Prelucrarea datelor cu caracter personal. Condiţii de legitimitate. Condiţia existenţei consimţământului expres şi neechivoc al persoanei vizate.
Legea nr. 677/2001, art. 5 alin. (2) lit. a)
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Consimţământ expres şi neechivoc.
Contract de vânzare cumpărare. Nulitate.
Executarea unui contract
Date cu caracter personal. Prelucrare. Condiţii de legitimitate
Refuz justificat
Art. 5 din Legea nr. 677/2001 reglementând condiţiile de legitimitate privind prelucrarea datelor cu caracter personal, stabileşte condiţia existenţei consimţământului expres şi neechivoc al persoanei vizate. Potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, consimţământul persoanei vizate nu este cerut când prelucrarea este necesară în vederea executării unui contract sau antecontract la care persoana vizată este parte, ori în vederea luării unor măsuri înaintea încheierii unui contract sau antecontract.
Aceste prevederi fiind de strictă interpretare, nu se aplică şi cazului în care reclamanta a solicitat să-i fie comunicat dacă persoana cu care încheiase anterior un contract de vânzare-cumpărare a unui teren, avea sau nu la data dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, cetăţenia română, în scopul de a putea invoca ulterior nulitatea absolută a respectivului contract. Nefiind vorba de executarea sau luarea unor măsuri în vederea încheierii unui contract, ci de invocarea nulităţii contractului, reclamanta avea nevoie de consimţământul persoanei vizate, pentru a obţine informaţiile solicitate.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal,
Decizia nr. 3471 din 20 septembrie 2007
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Braşov, reclamanta RL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Paşapoartelor a solicitat anularea actului cu nr.44527/ 15 decembrie 2006 emis de pârâtă şi obligarea acesteia să îi comunice dacă fratele său - HP avea sau nu la data dobândirii terenului, cetăţenia română.
In motivarea cererii se arată că a solicitat aceste informaţii de la pârâtă, dar aceasta a refuzat, încălcând dispoziţiile art.5 alin. (2) lit. a) din Legea nr.677/2001.
Se mai arată că, sancţiunea nulităţii absolute a actului de dobândire a terenului de către un străin poate fi invocată şi de către procuror şi de instanţa de judecată, din oficiu, astfel că refuzul de a comunica informaţiile pe motivul că contractul a fost deja executat nu este legal.
Prin sentinţa nr.36/F din 19 martie 2007 a Curţii de Apel Braşov a fost respinsă acţiunea reclamantei, instanţa de fond reţinând faptul că actul a cărui anulare face obiectul acţiunii de faţă nu este un act administrativ în sensul prevăzut de lege.
Instanţa de fond a reţinut că actul a cărui anulare se cere este o adresă prin care pârâta a adus la cunoştinţă reclamantei refuzul de a-i comunica informaţiile solicitate, iar această adresă nu reprezintă un act administrativ.
În ceea ce priveşte petitul al doilea al acţiunii, s-a constatat că şi acesta este neîntemeiat. Instanţa a arătat faptul că reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.5 alin. (2) lit. a) din Legea nr.677/2001, privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor datelor.
Din probele de la dosar, a concluzionat instanţa, a rezultat că între numiţii HG şi HF în calitate de vânzători şi persoana vizată HP în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare autentificat la data de 6 iulie 1992. Din conţinutul motivelor cererii de chemare în judecată rezultă că solicitat ca pârâta să-i comunice dacă fratele său, HP, avea cetăţenia română la data dobândirii terenului, pentru ca ulterior să aibă posibilitatea invocării nulităţii absolute a contractului de vânzare -cumpărare. Rezultă că motivele pentru care s-au solicitat aceste informaţii nu vizează executarea contractului de vânzare - cumpărare şi nu se încadrează în dispoziţiile art.5 alin. 2 lit. a) din Legea nr.677/2001, reclamanta tinzând să desfiinţeze contractul de vânzare - cumpărare prin invocarea nulităţii absolute şi nu să îl pună în executare, în sensul realizării acestuia.
Instanţa a precizat că dispoziţiile Legii nr.677/2001 sunt de strictă interpretare, ele neputând fi extinse şi la alte situaţii sau cazuri dacă acestea nu au fost prevăzute de lege.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta, care a invocat prevederile art.304 pct.1 şi 9 din Codul de procedură civilă şi a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, ca urmare a neparticipării procurorului la şedinţa din 12 martie 2007 şi a ignorării prevederilor art.5 alin.(2) lit. d) din Legea nr.677/2001.
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a depus întâmpinare prin care a combătut criticile formulate în cererea de recurs, susţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs este neîntemeiat, prevederile art.1 alin. (9) din Legea nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art.45 din C.proc.civ., impunând concluzia că participarea procurorului la judecarea cauzelor de contencios administrativ este obligatorie doar în cazurile limitativ prevăzute de lege.
Cum Legea nr.677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date nu prevede obligativitatea participării procurorului în cauzele având ca obiect litigiile privind aplicarea acestei legi, nu există un caz de nulitate a hotărârii pronunţate în cauza de faţă, ca urmare a neparticipării procurorului.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, rezultă că ş acesta este neîntemeiat, instanţa de fond motivând în mod corect că situaţia invocată de recurenta-reclamantă nu se încadrează în prevederile art.5 alin.(2) lit.d) din Legea nr.677/2001.
Astfel, art.5 din lege, reglementează condiţiile de legitimitate privind prelucrarea datelor cu caracter personal, care, cu excepţia categoriilor menţionate la art.7 alin.(1), art.8 şi 10, poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul în mod expres şi neechivoc pentru acea prelucrare.
Conform alin.2 lit.a) ale aceluiaşi articol, consimţământul persoanei vizate nu este cerut când prelucrarea este necesară în vederea executării unui contract sau antecontract la care persoana vizată este parte ori în vederea luării unor măsuri, la cererea acesteia, înaintea încheierii unui contract sau antecontract.
Din conţinutul textului rezultă că nu este cerut consimţământul persoanei vizate, în două cazuri, şi anume, atunci când prelucrarea datelor este necesară în vederea executării unui contract ori antecontract sau în vederea luării unor măsuri înaintea încheierii unui contract sau antecontract.
Din probele de la dosar rezultă că între numiţii HG şi HF, în calitate de vânzători, reprezentanţi de reclamantă şi persoana vizată HP, în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat la data de 6 iulie 1992.
Din conţinutul motivelor cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta a solicitat ca pârâta să-i comunice dacă fratele său, HP avea cetăţenia română la data dobândirii terenului, pentru ca ulterior să aibă posibilitatea invocării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Deci, motivele pentru care s-au solicitat aceste informaţii nu vizează executarea contractului de vânzare-cumpărare şi nu se încadrează în dispoziţiile art.5 alin. (3) lit.a) din Legea nr.677/2001, reclamanta tinzând să desfiinţeze contractul de vânzare-cumpărare prin invocarea nulităţii absolute şi nu să îl pună în executare, în sensul realizării acestuia.
Dispoziţiile Legii nr.677/2001 sunt de strictă interpretare, ele neputând fi extinse şi de alte situaţii sau cazuri dacă acestea nu au fost prevăzute de lege.
Ca atare, rezultă că pentru motivul desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare prin invocarea nulităţii absolute a acestuia, reclamanta are nevoie de consimţământul persoanei vizate pentru obţinerea informaţiilor cu privire la cetăţenia acesteia, astfel că, refuzul pârâtei de a furniza relaţiile solicitate a fost justificat şi întemeiat.
Astfel, soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală, recursul a fost respins ca nefondat.