Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1973 din 4 iunie 2002, Judecătoria Târgu Jiu a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul R.I.F. a fost trimis în judecată, din infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., modificat prin O.G. nr. 89/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și 33 – art. 34 C. pen.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., modificat prin O.G. nr. 89/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
Starea de arest a inculpatului a fost menținută, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestului preventiv de la 21 martie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 milioane lei cu titlu de daune morale pentru partea civilă R.C. și la un milion lei cheltuieli judiciare statului.
Prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul B.V. la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., modificat prin O.G. nr. 89/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 19 martie 2002, minora R.C.M. se afla în discoteca organizată în localul primăriei din comuna Godinești, jud. Gorj.
Inculpatul a abordat-o, cerându-i să-l urmeze afară din local, iar la refuzul părții vătămate, a lovit-o peste față. Partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut și, apoi, fiind trasă de mână de inculpat, a mers la locuința acestuia aflată la o distanță de 400-500 m de primărie.
Pe drum, celor doi li s-a alăturat inculpatul R.I.F.
În locuința lui B.V., inculpatul R.I.F. a încuiat ușa cu zăvorul; ambii inculpați au întreținut relații sexuale cu victima, prin constrângerea acesteia, în sarcina inculpatului R.I.F. reținându-se întreținerea unui act sexual oral.
La intervenția martorilor D.M.F., D.S., C.D.C. și S.S.F., partea vătămată a putut părăsi locuința lui B.V.
Din certificatul medico-legal nr. 314 din 20 martie 2002, întocmit de Serviciul medico-legal al județului Gorj, rezultă că partea vătămată este virgină anatomic, dar conformația morfofuncțională a himenului permite contactul sexual fără deflorare, iar la examinarea secreției vaginale s-au evidențiat spermatozoizi.
Susținerile inculpaților că nu au cunoscut vârsta victimei și nici nu au avut posibilitatea de a o aprecia, au fost înlăturate ca nesincere.
Instanța de fond a considerat că infracțiunea, prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., este absorbită în conținutul elementului material al infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 C. pen., modificat prin O.G. nr. 89/2001.
Tribunalul Gorj, prin decizia penală nr. 849 din 11 septembrie 2002, a admis apelurile declarate de inculpații R.I.F. și B.V., a desființat sentința penală nr. 1973 din 4 iunie 2002 a Judecătoriei Târgu Jiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj.
Instanța de apel a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 27 C. proc. pen. și modificările ulterioare, competența de soluționare a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) revine, în primă instanță, tribunalului.
Prin sentința penală nr. 367 din 3 decembrie 2002, Tribunalul Gorj a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul R.I.F. a fost trimis în judecată, din infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen. și art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.
Pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată s-a dedus perioada arestului preventiv începând cu 21 martie 2002, la zi.
Starea de arest a fost menținută, în temeiul art. 350 C. proc. pen.
Inculpatul R.I.F. a fost obligat la plata sumei de 50 milioane lei cu titlu de daune morale către partea civilă R.C.M. și a sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul B.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.
Instanța de judecată a considerat că, în condițiile în care, în cursul cercetărilor nu s-a putut dovedi că inculpații au cunoscut vârsta victimei, iar aceasta era dezvoltată din punct de vedere fizic, dubiul creat profită acestora, astfel că în cauză nu poate fi reținută agravanta prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
Totodată, instanța de fond a considerat că infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal și perversiuni sexuale pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt absorbite în conținutul constitutiv al infracțiunii de viol.
Prin decizia penală nr. 93 din 6 martie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, a desființat sentința penală nr. 367 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Gorj numai cu privire la pedepsele aplicate inculpaților pe care le-a majorat, menținând încadrările juridice și celelalte dispoziții ale hotărârii judecătorești.
Inculpatul R.I.F. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500.000 lei, din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul R.I.F. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, reținerea în favoarea recurentului a dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și reducerea, în mod corespunzător, a cuantumului pedepsei aplicate.
Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de viol în infracțiunea de perversiuni sexuale, situație în care recurentul inculpat a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (1) și (4) C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că instanța de judecată a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului R.I.F., pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, iar încadrarea juridică stabilită conform prevederilor art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., este legală și temeinică.
Activitatea infracțională a inculpatului R.I.F. s-a desfășurat pe mai multe planuri: pe de o parte, el a întreținut un act sexual oral cu partea vătămată, împotriva voinței acesteia, iar pe de altă parte, tot el este cel care a săvârșit și acte de participare la fapta comisă de B.V., însoțind victima la locuința acestuia și zăvorând ușa; în acest mod, el a participat împreună cu celălalt autor la înfrângerea voinței părții vătămate, fiind prezent la întreținerea actelor sexuale normale și orale întreținute de B.V. cu victima.
Actele de perversiune sexuală sunt absorbite în elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., astfel cum s-a reținut în sarcina inculpatului R.I.F., încadrare juridică pe care Curtea o va menține ca fiind cea justă.
Cât privește cuantumul pedepsei aplicate recurentului inculpat, Curtea constată că aceasta a fost bine proporționalizată în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Curtea reține că instanțele de judecată au dat eficiența cuvenită împrejurărilor legate de pericolul social concret al infracțiunii săvârșite și care rezidă în modul de acționare al inculpatului care a însoțit victima pe drum, a încuiat-o în casă și, împreună cu celălalt autor, a constrâns-o la întreținerea actelor sexuale.
Totodată, instanțele de judecată, constatând că recurentul inculpat nu are antecedente penale, i-au aplicat acestuia o pedeapsă mai redusă în raport cu pedeapsa aplicată celuilalt făptuitor.
Curtea constată că toate împrejurările favorabile inculpatului R.I.F. au fost avute în vedere în procesul de individualizare a pedepsei, astfel că nu există temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen. și reducerea cuantumului acestuia.
Pedeapsa stabilită de 8 ani închisoare este în măsură să asigure reinserția socială a recurentului și determinarea acestuia la respectarea valorilor sociale încălcate, în conformitate cu scopul pedepsei, așa cum este el stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente și, constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Timpul reținerii și arestării preventive va fi dedus din pedeapsa aplicată de la 21 martie 2002, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I.F. împotriva deciziei penale nr. 93 din 6 martie 2003 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 21 martie 2002, până la 18 iunie 2003.
Obligă recurentul inculpat la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2003.