Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 174/F din 27 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 675/46/2012, privind pe inculpatul C.G., în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-a înlocuit măsura arestului preventiv a inculpatului C.G., în prezent aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță Colibași, cu măsura preventivă prevăzută de art. 136 alin. (1) lit. b) rap. la art. 145 C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi localitatea.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului C.G., de sub puterea mandatului de arestare preventivă din anul 2012, emis de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 1481/109/2012, la data de 28 februarie 2012, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
S-a instituit în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (11) lit. a)-d) C. proc. pen.:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de către acesta;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
A obligat pe inculpat să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, de ceilalți coinculpați, funcționari SSPR, martori și experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect conform art. 145 alin. (12) lit. c) C. proc. pen., iar în baza art. 145 alin. (12) lit. f) C. proc. pen. obligă pe același inculpat să nu exercite profesia și să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen., care prevăd că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor aplicate sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, Curtea de Apel Pitești a reținut existența unor indicii convingătoare că inculpatul C.G. a fost implicat în săvârșirea faptelor pentru care acum este cercetat, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor, unde se evidențiază convorbirile telefonice în legătură cu încheierea contractelor de reprezentare și încasarea unor bani de la martorii revoluționari în baza acestor contracte, însă, în condițiile în care se va constata ilegalitatea întocmirii acestora sau că acesta a acționat cu vinovăție, instanța va aplica, în ceea ce îl privește, dispozițiile legale cu prilejul judecării pe fond a cauzei.
În plus, această procedură a avansat în privința administrării probelor, fiind ascultați toți inculpații și o parte a martorilor, iar menținerea inculpatului în stare de arest preventiv pentru a se stabili clar și indubitabil implicarea și vinovăția acestuia, în caz că se confirmă, nu este conformă cu legea și jurisprudența internă în materie.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mai multe cauze că trecerea timpului estompează din ecourile infracțiunilor în rândurile opiniei publice, nemaifiind justificată menținerea stării de arest preventiv a inculpatului trimis în judecată câtă vreme, după audierea sa, se poate constata că procesul penal se poate desfășura în continuare în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate.
În nici un caz persoana inculpatului, dar și modalitatea de săvârșire a faptelor nu mai justifică lipsirea de libertate, în acest moment procesual, când s-au adus garanții că pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat, iar comunitatea în care trăiește, modul de viață, ocupația, comportamentul inculpatului, nu sunt de natură a induce acel sentiment de insecuritate în rândul concetățenilor.
În raport cu stadiul procesual al cauzei, lipsa antecedentelor penale, datele ce caracterizează pe inculpat, starea sa de sănătate, nu se justifică nici temerea că va săvârși alte infracțiuni sau că va încerca să influențeze martorii ori să denatureze probele dosarului.
Un astfel de pericol pentru ordinea publică s-a atenuat sau chiar s-a stins, prin diminuarea rezonanței față de momentul săvârșirii faptelor pretinse, luând în considerare și durata relativ suficientă de timp (de 10 luni) ce s-a scurs de la această dată până la momentul de față al judecății cauzei, astfel că în prezent acesta s-a estompat.
Astfel, la momentul arestării preventive s-au reținut dispozițiile art. 148 lit. b) C. proc. pen., deoarece inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin încercarea de influențare a martorilor, iar în prezent aceste date creează temerea că inculpatul, în stare de libertate, s-ar putea comporta în același sens, al împiedicării aflării adevărului, al încercării de a influența martorii ale căror depoziții, în faza de urmărire penală au fost relevante pentru faptele reținute în sarcina sa.
Având însă în vedere, pe de o parte, faptul că durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil, iar, pe de altă parte, stadiul probelor administrate până în prezent, curtea a constatat că o eventuală continuare a ei nu ar putea decât să anticipeze pronunțarea unei pedepse privative de libertate.
Curtea a apreciat, totodată, că în baza dispozițiilor art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal, și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau judecată este corespunzătoare măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea este întemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curtea nu poate împărtășii opinia instanței de apel că punerea inculpatului în libertate, în acest moment procesual, prin luarea unei măsuri alternative detenției provizorii se justificată prin argumentele de ordin familial și lipsa de antecedente penale, întrucât acestea trebuiau interpretate în mod corelat cu temeiurile de fapt și de drept ce justificau menținerea măsurii arestării preventive, în continuare, luând în considerare mai cu seamă natura activității infracționale, condițiile concrete în care aceasta s-a desfășurat, multitudinea și complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost expuse în actul de inculpare.
Potrivit C. proc. pen, similar reglementărilor din majoritatea legislațiilor europene, menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
În cauză, se constată că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. pentru inculpatul C.G., subzistă și în prezent.
Cercetarea inculpatului în stare de libertate în stadiul actual al procesului ar crea o rezonanță socială negativă în rândul opiniei publice, o stare de neîncredere în actul de justiție dată fiind complexitatea deosebită a cauzei, prin faptul că în perioada 2009-2011, din inițiativa inculpatului C.G. s-a constituit un grup infracțional organizat care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave de corupție și de spălare a banilor, pentru a obține direct sau indirect beneficii financiare pentru membrii grupului.
Sub acest aspect, dat fiind că în prezent cauza se află la momentul fazei de cercetare judecătorească, care va continua cu audierea tuturor martorilor, asupra cărora poate exista încercarea inculpatului de influențare a acestora, precum și faptul că inculpatul a fost trimis în judecată printr-un rechizitoriu Direcția Națională Anticorupție, pentru fapte de corupție, săvîrșite în exercitarea funcției deținute, se constată că din actele și lucrările dosarului se relevă indicii pe care se întemeiază, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârși sau ar întreprinde acțiuni de natură a influența probatoriul în cauză.
Examinând situația inculpatului pe tărâmul art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată totodată că detenția provizorie a acestuia, cel puțin pentru moment, întrunește exigența proporționalității între scopul legitim urmărit și dreptul la viață.
Orice detenție provizorie conformă legii implică prin natura sa și o restrângere a dreptului la viață privată și familială. În atare situație este de constatat că nu sunt îndeplinite condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsii localitatea, iar instanță de apel, făcând aplicarea art. 139 alin. (1) C. proc. pen. cu cea prevăzută de art. 136 alin. (1) lit. b) rap. la art. 145 C. proc. pen., a pronunțat sub acest aspect o soluție nelegală și netemeinică.
Fără a mai face referire la cerința prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există probe, și nu doar indicii temeinice, Curtea constată că în continuare este îndeplinită inclusiv cea de-a două condiție cumulativă prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa încât există temerea că, pus în libertate, va comite alte fapte de natură penală, cu prejudicii materiale importante. Referitor la termenul rezonabil, Curtea constată că arestarea preventivă timp de aproximativ 11 luni, într-o cauză în care inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului atâta timp cât în cadrul cercetării judecătorești nu au fost audiați toți martorii, constituie o durată rezonabilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție va casa încheierea atacată și, în rejudecare, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul C.G. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva încheierii nr. 174/F din 27 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 675/46/2012, privind pe inculpatul C.G.
Casează încheierea recurată și, în rejudecare:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul C.G. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 3 ianuarie 2013.