R  O  M    N  I  A

 

                                                                                             

 

            S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații P.A.C., D.A.C., R.S. și P.V.Gh. împotriva deciziei penale nr.214 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești.

            S-au prezentat inculpații P.A.C. și P.V.Gh., în stare de arest, asistați de avocat M.I.S. apărător ales și inculpata D.A.C., în stare de arest, asistată de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu.

            Au lipsit inculpata R.S., pentru apărarea căreia s-a prezentat avocat B.A., apărător desemnat din oficiu și intimata parte civilă.

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Apărătorul inculpaților P.A.C. și P.V.Gh. a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tăinuire și reducerea pedepsei, iar în subsidiar, casarea deciziei penale și menținerea sentinței penale.

            Apărătorul inculpatelor D.A.C. și R.S. a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal, achitarea în baza art.10 lit.c raportat la art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, iar în subsidiar, reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art.81 Cod penal, în condițiile menținerii circumstanțelor atenuante aplicate de instanța de fond.

            Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, iar față de recursul inculpatei R.S. a pus concluzii de respingere a recursului, ca tardiv.

            Apărătorul inculpatei R.S. a lăsat la aprecierea instanței soluția cu privire la tardivitatea recursului formulat de aceasta.

            Inculpații pe rând, în ultimul cuvânt, au solicitat reducerea pedepselor.

 

C  U  R  T  E  A

 

            Asupra recursurilor de față;

            În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin sentința penală nr.51 din 5 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul Prahova au fost condamnați la pedepse de câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, i și alin.3 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 și 76 lit.c Cod penal, inculpații  P.A.C.,  și  P.Gh.V.

            Prin aceeași sentință au mai fost condamnate la pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a și c și alin.3 lit.a Cod penal cu aplicarea art.74-76 lit.c Cod penal, inculpatele  D.A., și R.S.

            În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.64 Cod penal.

            S-a constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 17.000.000 lei cauzat părții civile SC „P” SA Ploiești și a mai obligat pe inculpați, în solidar, la plata sumei de 3.728.246 lei reprezentând contravaloarea analizelor de laborator efectuate.

            În temeiul art.118 lit.b Cod penal s-au confiscat de la inculpați furtunul și dispozitivul artizanal atașat la conducta petrolieră, precum și cele 44 canistre a câte 20 l fiecare.

            Pentru a pronunța această sentință, pe baza probelor administrate, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

            Inculpații P.A.C. și P.Gh.V. locuiesc în comuna Bărcănești, județ Prahova și observând că prin spatele grădinii inculpatei D.A., din aceeași localitate, trece o conductă magistrală a SC Petrotrans SA Ploiești prin care se transportă benzină de calitate superioară, au montat artizanal în cursul lunii iulie 2001 un dispozitiv ce permitea sustragerea benzinei cu ajutorul unui furtun, cu un capăt special adaptat, în acest sens.

            Această operațiune a fost realizată de cei doi inculpați și i-au adus la cunoștință acest fapt inculpatei D.A..

            Proprietara grădinii învecinate, R.S. a aflat de la cei doi inculpați această situație la începutul lunii august 2001.

            Inculpații le-au atenționat pe cele 2 femei să nu se atingă de dispozitivul montat de ei pe conductă, după care, în după amiaza zilei de 29 august 2001, inculpații P.A.C. și P.Gh.V. au venit la domiciliul lui R.S. cu o mașină personală și au adus un număr de 44 canistre goale, a câte 20 litri fiecare pentru a sustrage benzină.

            În continuare, inculpații s-au deplasat cu canistrele și un furtun în spatele grădinii inculpatei D.A., a umplut canistrele cu ajutorul instalației artizanale aplicată anterior pe conductă și pe rând au transportat canistrele în curtea inculpatei R.S..

            La scurt timp după ce au umplut canistrele cu benzină și le-au depozitat în curtea inculpatei, au pus în portbagaj furtunul de care se serviseră la sustragerea benzinei după care au încărcat și 3 canistre pline cu benzină.

            După părăsirea curții locuinței inculpatei R.S., inculpații P.A.C. și P.Gh.V. au fost depistați și reținuți de o patrulă de poliție și la controlul mașinii s-au găsit cele trei canistre de benzină și furtunul de care s-au servit inculpații.

            În continuare, organele de poliție s-au deplasat la fața locului și efectuându-se măsurători s-a constatat că furtunul după fixarea sa în  improvizația montată  pe conductă acoperea distanța de 30 m lungime între aceasta și locuința inculpatei D.A..

            S-a mai constatat că pământul era proaspăt îmbibat cu produs petrolier cu miros de benzină.

            În momentul apariției organelor de poliție, inculpatele care i-au ajutat pe inculpați la comiterea faptei dispăruseră, însă ulterior, s-au prezentat singure la poliție unde au recunoscut faptele.

            Inculpații ajutați de cele două inculpate, au sustras cantitatea totală de 842 l benzină fără plumb, în valoare de 17.000.000 lei, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.

            Împotriva sentinței de mai sus, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și toți inculpații.

            Prin apelurile formulate parchetul a criticat hotărârea cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante și la individualizarea pedepselor, iar inculpații, în principal, s-au referit la încadrarea juridică a faptelor care era în infracțiunea de tăinuire și reducerea pedepselor.

            Prin decizia penală nr.214 din 20 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desființat în parte hotărârea atacată și fiind înlăturate dispozițiile art.74-76 Cod penal, inculpații au fost condamnați la câte 4 ani închisoare fiecare.

            S-au menținut, în rest, dispozițiile sentinței și s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

            În considerente s-a motivat că nu subzistă încadrarea juridică solicitată în raport de activitățile infracționale desfășurate de inculpați, așa cum rezultă din probele administrate, iar în ce privește pedepsele aplicate acestea nu reflectă gravitatea acestor infracțiuni și mai ales frecvența lor în zonă.

            În termen legal, au declarat recurs inculpații P.A.C., P.Gh.V. și inculpata D.A..

            În cauză a declarat recurs peste termenul prevăzut de lege și inculpata R.S..

            Prin motivele orale, inculpații P.A.C. și P.Gh.V. au susținut nelegalitatea hotărârii cu privire la încadrarea juridică a faptei, susținând că aceasta este în infracțiunea de tăinuire pentru care au solicitat aplicarea unei pedepse reduse; în subsidiar, recurenții inculpați au solicitat menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.

            Recurentele inculpate D.A. și R.S. au solicitat în principal achitarea, susținând că nu au comis o faptă de natură penală, în subsidiar au solicitat în condițiile constatării circumstanțelor judiciare atenuante reducerea pedepselor și suspendarea condiționată a executării lor.

            Curtea constată  că recursul inculpatei R.S. este tardiv pentru cele ce urmează:

            Potrivit art.385³ alin.1 Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile și el curge ca și în cazul reglementat de art.363 Cod procedură penală pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare de la data pronunțării.

            Se poate constata din practicaua deciziei pronunțată în apel, respectiv, decizia penală nr.214 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești că inculpata R.S. a fost prezentă la data judecării în fond a apelului, fiind asistată de avocat din oficiu.

            Fiind prezentă la dezbaterile ce au avut loc la 20 mai 2002, termenul de recurs curgea pentru această inculpată de la data de 21 mai 2002 și se împlinea la data de 31 mai 2002.

            Dar inculpata a formulat cererea de recurs, primită la instanța de apel la 17.06.2002, peste termenul de 10 zile prevăzut de lege.

            Cum în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute la art.367 Cod procedură penală privind repunerea în termen și nici ale art.365 Cod procedură penală referitoare la recursul peste termen, (ambele texte invocate raportate și la dispozițiile art.385³ alin.2 Cod procedură penală), se va constata că recursul acestei inculpate este tardiv și se va respinge în conformitate cu dispozițiile art.385¹⁵ pct.1 lit.a Cod procedură penală, fără a se mai analiza criticile formulate de aceasta și care vizează fondul cauzei.

            Revenind la criticile formulate de inculpați, acestea vor fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art.385⁹ alin.1 pct.17 și 14 Cod procedură penală, constatându-se însă că, recursurile lor sunt nefondate.

            Din declarațiile celor două inculpate, cât și din procesele verbale de cercetare a locului faptei și de prindere a inculpaților este evident că aceștia sunt autorii unei infracțiuni de furt calificat de produse petroliere și nu de tăinuire.

            Mai întâi aceștia s-au ocupat de confecționarea artizanală și montarea unui dispozitiv ce permitea sustragerea benzinei cu ajutorul unui furtun cu un capăt special adaptat în acest sens. De altfel, fiind opriți de lucrătorii de poliție, asupra acestora s-a găsit furtunul special confecționat, cât și 3 canistre pline cu benzină.

            Inculpatele au descris în declarațiile lor condițiile în care aceștia au inițiat și realizat activitatea infracțională de sustragere a benzinei, modalitatea concretă, în care pe parcursul acțiunii infracționale, aceștia au primit ajutorul material al celor două inculpate.

            În împrejurările de fapt evidențiate de probe este fără echivoc stabilit că activitatea inculpaților s-a consumat în condițiile constitutive ale infracțiunii de furt calificat de produse petroliere, faptă corect încadrată de instanțe în dispozițiile art.209 alin.1 lit.a, i și alin.3 lit.a Cod penal, iar activitatea  inculpatelor de acordarea unui ajutor material, stabilit pe baza unei hotărâri comune prealabile faptei, constituie în drept, complicitate la infracțiunea de furt calificat de produse petroliere, faptă, de asemenea corect încadrată de instanțe în dispozițiile art.26 Cod penal raportat la art.209 alin.1 lit.a, i și alin.3 lit.a Cod penal.

            În raport cu atitudinea procesuală sinceră și constantă a inculpatelor pe parcursul procesului penal, este fără relevanță juridică, în lipsa unui suport probator, susținerea din recurs a inculpatelor care, prin apărător, au învederat că nu au săvârșit  o faptă, în sensul legii penale, solicitând achitarea pe acest temei juridic.

            Pentru aceste considerente criticile formulate de inculpații privind greșita încadrare juridică a faptei sunt nefondate, cum de altfel este și critica formulată de inculpată  și pentru care a solicitat achitarea.

            Prin prisma cazului de casare prevăzut de art.385⁹ alin.1 pct.18 Cod procedură penală se constată că instanțele nu au comis o eroare gravă de fapt, în ce privește soluția de condamnare a inculpatei Duță în privința căreia s-a făcut, de asemenea, o corectă aplicare a legii.

            O corectă aplicare a legii a făcut instanța de apel și în privința pedepselor aplicate inculpaților.

            În cauză nu se puteau reține nici circumstanțe judiciare atenuante și nici nu se putea proceda la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei D.A., având în vedere pe de o parte atitudinea nesinceră și oscilantă a inculpaților pe parcursul procesului penal, deși aceștia au fost puși în fața unor probe de nediscutat, dar mai ales, pericolul social al faptelor comise, redat nu numai de existența unor circumstanțe care agravează răspunderea penală, dar și de obiectul material al acestor fapte,  respectiv, sustragerea produselor petroliere.

            Existența unei hotărâri infracționale prealabile între cei patru inculpați, modul în care și-au organizat desfășurarea activităților infracționale denotă o periculozitate sporită și a făptuitorilor, așa încât, nu pot fi menținute pedepsele dispuse de instanța de fond, după cum nu poate fi acordată nici suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru inculpata D.A..

            Așa fiind, pentru totalitatea considerentelor expuse, criticile formulate de inculpați sunt nefondate și potrivit art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursurile se vor respinge, ca nefondate.

            Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

            În temeiul art.385¹⁷ alin.4 Cod procedură penală combinat cu art.88 Cod penal se va computa detenția preventivă pentru recurentul inculpat P.A.C. și P.Gh.V. de la 30 august 2001 la zi.

            Se va constata că inculpata D.A., este arestată în altă cauză.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

            Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.A.C., P.V.Gh. și D.A.C. împotriva deciziei penale nr.214 din 20 mai 2002  a Curții de Apel Ploiești.

            Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata R.S., împotriva aceleiași decizii.

            Deduce din pedepsele aplicate inculpaților P.A.C. și P.V.Gh. durata arestării preventive de la 30 august 2001 până la zi.

            Constată că inculpata D.A.C. este arestată în altă cauză.

            Obligă pe inculpații P.A.C. și P.V.Gh. la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatele D.A.C. și R.S. la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.