S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr.221/A din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești.
S-a prezentat recurentul inculpat C.M., în stare de arest, asistat de avocat M.A., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte vătămată S.A.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și o nouă individualizare a pedepsei în raport de condițiile în care s-a săvârșit fapta și de circumstanțele atenuante personale.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, arătând că decizia atacată este legală și temeinică.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a cerut reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.177 din 6 martie 2003 a Tribunalului Argeș, a fost condamnat inculpatul C.M. în baza art.174, 175 lit.c, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal, la 19 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din același cod.
Potrivit art.61 din Codul penal, s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.40/2001 a Tribunalului Argeș și s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 357 zile în pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 19 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni, în total 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 din Codul penal, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 7 februarie 2003 la zi.
S-a luat act că partea vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în seara zilei de 6 februarie 2003, inculpatul, fiind în stare de ebrietate a avut o altercație cu fratele său, victima D.I., i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuțitul în zona toracelui, producându-i secționarea parenchimului pulmonar și pleural cu consecința imediată a decesului.
Conform raportului de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă, ea determinându-se hemoragiei interne care a survenit în urma unui traumatism toracic forte cu lezare pulmonară cu corp tăietor-înțepător.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor P.N. și C.S., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel Pitești – Secția penală, prin decizia nr.221 din 9 octombrie 2003 a admis apelul declarat de inculpatul C.M., a desființat în parte sentința primei instanțe, a descontopit pedepsele și a înlăturat sporul și, rejudecând, a aplicat dispozițiile art.73 lit.b din Codul penal și a redus pedeapsa principală la 14 ani închisoare.
Totodată, a contopit în această pedeapsă, restul de 357 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară și a stabilit că în final, inculpatul să execute 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în seara zilei de 6 februarie 2003, victima a solicitat inculpatului și martorului suma de bani rezultată din valorificarea unor deșeuri din carton pe care împreună le adunau, că între părți s-a iscat o ceartă în timpul căreia victima D.I. l-a lovit pe inculpat cu pumnii și picioarele.
În continuare, victima l-a lovit cu piciorul pe inculpat, ambii căzând la pământ. După aceasta, inculpatul i-a aplicat fratelui său o singură lovitură cu cuțitul în zona toracelui, care a condus la decesul imediat prin puternica hemoragie declanșată.
Toate aceste împrejurări care au fost descrise pe larg de martorul ocular P.I. au condus instanța de control judiciar la concluzia că inculpatul a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări determinată de conduita violentă a victimei, fiind incidente dispozițiile art.73 din Codul penal referitoare la circumstanța atenuantă a provocării.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul C.M. care, invocând dispozițiile art.3859 alin.1 pct.14 din Codul de procedură penală, a susținut că pedeapsa principală aplicată este prea severă, solicitând reducerea ei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanța de apel a stabilit în mod corect că la 6 februarie 2003, inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul fratelui său în zona toracelui, cauzându-i decesul imediat și că fapta, încadrată în dispozițiile art.174, 175 lit.c din Codul penal a fost săvârșită în condițiile circumstanței atenuante a provocării din partea victimei, prevăzută de art.73 lit.b din același cod.
La individualizarea pedepsei, sub minimul legal au fost avute în vedere, conform art.72 din Codul penal, pericolul social al infracțiunii, împrejurările săvârșirii ei și persoana inculpatului care se află în stare de recidivă prevăzută de art.73 lit.a din Codul penal și care a dovedit sinceritate pe parcursul procesului penal.
Se mai constată că pedeapsa principală aplicată, de 14 ani închisoare, este de natură a asigura, potrivit art.52 din Codul penal, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate cerințele dispozițiilor legale arătate, nu există temeiuri de reducere a pedepsei închisorii, așa cum s-a solicitat de inculpatul recurent.
Întrucât motivul de recurs invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.3859 alin.3 din Codul de procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b din același cod, urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 7 februarie 2003 la 7 ianuarie 2004 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 221/A din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 7 februarie 2003 la 7 ianuarie 2004.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.