Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 885 din 26 septembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei și a condamnat pe inculpatul Ș.O. la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. și art. 71 – art. 64 C. pen.
În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat cantitatea de 97,5 gr. heroină rămasă după efectuarea determinărilor fizico-chimice, depusă la I.G.P., Direcția cazier judiciar și evidență operativă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 1 martie 2002, inculpatul a fost depistat de organele de poliție deținând asupra sa cantitatea de 97 gr. heroină.
Instanța de judecată a înlăturat apărările formulate de inculpat, în sensul că este consumator de droguri, și a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, deoarece cantitatea de droguri deținută putea fi transformată în aproximativ 1.000 doze de heroină, iar din fișa medicală întocmită inculpatului a rezultat că acesta nu consumă droguri.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și a reținut că acesta a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, nu are antecedente penale, este căsătorit în România, așa încât, a dat eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, cu executare în regim de detenție, de natură să asigure reeducarea sa.
Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpatul a declarat apel solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, reducerea cuantumului pedepsei și înlăturarea dispoziției privind expulzarea.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 828/ A din 12 decembrie 2002, a admis apelul declarat de către inculpat, a desființat hotărârea atacată numai în sensul înlăturării dispozițiilor art. 117 C. pen. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a reținut că este cu totul nejustificată susținerea că marea cantitate de droguri găsită la inculpat este destinată consumului propriu, în sensul că aceasta depășea cu mult necesarul pentru un simplu consumator. Totodată, această împrejurare urmează a fi coroborată cu fișa medicală a inculpatului, din care rezultă că nu este consumator de droguri.
Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, s-a apreciat că, instanța de fond a reținut corect în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, dar nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei în apel, dată fiind judicioasa apreciere efectuată de instanța de fond, în raport de pericolul social concret al faptei.
Instanța de control judiciare a constatat că fiind pertinentă cererea de înlăturare a dispoziției privind expulzarea, întrucât apelantul a făcut dovada, cu acte, că este căsătorit cu o cetățeancă română și aceasta nu poate fi obligată nici să părăsească țara și nici să divorțeze de inculpat.
Împotriva hotărârilor pronunțate, inculpatul a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Verificând actele dosarului se constată că instanțele, pe baza probelor administrate au stabilit corect situația de fapt, au dat încadrare juridică corespunzătoare și au aplicat o pedeapsă just individualizată.
Astfel, la data de 1 martie 2003, în urma percheziției corporale efectuate de organele de justiție, inculpatul a dat drumul din mână unei pungi pe care o ținea sub haină, pungă în care s-au găsit două plicuri ce conțineau un praf de culoare bej.
În urma constatării tehnico-științifice s-a stabilit că plicurile conțin heroină în amestec cu cofeină, masa totală rămasă după analiză fiind de 97 gr.
La momentul percheziției inculpatul a declarat că nu știe ce conține punga. În declarațiile ulterioare a menționat că nu este consumator de droguri, dar la cererea unei cunoștințe pe nume „F.”, despre care știa că se ocupă cu vânzarea de droguri în zona Baicului, a luat punga dintr-un loc pe care îl știa pentru a i-o aduce, lucru pe care îl mai făcuse anterior de două ori.
După ce s-a luat măsura prelungirii arestării preventive împotriva sa, inculpatul și-a modificat declarațiile, afirmând că este consumator de droguri, nu se ocupă cu transportul acestora, iar cantitatea găsită asupra sa îi aparținea, achitând pentru ea 600 dolari S.U.A. numitului M.I., cu o zi înainte.
Deși inculpatul a afirmat că a plătit pentru cantitatea de 30 gr. heroină, care îi ajunge pentru 10 zile, acesta nu și-a putut explica de ce M.I. i-a dat 100 gr.
Din fișa medicală depusă la dosarul de urmărire penală rezultă că la data de 1 martie 2002, inculpatul a declarat că nu consumă droguri, pentru ca la data de 4 martie 2002, să se consemneze în fișă, sindrom de sevraj, afirmativ la heroină.
Din probele analizate se vor reține primele declarații date de inculpat, în sensul că nu este consumator de droguri, declarații care se coroborează cu procesul-verbal de constatare, declarațiile martorilor asistenți, raportul de constatare tehnico-științifică și declarația inculpatului, consemnată în fișa medicală la data de 1 martie 2002.
Se constată că sindromul de sevraj este menționat în fișa medicală la 4 martie 2002, iar cu ocazia prezentării pentru verificarea măsurii arestării preventive din 6 martie 2002, inculpatul își modifică declarațiile, transformându-se în consumator de droguri.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, la care se adaugă faptul că este greu de crezut că o persoană să achiziționeze pentru sine o cantitate ce reprezintă cca 1.000 doze de heroină, se constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice atât sub aspectul încadrării juridice date faptei, cât și al individualizării pedepsei.
Așa fiind, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 1 martie 2002, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.O. împotriva deciziei penale nr. 828/ A din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 21 martie 2002, la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2003.