S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.T.C. împotriva deciziei penale nr.139/P din 31 mai 2002 a Curții de Apel Constanța.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat A.O., apărător ales.
Au lipsit: intimatele părți civile T.V., T.R.V. și Spitalul clinic județean Constanța.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală și reducerea pedepsei aplicate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului întrucât din actele dosarului rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar pedeapsa a fost just individualizată.
Inculpatul declară că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.119 din 12 martie 2002 a Tribunalului Constanța a fost condamnat inculpatul S.T.C. în baza art.174, 175 alin.1 lit.i cu aplicarea art.75 lit.d din Codul penal la 20 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal și în baza art.20 raportat la art.174, 175 alin.1 lit.i cu aplicarea art.75 lit.d din Codul penal la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, stabilindu-se, conform art.33 lit.a, 34 lit.b și 35 alin.3 din Codul penal ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 din Codul penal, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 15 aprilie 2001 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 35.000.000 lei daune materiale și 50.000.000 lei daune morale către partea civilă T.V. și de 4.381.000 lei către partea civilă Spitalul clinic județean Constanța.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt, că, inculpatul a întreținut relații de prietenie cu victima T.I.D., cu partea vătămată T.R.V. și cu martorii P.N. și P.C.V., toți locuind în același bloc.
În noaptea de 12/13 aprilie 2001, în timp ce se afla în barul „B.H.” inculpatul a avut un conflict cu câțiva tineri rămași neidentificați care i-au aplicat două lovituri cu un baston de cauciuc peste spate.
Partea vătămată T.R.V. care a sărit în apărarea inculpatului a primit de asemenea, lovituri în zona cefei cu același baston.
În ziua de sâmbătă, 14 aprilie 2001 (a doua zi fiind Paștele) partea vătămată T.R.V. i-a spus inculpatului că va merge în orașul Eforie cu câțiva prieteni și se va întoarce seara la bar, rugându-l să le rezerve o masă.
Partea vătămată T.R.V. s-a deplasat cu mașina sa la Eforie Sud, fiind însoțit de victima T.I.D. și de martorii R.M., P.N. și C.F., iar în jurul orelor 2230 au revenit cu toții la Constanța, ajungând în bar unde, negăsindu-l pe inculpat, au acceptat o masă la etaj.
Aici partea vătămată a consumat suc, iar martorii bere.
Deoarece inculpatul nu a apărut, în jurul orelor 2320, tinerii au plecat la biserica din Cartierul Cireșica, s-au deplasat apoi acasă și au revenit la bar în jurul orelor 0,45, cu excepția martorei C.F.
La bar, l-au întâlnit pe inculpat dar pentru că acesta nu le rezervase o masă, așa cum stabiliseră, au hotărât să nu discute cu el, coborând la parter unde partea vătămată, împreună cu victima T.I.D. și P.N. consumau bere.
În jurul orelor 3 a venit în bar inculpatul, și în urma unor discuții a început să se lovească cu victima T.I.D. și cu partea vătămată T.R.V.
Întrucât aceștia l-au lovit însângerându-l, inculpatul i-a amenințat că îi va omorî, după care a părăsit barul.
După circa 5 minute, partea vătămată, victima și martorii R.M. și P.N. au ieșit afară, au fluierat după inculpat și l-au chemat să se împace, dar acesta nu le-a răspuns, apoi cei trei au plecat la biserică după care au condus-o acasă pe tânăra R.M.
În timp ce se deplasau spre casă, în dreptul unui chioșc de ziare, vis-a-vis de blocul unde locuiau le-a ieșit în cale inculpatul, înarmat cu o bâtă și cu un cuțit de bucătărie cu lama de 14-15 cm.
Cei patru nu au dat atenție amenințărilor inculpatului, iar T.R.V. i-a smuls bâta din mână.
Inculpatul a continuat să îi amenințe cu moartea pe cei doi și la un moment dat, înjurându-l pe T.I.D., i-a aplicat o lovitură cu pumnul, iar acesta a încercat să-l dezarmeze de cuțit, fiind tăiat în zona umărului stâng.
Ulterior, în încercarea de a se apăra de loviturile inculpatului, victima l-a prins pe acesta în brațe. Imediat, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri de cuțit în zona abdominală, doborând-o la sol. Când victima a strigat la T.R.V. să intervină în ajutorul său, acesta l-a prins de spate pe inculpat și l-a tras la o parte de pe victimă, care era sprijinită cu spatele de roata unei mașini.
În timp ce încerca să-l ridice pe T.I.D., inculpatul i-a aplicat lui T.R.V. două lovituri puternice cu cuțitul în zona spatelui, în apropierea coloanei vertebrale, motiv pentru care, cel lovit s-a speriat și a fugit, fiind ajuns din urmă de inculpat care i-a mai aplicat o lovitură de cuțit în brațul stâng.
Partea vătămată a reușit să scape de inculpat și printre blocuri a revenit la locul faptei, unde martorul P.N. încerca să-l ajute pe T.I.D.
Cu ajutorul a doi tineri rămași neidentificați, T.R.V. și P.N. au transportat victima la spital, unde aceasta a decedat la scurt timp.
Partea vătămată T.R.V. a fost, de asemenea, internată și supusă unei intervenții chirurgicale, întrucât suferise o secționare de mușchi.
Inculpatul s-a internat și el la Secția neurochirurgie și în timp ce se afla pe targă pentru a fi condus spre salon, în jurul orelor 430 – 500 a discutat cu tatăl părții vătămate în fața căruia a recunoscut faptele săvârșite, relatând că a adus de acasă cuțitul folosit.
După internare, în dimineața zilei de 15 aprilie 2001, inculpatul a mărturisit mamei sale în prezența subofițerului de poliție S.V. și a jandarmului soldat C.A. cele întâmplate.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei T.I.D. a fost violentă, ea datorându-se șocului hemoragic ca urmare a hemoragiei externe și interne mari, prin secționarea arterelor intercostală posterioară toracică laterală, a venei axilare, leziunile fiind produse prin lovire activă cu corpuri dure înțepătoare-tăietoare, posibil cuțit.
Referitor la partea vătămată T.R.V. s-a stabilit prin certificatul medico-legal aflat la dosar că a suferit leziuni traumatice prin lovire activă cu corp dur tăietor-înțepător, respectiv, plagă înjunghiată interscapulovertebral stâng cu secțiune musculară, posibil cuțit, pentru care s-au stabilit ca necesare pentru vindecare un număr de 15-17 zile de îngrijiri medicale. Prin același act medico-legal s-a menționat că leziunile nu i-au pus în primejdie viața și că lovitura aplicată a avut o intensitate deosebit de mare, plaga cu o adâncime de 5 cm, dispusă oblic față de coloana vertebrală. De asemenea, la antebrațul drept în treimea superioară s-a produs o altă leziune – placard excoriat.
Situația de fapt și vinovăția au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a plângerii și declarațiilor părții vătămate T.R.V., a actelor medico-legal arătate, a expertizei medico-legale psihiatrice care a concluzionat că inculpatul a acționat cu discernământ, a declarațiilor martorilor, probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
S-a apreciat de către instanțe că faptele au fost comise în condițiile agravantei prevăzută de art.75 lit.d din Codul penal, respectiv din motive josnice, întrucât inculpatul a fost animat de sentimentul răzbunării.
Curtea de Apel Constanța – Secția penală, prin decizia nr.139 din 31 mai 2002, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerâdu-l neîntemeiat, în sensul că agresiunea asupra părții vătămate T.R.V. nu trebuia încadrată în dispozițiile art.181 din Codul penal referitoare la vătămarea corporală și că în mod corect s-a reținut agravanta prevăzută de art.75 lit.d din Codul penal .
Astfel, s-a apreciat că, deși nu a fost pusă în primejdie viața persoanei vătămate, fapta întrunește elementele tentativei la infracțiunea de omor calificat, săvârșită din răzbunare, că numai prin oprirea cuțitului în zona interscapulovertebrală stânga, leziunile cauzate prin cele două lovituri de cuțit, aplicate cu mare intensitate nu au produs consecința mortală urmărită de inculpat, care a dorit suprimarea vieții prietenului său T.R.V.
Referitor la agravanta prevăzută de art.75 lit.d din Codul penal, s-a apreciat că aceasta a fost corect reținută pentru ambele fapte comise de inculpat în scop josnic, acela de răzbunare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul S.T.C. care, invocând dispozițiile art.3859 alin.1 pct.17 și 14 din Codul de procedură penală, a susținut că în mod greșit s-a
considerat că agresiunea săvârșită asupra părții vătămate T.R.V. întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat în loc de cele ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 din Codul penal și că, pedeapsa aplicată infracțiunea consumată de omor este prea severă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a hotărârii primei instanțe și rejudecarea cauzei.
Recursul declarat este întemeiat, așa cum se va arăta în continuare:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea, în noaptea de 14/15 aprilie 2001 a infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i din Codul penal și a tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i din Codul penal, ambele cu aplicarea agravantei prevăzută de art.75 lit.d din Codul penal.
Probele administrate în cauză au confirmat că inculpatul, animat de un motiv josnic, respectiv de sentimentul răzbunării, după un conflict anterior, a aplicat victimei T.I.D., mai multe lovituri cu cuțitul, cu intensitate mare în zona abdominală și în alte zone ale corpului, cauzându-i acestuia leziuni grave și decesul imediat prin hemoragia masivă internă și externă declanșată.
Sub imperiul aceluiași sentiment, inculpatul a aplicat cu același cuțit lovituri, în spate, părții vătămate T.R.V. care încerca să acorde ajutor primei victime, apoi încă o lovitură în braț.
Potrivit actelor medico-legal din dosar, lovitura aplicată părții vătămate a produs acesteia o plată înjunghiată interscapulovertebral stânga cu secționare musculară care nu a pus în primejdie viața victime, interpunându-se coloana vertebrală.
Întrucât lovitura a fost aplicată cu mare intensitate, cu un obiect apt a produce moartea și într-o zonă vitală, iar pe plan subiectiv inculpatul a acționat animat de sentimentul josnic al răzbunării în scopul curmării vieții persoanei vătămate și cum rezultatul letal urmărit nu s-a produs ca urmare a devierii agentului vulnerant, fapta a fost corect încadrată în drept de către instanțe ca întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat.
Așa fiind, existând intenția de ucidere și nicidecum aceea a unei vătămări corporale nu poate fi primită critica din recurs, în sensul că ar fi incidente dispozițiile art. 181 din Codul penal.
Referitor la a doua critică, în sensul greșitei individualizări a pedepsei pentru infracțiunea consumată de omor se constată că aceasta este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art.72 din Codul penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama, printre altele, de pericolul social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au avut în vedere la individualizarea pedepsei de 20 ani închisoare, pericolul social grav al faptei și agravanta prevăzută de art.75 lit.d din Codul penal, fără să țină seama de datele referitoare la persoana inculpatului, foarte tânăr, în vârstă de 19 ani, fără antecedente penale, elev în clasa a XII-a la liceu, unde a obținut rezultate foarte bune și a avut o conduită general bună în raporturile cu colegii și conducerea școlii (filele 90,91 dos.urm.pen.).
Față de aceste date pozitive, instanțele aveau posibilitatea de a proporționaliza pedeapsa înspre minimul prevăzut de lege, lucru pe care însă nu l-au făcut, ceea ce constituie o greșită individualizare a sancțiunii și reprezintă caz de casare, conform art.3859 alin.1 pct.14 din Codul de procedură penală.
În consecință, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, urmează a admite recursul declarat de inculpat, a casa decizia atacată și sentința primei instanțe numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor calificat și la pedeapsa rezultantă.
Rejudecând cauza în aceste limite, Curtea va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 20 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal în pedepsele componente și va reduce pedeapsa pentru infracțiunea de omor conform criteriilor arătate de art.72 din Codul penal, la 17 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a, 34 lit.b și 35 din Codul penal se va stabili ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, suficientă pentru asigurarea prevenirii generale și reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Se va deduce din pedeapsă, durata arestării preventive de la 15 aprilie 2001 la 8 ianuarie 2003 și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul S.T.C. împotriva deciziei penale nr.139/P din 31 mai 2002 a Curții de Apel Constanța.
Casează decizia atacată și sentința penală nr.119 din 12 martie 2002 a Tribunalului Constanța, numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art.174 alin.1 – art.175 alin.1 lit.i, cu aplicarea art.75 lit.d din Codul penal și la pedeapsa rezultantă.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal în pedepsele componente de: 20 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.174 alin.1 – art.175 alin.1 lit.i, cu aplicarea art.75 lit.d din Codul penal și 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174 alin.1 – 175 alin.1 lit.i, cu aplicarea art.75 lit.d din Codul penal.
Modifică pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.174 alin.1 – art.175 alin.1 lit.i, cu aplicarea art.75 lit.d din Codul penal, în sensul că o reduce de la 20 ani închisoare la 17 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 din Codul penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 aprilie 2001 la 8 ianuarie 2003.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2003.