Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 323/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.

            S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata J.M. împotriva deciziei penale nr.123/A din 21 mai 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

            S-a prezentat recurenta inculpată, aflată  în stare de arest, asistată de avocat Vulpe Marian, apărător desemnat din oficiu.

            Au lipsit intimata parte civilă J.A.A. și reprezentantul  Spitalului Municipal Mediaș.

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Apărătorul a cerut admiterea recursului și reducerea pedepsei, deoarece fapta a avut loc accidental.

            Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, fapta nefiind urmarea unui accident, leziunile fiind produse de către inculpată în mod intenționat. Pedeapsa a fost corect individualizată.

            La ultimul cuvânt, inculpata a cerut admiterea recursului pentru a se efectua o contraexpertiză pentru a se stabili că vătămarea integrității corporale a victimei nu a fost cu intenție.

 

C  U  R  T  E  A

 

            Asupra recursului de față;

            In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Constată că prin sentința penală nr.30 din 27 februarie 2001 a Tribunalului Sibiu în baza art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 și 2 Cod penal combinat cu art.175 alin.1 lit.c Cod penal a fost condamnată inculpata J.M.,  la: - 7 ani și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.a și c Cod penal pe o perioadă de 3 ani.

In baza art.71 Cod penal  a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 Cod penal.

In baza art.350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatei iar în baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă timpul petrecut în arest preventiv începând cu data de 17 august 2002, precum și durata reținerii de 24 de ore din 24 mai 2001.

In baza art.14, 346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil a obligat pe inculpată să plătească părții civile Jiga Aron Achim despăgubiri materiale în valoare de 1.826.694 lei, precum și daune morale în valoare de 30.000.000 lei.

Obligă pe inculpată să plătească părții civile cheltuieli judiciare în valoare de 2.650.000 lei.

            A dispus confiscarea specială de la inculpată în baza art.118 lit.b Cod penal a unui cuțit pe care l-a folosit la comiterea faptei.

            In baza art.188 din Legea nr.3/1978 a obligat pe inculpată la plata cheltuielilor de spitalizare în valoare de 4.202.523 lei către Spitalul Municipal Mediaș.

            In baza art.191 Cod procedură penală a obligat pe inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.800.000 lei din care 500.000 lei, reprezintă onorar avocat oficiu la urmărirea penală.

            Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în fapt că inculpata J.M. a fost căsătorită cu partea civilă J.A.A.. Pe parcursul procesului, ei au divorțat prin sentința civilă nr.6077 din 28 noiembrie 2001. Din căsătoria lor au rezultat trei copii minori. Prin aceeași sentință, copiii minori au fost încredințați tatălui.

            Căsătoria lor a fost marcată de numeroase discuții contradictorii pe parcursul cărora de mai multe ori inculpata a recurs la violențe, lovindu-și soțul cu cuțitul în antebraț.

            Pe fondul relațiilor arătate, în data de 9 mai 2001 în bucătăria imobilului în care locuia, folosindu-se de un cuțit de bucătărie prin surprindere i-a aplicat părții vătămate o lovitură în abdomen cu intensitate deosebită, cauzându-i o plagă penetrantă, de 7 cm care a impus internarea în regim de urgență și practicarea unei intervenții chirurgicale pentru salvarea  vieții.

            Examinarea medico-legală a victimei a concluzionat că prezintă o plagă înjunghiată penetrantă abdominală în hopocondrul drept produsă prin lovire cu un corp tăietor înțepător, leziune care poate data din 9 mai 2001 și care i-a pus viața în pericol.

            S-a apreciat că fapta inculpatei, așa cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art.20 Cod procedură penală raportat la art.174 alin.1 și 2 Cod penal coroborat cu art.175 alin.1 lit.c Cod penal.

            La încadrarea faptei, s-a avut în vedere instrumentul folosit de inculpată, zona vitală afectată și intensitatea lovituriii care a produs o plagă penetrantă  cu o adâncime de 7  cm.

            Impotriva acestei sentințe a declarat apel condamnata care a criticat-o sub aspectul greșitei condamnări și în subsidiar sub aspectul individualizării pedepsei.

            Prin decizia penală nr.123 din 21 mai 2002 Curtea de Apel Alba Iulia, a respins ca nefondat apelul.

            Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că atât starea de fapt reținută cât și încadrarea juridică  sunt corectă și respectiv legală.

            Susținerea inculpatei în sensul că fără  voie, din întâmplare datorită întoarcerii  bruște l-a lovit cu cuțitul pe soțul său, nu a fost primită dat fiind intensitatea loviturii, aspect coroborat cu profilul moral al inculpatei, care era foarte agresivă și l-a mai lovit și cu altă ocazie cu cuțitul pe soțul său a afirmat totodată că îl „taie în bucăți”. Față de profilul moral al inculpatei, instanța a apreciat  că nu se impune nici reducerea pedepsei.

            Impotriva acestei decizii a  formulat recurs inculpata, care a solicitat reducerea pedepsei, avându-se în vedere  că fapta a  săvârșit-o accidental, la o întoarcere bruscă lovindu-l pe soțul ei care se afla la mică distanță.

            Examinând cauza, în raport de motivul invocat cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3859 alin.3 Cod procedură penală constată că recursul nu este fondat.

            Fapta inculpatei, care a aplicat în abdomen părții vătămate o lovitură de cuțit cu o intensitate deosebită, cauzându-i o plagă penetrantă de 7 cm., și care a impus internarea în regim de urgență și practicarea unei intervenții chirurgicale pentru salvarea vieții, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat. Susținerea inculpatei că lovirea a fost un accident, nu poate fi primită, nu numai datorită împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta, probate cu declarația părții vătămate, a martorilor  și chiar a inculpatei ci și mai ales datorită concluziilor expertizei medico-legale care stabilește că aspectul morfologic al leziunilor externe și interne pledează  pentru mecanismul de producere, prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător și nu ca fiind rezultatul unei tăieri accidentale.

            Nici reducerea pedepsei nu se impune avându-se în vedere faptul că aceasta este orientată către minumul special, în acordarea de    circumstanțe    atenuante    nu    se    justifică   față   de  datele ce caracterizează persoana inculpatei.

            Așa fiind, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge recursul declarat de inculpată împotriva deciziei penale nr.123/A din 21 mai 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

            Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata J.M. împotriva deciziei penale nr.123/A din 21 mai 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

            Deduce din pedeapa aplicată inculpatei, timpul reținerii preventive din 24 mai 2001 și al arestării preventive de la 17 august 2001 la 23 ianuarie 2003.

            Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.