Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 125 din 13 noiembrie 2002, a Tribunalului Călărași, s-a dispus condamnarea inculpatului T.V. la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) și c) C. pen., raportat la art. 76 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., iar în baza art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în sumă de un milion lei.
S-a dispus înlăturarea aplicării art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 40 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 179/2001, a Judecătoriei Călărași, cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată SC A. SRL Călărași, nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
A fost obligat inculpatul, în final, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 21 iulie 2002, o patrulă de poliție din Călărași a oprit pentru control o căruță, în care se aflau numiții G.V. și M.F. și care transportau mai multe bare de fier. Edificările efectuate și primele cercetări au evidențiat de îndată că barele de fier, în greutate totală de 950 kg., fuseseră furate de la societatea comercială parte vătămată, cu acordul paznicului de noapte T.V. și care a avut promisiunea de a i se da 200.000 lei drept „recompensă”, pentru permisiunea de furt, după valorificarea fierului furat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, criticând-o pentru următoarele motive:
- greșita aplicare a sancțiunii amenzii administrative, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat;
- pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea comisă de inculpat, este excesiv de mică;
- dată fiind antecedența penală a inculpatului, nu este temeinică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Prin decizia penală nr. 122 din 5 martie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, a desființat în parte sentința apelată și rejudecând, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea aplicării art. 74 lit. a) și b) C. pen., raportat la art. 76 C. pen., dispunând condamnarea inculpatului T.V. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., prin înlăturarea art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. și art. 181 C. pen.
Conform art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată dispusă prin decizia penală nr. 1362 din 9 octombrie 2001, pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 179 din 9 mai 2001, a Judecătoriei Călărași, urmând ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în final inculpatul T.V. urmând să execute 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară, privind interdicția de exercitare, pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T.V., criticând hotărârea atacată cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă, în raport cu circumstanțele sale personale.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanța de apel a aplicat o pedeapsă just individualizată, în raport de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările comiterii lor, dar și de datele ce caracterizează persoana acestuia, care este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă și se află la o vârstă înaintată.
De altfel, pedepsele stabilite deduse judecății sunt situate la limita minimă a textelor de lege incriminatoare și nu se constată motive care să justifice reducerea lor.
Examinând hotărârile recurate, în raport și de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive care luate în considerare din oficiu să conducă la casare, așa încât, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului T.V. urmează să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V., împotriva deciziei penale nr. 122 din 5 martie 2003, a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2003.