Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 260 din 3 octombrie 2002, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpații:
- S.V.S.,
- I.S. la câte:
- 8 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii pe 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru fiecare inculpat.
În baza art. 321 alin. (2) C. pen., a condamnat pe fiecare inculpat la câte:
- 6 luni închisoare.
A contopit pedepsele, a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 8 ani închisoare, care se execută și pedeapsa complimentară.
Pe perioada și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.
A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus prevenția de la 3 decembrie 2001, pentru inculpatul S.V.S. și de la 4 decembrie 2001, pentru inculpatul I.S. I-a obligat pe inculpați, în solidar, la 40.000.000 lei daune morale către partea civilă Ș.P.
A respins acțiunea civilă a părții civile B.R.
A confiscat spre distrugere de la inculpatul S.V.S. un topor și de la inculpatul I.S. un ciocan și i-a obligat pe inculpați la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă Ș.P.
Fiecare inculpat a fost obligat la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Cei doi inculpați locuiesc împreună într-un apartament de bloc situat în comuna Vladimirescu, jud. Arad. În data de 15 august 2000, inculpatul S.V.S., enervat de copiii care se jucau în fața blocului, i-a amenințat cu cuțitul, fapt care a determinat-o pe partea vătămată Ș.P. să intervină, cerând inculpatului să se comporte civilizat. Observațiile făcute de partea vătămată i-au deranjat pe cei doi inculpați, care din acel moment au amenințat-o atât pe partea vătămată, cât și pe membrii familiei acestuia.
În seara zilei de 25 august 2000, partea vătămată Ș.P. a trecut împreună cu numita G.A. și F.L. prin fața blocului unde locuiesc cei doi inculpați, fiind atacați de inculpatul S.V.S., care era înarmat cu un topor. Inculpatul S.V.S. a încercat să lovească partea vătămată Ș.P. cu toporul în cap, dar partea a parat lovitura cu mâna, fiind tăiat la braț. Inculpatul i-a aplicat o nouă lovitură de topor în zona spatelui, în acest timp partea vătămată fiind lovită cu ciocanul de coinculpat. La strigătele de ajutor ale numitei G.A., s-au apropiat mai multe persoane, printre care și mama părții vătămate, numita Ș.F., care s-a interpus, încercând să-și apere fiul, între acesta și agresori, fiind la rândul ei lovită cu ciocanul de către inculpatul I.S. Inculpatul S.V.S. a ridicat toporul pentru a lovi cu el, dar a intervenit partea vătămată B.R., care a împins-o pe Ș.F. și a parat lovitura cu piciorul. Inculpații au continuat agresiunea față de această parte vătămată, loviturile fiind direcționate spre cap, dar au fost parate de partea vătămată.
La scandal a asistat un număr mare de persoane, peste 50 de locuitori, care au fost scandalizați de atitudinea inculpaților și speriați de atitudinea și violențele exercitate de aceștia.
Părțile vătămate au fost transportate la spital pentru a li se acorda îngrijiri medicale necesare. Din actele medicale de la dosar rezultă că partea vătămată Ș.P. a suferit plăgi contuze create prin lovituri de topor în 1/3 inferioară-dorsal cu secționare de tendon și os, fractură parcelară de radius, contuzie în 1/3 superioară antebraț drept cu pareza nervului radial, lezare a hemitoracelui stâng cu plagă de 8/5 cm, care necesitau pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată B.R. a suferit un traumatism prin lovire cu toporul în zona antepicior stâng cu fractură deschisă incompletă de metatarsian I, leziuni la nivelul brațului, a mâinii și a regiunii fesiere, această parte necesitând pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale. Prin actul nr. 469/C/2001, Serviciul Județean de Medicină Legală a comunicat că leziunile cauzate celor două părți vătămate, nu au pus în pericol viața acestora.
Aceste împrejurări au fost reținute de instanță din declarațiile inculpaților, care au susținut că incidentul a fost provocat de părțile vătămate, care au intrat în locuința lor și au exercitat acte de agresiune asupra lor și le-au deteriorat bunurile din locuință, confirmând că la rândul lor au lovit părțile vătămate, cu precizarea că au procedat în acest mod pentru a se apăra, declarațiile martorilor Ș.F., H.M., G.A., M.E., H.A., P.D., P.I., P.D., F.L., care au confirmat starea de fapt reținută prin rechizitor, precizând că după incident cei doi inculpați au intrat în locuință, de unde s-au auzit imediat zgomote de obiecte deteriorate, martorii concluzionând că inculpații procedau astfel pentru a putea în viitor susține că ei au fost cei agresați de către părțile vătămate, adresa poliției care atestă existența incidentului dintre inculpat și părțile vătămate și faptul că, cele două părți vătămate au depus plângere în legătură cu agresiunea lor de către inculpați, actele medicale care atestă leziunile și numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părților vătămate.
Față de aceste probe, instanța a înlăturat ca nesincere declarațiile martorilor Z.C., care a susținut că a asistat la incident, împrejurarea neconfirmată de martori, B.M. și B.G., care au venit la locuința inculpaților după terminarea scandalului.
Faptele inculpaților de a lovi mai multe persoane cu obiecte apte de a produce moartea, decesul acestora neproducându-se din motive independente de voința inculpaților și de a tulbura grav liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 lit. b) C. pen., tentativă la omor deosebit de grav și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, rezultat din modul de săvârșire a acestora, persoana inculpaților, care nu au antecedente penale și au aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru tentativă la omor deosebit de grav, făcând și aplicarea art. 13 C. pen., la câte 6 luni închisoare, pentru art. 321 alin. (2) C. pen.
Aceste pedepse au fost contopite în baza art. 34 lit. b) C. pen. și s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 8 ani închisoare, care se va executa.
S-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complimentară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
Pe perioada și în condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 3 decembrie 2001, pentru inculpatul S.V.S. și de la 4 decembrie 2001, pentru inculpatul I.S.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat spre distrugere de la inculpatul S.V.S. un topor și de la inculpatul I.S. un ciocan.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile Ș.P., suma de 40.000.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând suferința fizică și psihică ce i-a fost cauzată de inculpați prin infracțiune.
Întrucât partea civilă B.R. nu și-a dovedit cuantumul despăgubirilor, acțiunea civilă formulată de acesta, a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel cei doi inculpați, inculpatul, I.S. declarându-se nevinovat, iar inculpatul S.V.S. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, cu reținerea încadrării juridice, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, cu reținerea de circumstanțe atenuante reale și personale, întrucât au fost provocați.
Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 505/ A din 19 decembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați S.V.S. și I.S. împotriva sentinței penale nr. 260 din 3 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Arad.
S-a menținut starea de arest a inculpaților apelanți și s-a computat în continuare din pedeapsa aplicată fiecăruia, durata arestului preventiv scurs după pronunțarea hotărârii din 3 octombrie 2002 și până la zi.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a declarat recurs doar inculpatul I.S., reluând motivele invocate în apel și anume, fie, să se reaprecieze probele și să se constate că e nevinovat, fie, să i se recunoască scuza provocării și în acest fel să se reducă pedeapsa.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele și probele administrate, se constată că acestea au fost corect evaluate și ca atare soluțiile date, vor fi menținute ca temeinice și legale.
Cum, întreg probatoriul dovedește fără dubiu că, ambii inculpați, au participat la scandal și că ei au fost cei care l-au pornit, inițiativa infracțiunilor aparținându-le, criticile recurentului, se vor înlătura, se vor respinge, ca total nefondate.
În consecință, inculpatul recurent, pe deplin justificat s-a reținut că este vinovat, participând la comiterea faptelor penale reținute în sarcina sa, și nefiind provocat de victime.
Deci corect nu s-a reținut și nici nu se poate reține în favoarea sa, circumstanța atenuantă a scuzei provocării. Această, provocare în raport de cele analizate, este infirmată de activitatea infracțională efectiv, desfășurată de inculpatul recurent.
Se mai constată că și pedepsele aplicate sunt orientate spre limita minimă a textelor ce prevăd și pedepsesc infracțiunile deosebit de grave comise, iar pedeapsa rezultantă, nu cuprinde nici un spor cum era posibil și legal, dar nu obligatoriu.
Așa fiind, nici cu privire la cuantumul pedepsei, nu se impune nici o modificare și sub acest aspect, soluțiile pronunțate vor fi menținute, iar recursul inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce și timpul arestării preventive conform art. 381 C. proc. pen.
Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 505/ A din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2001, la 20 iunie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2003.