platforme de gunoi. Aici a fost coborâtă din căruță și ambii inculpați i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, după care au urcat în căruță, cu care l-au călcat de mai multe ori pe L.C.
Victima a fost abandonată în acest loc, unde a fost găsită în ziua următoare, în jurul orei 11,00, decedată.
În certificatul medico-legal s-a constatat că moartea numitului L.C. a fost violentă și ea s-a datorat șocului traumatic-hemoragic consecutiv unui traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale și plagă hepatică, produse prin lovire cu sau de corpuri dure și prin compresie; alcoolemia victimei la momentul decesului era de 0,75 gr. %o.
Datorită multiplelor leziuni, victima nu a putut fi identificată, decât în seara de 8 iunie 2002, când mama sa a reclamat dispariția de la domiciliu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpatul S.S. a cerut schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 176 C. pen., în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de omor săvârșit prin cruzime, prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., întrucât el nu a făcut altceva decât să îl însoțească pe coinculpat.
Inculpatul B.V. a cerut reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 138/ A din 6 martie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate apreciind că, în cauză prima instanță a stabilit în mod corect încadrarea juridică dată faptei în baza probelor administrate la dosarul cauzei, iar pedepsele au fost corect individualizate.
Împotriva acestei decizii ca și a sentinței pronunțată de prima instanță, în termen legal, au declarat recurs, inculpatul B.V. și S.S. care fără să critice hotărârile atacate în raport de motivele de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., au susținut în esență, fie în scris, fie prin apărător, sau în ultimul cuvânt acordat de instanță, că nu a avut intenția să ucidă victima (inculpatul B.V.), că încadrarea juridică corectă ar fi aceea prevăzută de art. 183 C. pen., și că pedepsele sunt prea aspre în raport de modalitatea comiterii infracțiunii și persoana lor.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și prevederile dosarului, Curtea Supremă constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt, în baza probatoriului administrat la dosarul cauzei, că încadrarea juridică este în concordanță cu prevederile legale, iar pedepsele aplicate au fost judicios individualizate.
Astfel, în ceea ce privește legalitatea hotărârilor, se constată că, în mod corect instanțele au apreciat că fapta inculpaților B.V. și S.S. de a-i aplica victimei L.C. multiple lovituri cu pumnii și picioarele și apoi de a o călca cu calul și căruța, în mai multe rânduri, cauzându-i multiple traumatisme cu fracturi costale și o plagă hepatică, leziuni ce au fost produse prin lovire cu sau de corpuri dure precum și prin compresie, conducând la decesul victimei, care însă, până la a cărei survenire i-au cauzat puternice suferințe fizice și psihice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav produs prin cruzime, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen.
Critica formulată de inculpați referitoare la greșita încadrare juridică dată faptei sau lipsa intenției de a omorî victima, nu poate fi primită, atâta vreme cât, cei doi inculpați au lovit-o cu pumnii și picioarele după care, împreună fiind în căruță, au trecut peste aceasta de mai multe ori, cu calul și căruța, după care au abandonat-o cauzându-i astfel, multiple leziuni, traumatisme și firește suferințe, care în final, au dus la deces.
Nici critica referitoare la pedeapsa aplicată inculpaților nu poate fi primită având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, dar mai ales modalitatea în care aceasta a fost comisă, și nu în ultimul rând atitudinea oscilantă a inculpaților de pe parcursul procesului penal.
Așa fiind, cum motivele de recurs invocate sunt nefondate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., care pot fi luate în examinare din oficiu, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă, pentru ambii inculpați, perioada executată în arest preventiv de la 9 iunie 2002, la 10 iunie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.V. și S.S. împotriva deciziei penale nr. 138/ A din 6 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, pentru ambii inculpați, perioada executată în arest preventiv de la 9 iunie 2002, la 10 iunie 2003.
Obligă pe inculpatul B.V. la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul S.S. la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2003.