Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 61 din 21 ianuarie 2003, Tribunalul București a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul S.R. din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de lovire și amenințare, condamnându-l după cum urmează:
- în baza art. 180 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare (parte vătămată D.M.I.);
- în baza art. 193 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare (parte vătămată D.M.I.);
- în baza art. 180 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare (parte vătămată C.A.) și
- în baza art. 193 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare (parte vătămată C.A.).
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare făcându-se și aplicarea art. 71 și art. 64 din același cod.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 18 iulie 2001, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unei săbii, corp delict.
Inculpatul a fost obligat la 7.322.287 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București.
S-a reținut că, inculpatul S.R., însoțit de mai multe persoane, printre care și minorul S.M.G., au pătruns la data de 17 iulie 2001, în jurul orelor 20,00, în imobilul din B-dul Mihalache, aflat în construcție, pentru a-și recupera unele bunuri lăsate anterior în acel loc, fiind înarmat cu o sabie pe care a înfășurat-o într-un ziar.
La etajul 5 al imobilului inculpatul a găsit pe părțile vătămate D.M.I., C.A. și D.M., cărora le-a cerut să-i spună unde le sunt soții, amenințând atât verbal, cât și cu sabia pe partea vătămată D.M.I. care a încercat să scape prin fugă, însă a fost lovită și rănită la picior de sabia aflată asupra inculpatului, împrejurare în care, de frică a sărit de la etaj.
Pe celelalte două părți vătămate, inculpatul le-a obligat să stea în genunchi, iar el a aruncat pe fereastră bunurile lor.
În urma acestor acțiuni partea vătămată C.A. a prezentat o excoriație de 5 cm subangulo-mandibular stânga, fără ca viața să-i fi fost pusă în primejdie.
Partea vătămată D.M.I. a fost internată în Spitalul Clinic de Urgență în perioada 17 iulie – 23 iulie 2001 cu diagnosticul: „agresiune, precipitare de la aproximativ 15 m, traumatism cranio-cerebral minor, traumatism toraco-abdominal fără leziuni viscerale post traumatice, plagă prin înjunghiere gambă dreaptă. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 187/ A din 3 aprilie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a casat sentința sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei.
Drept consecință, în temeiul art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod.
Totodată, a mai condamnat pe inculpat la două pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 193, cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod.
S-a dispus, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a motivat, că, activitatea infracțională a inculpatului nu poate fi redusă la o infracțiune cu grad de pericol social redus și minimalizată sub aspectul pedepsei aplicate la o infracțiune de lovire. Astfel, realizarea concretă, determinată de împrejurările și mijloacele folosite, prin acțiuni materiale și verbale, constând în apariția inopinată a inculpatului, înarmat cu o sabie și însoțit de mai multe persoane, amenințând cu moartea pe părțile vătămate de față, cărora le-a produs și leziuni cu arma albă ce se afla asupra sa, au realizat latura obiectivă a infracțiunii de omor în forma tentativei, deoarece urmarea acestor activități a fost aruncarea victimei D.M.I. de la etaj. Totodată, între aceste acțiuni și urmarea produsă există un raport de cauzalitate specific infracțiunii de omor.
S-a conchis că, partea vătămată nu a avut o inițiativă singulară, ruptă de contextul în care s-a produs și care să justifice intenția de a-și suprima viața din motive numai de ea știute ci a acționat astfel în urma faptelor inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, susținând că intenția sa nu a fost aceea de suprimare a vieții victimei, astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică. În consecință, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 și art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat casarea deciziei pronunțate în apel și menținerea hotărârii instanței de fond.
Recursul declarat de inculpat nu este întemeiat.
În contextul desfășurării activității infracționale, se constată că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În acest sens, se are în vedere împrejurarea că inculpatul s-a înarmat cu o sabie pe care a și folosit-o înjunghiind victima în gamba dreaptă, a mers la locul faptei însoțit de mai multe persoane și împreună cu acestea a amenințat permanent cu moartea pe părțile vătămate, folosind și sabia pentru a deveni convingător asupra intențiilor sale. Este evident că numai datorită acestor violențe și amenințări victima D.M.I. a sărit de la etajul 5 al imobilului, încercând să scape de inculpat și fără a realiza pericolul la care își expune propria viață.
Ca atare, instanța de apel a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpat, recursul declarat de acesta fiind nefondat.
Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în care se va include și onorariul avocatului din oficiu.
Din pedeapsa aplicată, se va deduce la zi timpul arestării preventive cu începere de la 18 iulie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr. 187/ A din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 18 iulie 2001, la 4 iulie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.00 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2003.