Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 31 din 3 februarie 2003, inculpatul O.I.M., a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 17 iulie 2002, la zi.
Prin aceeași sentință, inculpatul minor O.G., a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 17 iulie 2002 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.
De asemeni, inculpatul major O.I.M. a fost obligat, în solidar cu inculpatul minor O.G.C., acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente O.L., să plătească părții vătămate G.Șt. sumele de:
- 9.600.000 lei reprezentând despăgubiri civile și
- 40.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut din ansamblul probatoriului administrat că în noaptea de 14 iulie 2002, în jurul orelor 2,30, cei doi inculpați s-au deplasat la locuința părții vătămate G.Șt., unde, după ce au stat de vorbă cu acesta, s-au înțeles între ei în prealabil și au deposedat-o, prin violență, de suma de 2.200.000 lei și câteva obiecte de îmbrăcăminte, valoarea totală a prejudiciului fiind estimată la aproximativ de 3.500.000 lei, iar în urma agresiunii la care a fost supusă, partea vătămată a suferit pierderea dinților 11 și 12, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate de muncă corespunzătoare.
S-a reținut că faptele inculpaților comise în împrejurările arătate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul major O.I.M.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, care au cerut în principal reducerea pedepselor, iar în subsidiar înlăturarea agravantei prevăzută de art. 211 alin. (3) lit. e) C. pen.
Sentința a fost atacată cu apel și de către partea civilă, care a cerut obligarea inculpaților la daune morale în cuantum de 100.000.000 lei.
Curtea de Apel Suceava prin decizia penală nr. 88 din 17 martie 2003, a admis apelurile declarate de inculpații O.I.M. și O.G.C. împotriva sentinței penale nr. 31 din 3 februarie 2003 a Tribunalului Suceava, pe care o desființează parțial, în sensul înlăturării agravantei prevăzută de art. 211 alin. (3) lit. e) C. pen.
Toate celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă de la 3 februarie 2003, la zi.
Prin aceeași decizie, s-a respins apelul părții civile G.Șt., ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au declarat recurs inculpații O.I.M. și O.G.C., precum și partea responsabilă civilmente, cu toții solicitând reducerea pedepselor și pentru inculpatul minor, azi devenit major O.G.C. și suspendarea executării pedepsei.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se probele cauzei în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se constată că situația de fapt corectată de instanța de apel este cea ce este corespunzătoare activității infracționale efectiv desfășurată de fiecare făptuitor, dar și în acord cu urmările tâlhăriei comise, folosind lovituri extrem de brutale ce s-au soldat pentru victimă cu pierderea a doi dinți.
Pedepsele aplicate pentru această faptă de o violență deosebită și stabilite la limita minimă a textului de incriminare și diferențiate legal, unul dintre inculpați fiind major și recidivist, în timp ce, cel de al doilea, era minor.
Pentru aceste considerente și față de gravitatea faptei, dar și față de pericolul social pe care-l reprezintă făptuitorii, cu datele personale enunțate nu se impune nici reducerea pedepselor și nici schimbarea modalității de executare, respectiv prin suspendarea executării acestora.
În consecință, cele trei recursuri vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Partea responsabilă civilmente prin recursul formulat nu a solicitat decât să se ia act de greutățile sale deosebite de familie, și ajutorul pe care îl avea de la fii săi, inculpații.
Se vor aplica și dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.I.M., O.G.C. și de partea responsabilă civilmente O.L. împotriva deciziei penale nr. 88 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a fiecărui inculpat de la 17 iulie 2002, la 4 iulie 2003.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe recurenta parte responsabilă civilmente la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2003.