D E C I Z I A  NR.330                                                                                                                             DOSAR NR.4352/2002

 

S-au luat în examinare recursurile  declarate de inculpații N.I., M.M.M., N.O., D.G., D.V. și D.D. împotriva deciziei penale nr.386 din 7 august 2002 a Curții de Apel Galați.

S-au prezentat toți inculpații, aflați în stare de arest, asistați de avocat B.D., apărător din oficiu.

A lipsit intimata parte vătămată F.A..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul a solicitat admiterea recursurilor declarate și achitarea inculpaților N.I. și D.G. deoarece nu au luat parte la săvârșirea faptelor și redozarea pedepselor aplicate celorlalți inculpați.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, apreciind că nu este cazul achitării inculpaților N.I. și D.G., care au participat la săvârșirea faptelor, și nici reducerii pedepselor aplicate inculpaților, care s-au organizat pentru săvârșirea faptelor.

La ultimul cuvânt inculpații N.I., D.G. și D.D. au declarat că nu au participat la săvârșirea faptelor, iar inculpații M.M.M., Nicolae Oniță și D.V. au lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei.

C U R T E A

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.129 din 15 mai 2002, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpații:

D.V., N.O., M.M.M. și D.D. la câte 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal și la câte 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d și f Cod penal, urmând ca, potrivit art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea de câte 8 ani închisoare, iar pe inculpații D.G. și N.N.  la câte 7 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1 – 209 lit.a, g și i Cod penal.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive.

Inculpații au fost obligați să plătească, solidar, suma de 20.000.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă F.A., cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea de 14/15 martie 2001, după o înțelegere prealabilă, inculpații D.V., N.O., M.M.M. și D.D., ajutați de coinculpații D.G. și N.I. au pătruns în domiciliul numitei F.A. din comuna Corbița, jud.Vrancea, pe care au amenințat-o cu un cuțit și au imobilizat-o după care i-a sustras din locuință 12 litri vișinată, 40 kg. fasole, 40 kg. carne conservată în untură, un ceas de perete, o căciulă din blană sintetică, mai multe piese electronice, 20 kg. brânză, un borcan cu cârnați conservați, 100 kg. carne afumată, 5 litri vin, o șuncă, 15 găini, 5 curci, o haină, o pereche de cisme și suma de 700.000 lei.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr.386 din 7 august 2002, a respins ca nefondate recursurile prin care inculpații D.G. și N.I. solicitau să fie audiați, întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, iar inculpații D.D., M.M.M., N.O. și D.V., criticau sentința sub aspectul individualizării pedepsei.

Împotriva menționatelor hotărâri cei șase inculpați au declarat recurs în temeiul art.385⁹ pct.12 și 14 Cod procedură penală, inculpații D.G. și N.I. solicitând, ca și în apel, achitarea pentru lipsa vinovăției iar inculpații D.G., D.D., M.M.M., N.O. și D.V., reducerea pedepselor, pe care le consideră prea severe în raport cu gravitatea faptelor comise și de circumstanțele lor personale.

Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția  celor șase inculpați, încadrarea juridică a faptelor comise de D.G. și N.I. în complicitate  la furt calificat prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1 – 209 lit.a,g și i Cod penal, iar a faptelor reținute, în sarcina inculpaților D.G., D.D., M.M.M., N.O. și D.V. în infracțiunile  de lipsire  de libertate în mod ilegal și tâlhărie, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal și art.211 alin.2 lit.a,d și f Cod penal, fiind corespunzătoare.

            Din probele administrate (procesele –verbale și planșele fotografice întocmite cu ocazia cercetării locului faptei și a perchezițiilor efectuate la locuința inculpaților, raportul de expertiză dactiloscopică, declarațiile constante ale persoanei  vătămate și declarațiile martorilor coroborate cu recunoașterile inculpaților în cursul urmăririi penale și parțial la instanță) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultată, fără dubiu, că în noaptea de 14/15 martie 2001, după o înțelegere prealabilă, cei șase inculpați s-au deplasat la domiciliul părții vătămate F.A., despre care cunoșteau că locuiește singură.

            În timp ce inculpații D.G. și N.I. asigurau paza, așteptând în apropiere, cu o căruță, ceilalți patru inculpați au pătruns în domiciliul victimei, pe care au amenințat-o cu cuțitul și au imobilizat-o, după care i-au sustras din locuință alimente, obiecte de îmbrăcăminte și bani, provocându-i astfel un prejudiciu în valoare totală de 20.000.000 lei.

            De menționat este faptul că o parte din bunurile sustrase au fost descoperite în locuințele inculpaților cu ocazia perchezițiilor efectuate de poliție.

Referitor la pedepsele aplicate se constată că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a acestora, ținând seama de criteriile stabilite de art.72 și 52 Cod penal, respectiv de gradul sporit de pericol social al infracțiunilor, care au fost săvârșite de mai multe persoane împreună pe timp de noapte și prin întrebuințare de violențe și asupra unei femei în vârstă, cât și de conduita oscilantă pe care inculpații au adoptat-o în cursul procesului.

Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.385⁹ alin.3 Cod procedură penală, care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b din același cod, urmează a respinge recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va deduce din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive pentru N.I., N.O., D.G., D.V. de la 4 aprilie 2001 la zi, pentru M.M.M. de la 11 aprilie 2001, la zi, iar pentru D.D. de la 13 aprilie 2002, la zi.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

 

            Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.I., M.M.M., N.O., D.G., D.V. și D.D. împotriva deciziei penale nr.386 din 7 august 2002 a Curții de Apel Galați.

            Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților N.I., N.O., D.G. și D.V. timpul arestării preventive de la 4 aprilie 2001 la 23 ianuarie 2003, pentru inculpatul M.M.M. de la 11 aprilie 2001 la 23 ianuarie 2003, iar pentru inculpatul D.D. de la 13 aprilie 2002 la 23 ianuarie 2003.

Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.