Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 99 din 12 februarie 2002, a Tribunalului București, s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată condamnatului C.M.G., prin sentința penală nr. 66/2000 a aceluiași tribunal, reținând că afecțiunile de care suferă, tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv, cu antecedente de tip toxicomanie la heroină, potrivit raportului de expertiză medico-legală, pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor.
Prin decizia penală nr. 203 din 11 aprilie 2002, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii condamnatul menționat a declarat recurs, reiterând cererea inițială de întrerupere a executării pedepsei pe motive medicale.
Recursul declarat nu este fondat.
După cum corect au reținut și instanțele, de fond și de apel, în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală, prin care s-a concluzionat ca afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P., astfel că urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat și a fi obligat condamnatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M.G., împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 11 aprilie 2002, a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2003.