S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.A.M. împotriva deciziei penale nr.376 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Au lipsit: recurentul inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat F.V., apărător desemnat din oficiu, și intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.1 din Codul de procedură penală, în cauză nefiind respectate dispozițiile legale privind competența după materie.
Apărătorul inculpatului a lăsat soluția la aprecierea instanței sub aspectul competenței materiale și a solicitat admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art.81 Cod penal.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului formulat de inculpat, deoarece hotărârile pronunțate în cauză au încălcat dispozițiile procedurale imperative privind competența materială, sens în care a solicitat casarea lor și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sânnicolau Mare.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.370 din 15 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Timiș, inculpatul M.A.M. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.239 alin.1, 2, 3 Cod penal.
În baza art.81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
S-a dispus punerea inculpatului în libertate, de îndată, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.I. suma de 7.500.000 lei despăgubiri civile daune materiale și 12.000.000 lei daune morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt –pe baza probelor administrate.
La data de 16 noiembrie 2001, inculpatul fiind sub influența băuturilor alcoolice în urma consumului de alcool în localul „E” din localitatea Valcani, în jurul orelor 22,00 , aducându-și aminte că tatăl său a fost amendat contravențional de către un polițist de frontieră, văzându-l pe partea vătămată în calitate de subofițer activ l-a abordat pe partea vătămată C.I. care se afla în timpul serviciului, iar afară din local a insistat să i se răspundă dacă măsura luată împotriva tatălui său a fost legală sau nu; partea vătămată nu l-a luat în seamă și atunci inculpatul a început să o lovească.
În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile îngrijiri medicale.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a declarat apel împotriva acestei sentințe, în motivarea căreia s-a susținut că, pedeapsa aplicată este prea blândă iar suspendarea condiționată a executării ei nu are efectul preventiv-educativ, ca scop al sancțiunii penale.
Prin decizia penală nr.376 din 30 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a desființat hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând cauza –în aceste limite- a înlăturat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului M.A.M., respectiv, a înlăturat dispozițiile art.81 și 82 Cod penal.
Au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței apelate.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională nu justificau suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În termen legal, hotărârile de mai sus – au fost recurate de inculpat care oral a susținut că nu s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, în cuantum și modalitate de executare, aspect sub care a cerut admiterea recursului său.
În temeiul art.3859 alin.3 Cod procedură penală, s-a luat în discuție din oficiu –cazul de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.1 Cod procedură penală, aspect sub care, hotărârile atacate sunt supuse casării deoarece au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor legale imperative, privind competența după materie.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată la 28 martie 2002 prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și a fost judecat în primă instanță și în apel, pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art.239 alin.2 și 3 Cod penal, comisă la 16 noiembrie 2001 împotriva unui subofițer ce activa într-o unitate din subordinea Ministerului de Interne.
Nici procurorul cu ocazia sesizării instanței, după cum nici instanțele de judecată –respectiv, Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara- nu au observat că dispozițiile art.27 Cod procedură penală au fost modificate prin Legea nr.456/2001 pentru aplicarea OUG 207/2000, publicată la 25.07.2001, astfel încât, la pct.1 lit.a a art.27 Cod procedură penală – nu se mai înscrie în competența materială a tribunalului – în primă instanță- judecarea infracțiunii prevăzută de art.239 Cod penal.
Această omisiune a instanțelor a condus la pronunțarea unor hotărâri cu încălcarea dispozițiilor relative la competența după materie, sancționată cu nulitate absolută, potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, competentă să judece cauza în primă instanță prin prisma dispozițiilor art.25 Cod procedură penală, era, în speță, judecătoria.
În acest context de drept, recursul declarat de inculpat este fondat și potrivit art.38515 pct.2 lit.c și alin.3 Cod procedură penală hotărârile pronunțate la fond și apel vor fi casate și se va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Sânnicolau Mare –județul Timiș pentru considerentele expuse.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de trimitere va administra probele necesare stabilirii unei corecte stări de fapt și pentru pronunțarea unei hotărâri cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpatul M.A.M. împotriva deciziei penale nr.376 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Casează decizia atacată și sentința penală nr.370 din 15 mai 2002 a Tribunalului Timiș.
Trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Sânnicolau Mare, județul Timiș.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.