Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 87 din 29 martie 1999, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului D.V., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave.
Prin aceeași sentință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus și achitarea inculpatului B.S.L. pentru comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., art. 25, raportat la art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
Au fost înlăturate măsurile asiguratorii luate în cursul urmăririi penale.
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului D.V. și s-a dedus prevenția de la 28 ianuarie 1999, la punerea în libertate. S-a constata că inculpatul B.S.L. a fost arestat preventiv în perioada 28 ianuarie 1999, 12 martie 1999.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin rechizitoriul nr. 571 din 23 februarie 1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul B.S.L. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune, în convenții cu consecințe deosebit de grave, instigare la fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., art. 25, raportat la art. 289 și art. 25, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ultimele două și în concurs real toate trei. Prin același act a mai fost trimis în judecată și inculpatul D.V., pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, prin art. 215 alin. (3) și (5) C. pen.
Inculpatul B.S.L. în calitate de asociat și administrator la SC C.I. SRL Oradea, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J.05/986/1993. Societatea și-a început activitatea în luna iulie 1998, derulând numai operațiuni de import și comerț en-gross cu produse petroliere.
SC C.I. SRL a închiriat depozitul de carburanți SCAD Oradea, Calea Borșului și spații pentru birouri în Oradea, puncte de lucru pe care nu le-a declarat organelor abilitate. De asemenea a angajat câțiva lucrători printre care, o contabilă, martora P.M., ca și secretara pe învinuita P.R.F., care printre atribuțiile de serviciu avea și acelea de emitere de facturi, chitanțe fiscale, ordine de plată, încasări și depuneri în numerar, conducerea registrului de casă și alte acte de evidență contabilă primară, reprezenta unitatea în relațiile cu Banca T., sucursala Oradea, unde alături de administrator avea specimen de semnătură.
La începutul lunii august 1998, inculpatul B.S.L. în calitate de administrator al SC C.I. SRL a stabilit relații comerciale cu SC R. SRL Oradea și profitând de numele socrului său B.G., director la SC M. SA Tileagd, a aflat de metodologia de lucru, prețul și condițiile de livrare a produselor petroliere de către SC R. SRL.
La sfârșitul lunii iulie 1998, inculpatul D.V. care s-a cunoscut cu inculpatul B.S.L. în urmă cu câțiva ani în Iași, a venit la Oradea în interes de afaceri, în urma unei convorbiri telefonice cu inculpatul B.S.L., care i-a propuse să-și înființeze o firmă și astfel, la 31 iulie 1998, prin cesionare, inculpatul D.V. a devenit asociat unic și administrator al SC P.C.I. SRL, înregistrată la O.R.C. Bihor, sub nr. L.05/82/1992, schimbându-și sediul și extinzând obiectul de activitate, cu import-export și comerț cu ridicata și cu amănuntul de produse petroliere.
La data de 13 august 1998 SC P.C.I. SRL și-a deschis cont de virament la B.R.D., Sucursala Oradea.
În data de 28 august 1998, la inițiativa inculpatului B.S.L., inculpatul D.V. s-a prezentat la SC R. SRL Oradea, la directorul de vânzări, martorul T.G., recomandându-se că vine din partea lui B.S.L. și a solicitat livrarea către SC P.C.I. SRL a trei cisterne cu carburanți 106.000 litri de benzină. SC R. SRL a livrat către SC P.C.I. SRL doar 36.000 litri benzină, în valoare de 136.800.000 lei, achitându-se 50 milioane lei în numerar, iar 86.800.000 lei, prin ordin de plată la B.R.D. la data de 31 august 1998, întreaga sumă fiind primită de inculpatul D.V. de la inculpatul B.S.L., care a negat acest lucru, deși așa cum rezultă din factura SC C., a cumpărat cantitatea de 36.000 litri benzină de la SC P.C.I. SRL, fără să existe vreun document justificativ, care să ateste că plata s-a făcut la 4 septembrie 1998, sau după această dată. Scrisul de completare a formularului tipizat aparținând inculpatului B.S.L., conform constatării tehnico-științifice grafologice.
SC R. SRL Oradea, prin înșelăciune atât la încheierea convenției cât și în executarea ei, prin ingineria financiar-bancară orchestrată de inculpatul B.S.L., a fost păgubită cu 613.539.110 lei.
La data de 31 august 1998, D.V. a înmânat biletul la ordin completat la toate rubricile de pe verso, emis de SC P.C.I. SRL, pentru suma de 570 milioane lei, scadentă la data de 15 septembrie 1998, avizat de acesta, semnat și ștampilat, însă T.G., directorul de vânzări, însă acesta nu l-a primit deoarece nu era girat de B.S.L., acesta fiind cel care dădea credibilitate și garanție întregii afaceri, privind plata către SC R. SRL.
A doua zi inculpatul B.S.L. a înmânat personal acel bilet la ordin lui T.G., completat la girant cu datele sale afirmând și verbal că, garantează plata benzinei, livrate către SC P.C.I. SRL.
Fără să realizeze stratagema la care s-a recurs, apreciind că tranzacția urmează să se deruleze în mod onest, SC R. SRL Oradea a livrat în zilele de 2, 3 și 10 septembrie 1998, către SC P.C.I. SRL, 71.100 litri motorină, în valoare de 199.080.041 lei, conform avizelor de însoțire a mărfii și 107.100 litri benzină conform avizului de înscriere a mărfii. Valoarea totală a celor 107.100 litri benzină fiind de 414.069 lei.
Valoarea totală a carburanților livrați de SC R. SRL, către SC P.C.I. SRL în perioada de mai sus fiind de 613.539.110 lei, mai mare extrapolat la suma din biletul la ordin de 570 milioane lei, cu care s-a garantat, datorită faptului că în acel interval de timp prețul carburanților s-a majorat ca urmare a devalorizării monedei naționale, în raport cu dolarul SUA, preț cu care B.S.L. a comunicat societății R. că D.V. este de acord.
La data de 15 septembrie 1998, SC R. SRL a depus la B.R.D., Sucursala Oradea, biletul la ordin pentru a-și încasa suma scadentă reprezentând contravaloarea produselor petroliere către SC P.C.I. SRL, plata ce a fost refuzată la data de 16 septembrie 1998, din lipsă de disponibil.
În această situație, partea vătămată SC R. SRL Oradea a sesizat organele de urmărire penală, împotriva lui D.V. și B.S.L.
Cercetările și probele administrate în cauză au evidențiat reaua-credință cu care coinculpații au acționat, în inducerea în eroare a SC R. SRL, cu prilejul realizării tranzacției de livrare a 178100 carburanți, în valoare de 613.539.110 lei garantată cu bilet la ordin de B.S.L., dar care a negat că s-ar fi constituit girant, pentru acea sumă însușită pe nedrept de cei doi inculpați.
Perseverența infracțională a inculpaților B.S.L. a culminat în zilele de 9 și 11 septembrie 1998, când prin învinuita P.R.F. a reușit să depășească vigilența funcționarilor de la B.T., Sucursala Oradea, prin înscrisurile legale ca formă și competență, atestau în fals, operațiuni de încasare și plată, în numerar, care, în realitate nu s-au efectuat, acele operațiuni fiind apoi consemnate în evidențele contabile ale SC C.I. SRL de către învinuita P.R.F.
Deși inculpatul D.V. a realizat ilegalitățile care s-au efectuat, nu a sesizat organele de urmărire penală, și după ce a primit suma de 32 milioane lei, din afacerea ilegală de la inculpatul B.S.L. a părăsit țara înainte de data de 15 septembrie 1998, sustrăgând-se de la urmărirea penală și distrugând toate actele societății P.C.I. SRL.
Pentru a justifica proveniența celor 107.100 litri benzină transportată și depozitată de SC C.I. SRL și apoi valorificată de către acest agent economic, deși în realitate a fost achiziționată de SC P.C.I. SRL, de la SC R. SRL și doar depozitată în custodie la unitatea de mai sus, inculpatul B.S.L. a întocmit factura pentru 108.000 litri benzină, în valoare totală de 410.391.360 litri, prin care a încercat să dovedească că a cumpărat acea cantitate de carburant de la o firmă din București.
Având în vedere că în această operațiune comercială, aparent realizată între firma din București și SC C.I. SRL s-a comis infracțiunea de evaziune fiscală, a cărei cercetare nu s-a putut finaliza, în baza art. 38 și art. 45 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării și finalizării cercetărilor penale și judecarea lui B.S.L., eventual a celorlalți participanți, separat pentru aceste fapte.
Deși SC P.C.I. SRL nu avea cont la B.T., Sucursala Oradea, inculpatul B.S.L., împreună cu învinuita P.R.F. au făcut demersuri, prin care firma a devenit titulară de cont în banca respectivă. Inculpatul B.S.L. a solicitat apoi B.T. să elibereze către SC P.C.I. SRL în numerar suma de 193.675.680 lei, scopul achiziționării de cereale de la persoane fizice, cerere ce a fost aprobată cu rapiditate de conducerea băncii. Inculpatul B.S.L. a mai întocmit o cerere cu data de 10 septembrie 1998, în numele SC P.C.I. SRL, prin care a solicitat aceleiași bănci suma de 147.599.683 lei în același scop, cerere ce a rămas la învinuita P.R.F. spre rezolvare.
Casiera de serviciu învinuita C.C.F., la instanțele învinuitei P.R.F., la rândul său determinată de inculpatul B.S.L., cu încălcarea atribuțiilor de serviciu și a normelor B.N.R., a eliberat foaia de vărsământ, prin care a atestat în fals că a primit suma de 193.075.680 lei de la SC C.I. SRL și că a eliberat acea sumă către SC P.C.I. SRL, lucru contestat de inculpatul D.V. Operațiunea de plată a fost înregistrată de învinuita P.R.F. în registrul de casă al SC C.I. SRL.
În data de 10 septembrie 1998, învinuita P.R.F. s-a deplasat din nou la B.T., unde a depus cerere scrisă în ziua precedentă de către inculpatul B.S.L., prin care a solicitat eliberarea către SC P.C.I. SRL, în numerar a sumei de 147.599.683 lei, în scopul achiziționării de cereale de la persoane fizice.
De această dată, casiera de serviciu învinuita A.M., la insistențele învinuitei P.R.F., la rândul său determinată de inculpatul B.S.L., prin încălcarea atribuțiilor de serviciu și normelor B.N.R., privind operațiunile de casă, a confirmat în fals că SC C.I. SRL, a depus în numerar în contul SC P.C.I. SRL, suma de 147.599.683 lei, eliberând foaia de vărsământ, precum și faptul că suma respectivă a fost eliberată în numerar lui D.V. Și această operațiune a fost înregistrată de către învinuita P.R.F., în registrul de casă al SC C.I. SRL.
Depunerea și eliberare sumei de 147.599.683 lei practic nu s-a efectuat, însă s-au întocmit înscrisuri, care atestau în fals acea operațiune.
Pentru a-i achita pe inculpați, prima instanță a motivat că potrivit actelor și lucrărilor din dosarul cauzei și necontestat de inculpați, între SC P.C.I. SRL Oradea al cărei administrator era inculpatul D.V. și SC R. SRL Oradea, s-a realizat
Tranzacția comercială, vânzătorul SC R. SRL, parte civilă în cauză, acceptând în schimbul carburanților vânduți un bilet la ordin, pentru suma de 570.000.000 lei. Biletul la ordin valabil neînscris în fals, a fost girat la cererea părții civile de inculpatul B.S.L., acest lucru a reprezentat garanția acceptată și acceptabilă de natură a determina partea civilă să livreze marfa.
Pentru a se putea reține înșelăciunea în convenție este necesar, se motivează în sentință, că inducerea în eroare sau menținerea în eroare a persoanei contractante să fie hotărâtoare în lipsa ei, încheierea sau executarea convenției să nu se realizeze. În speță, într-o primă fază inculpatul D.V. s-a prezentat cu un ordin de plată, care nu a fost acceptat punându-se drept condiție, girarea acelui ordin de către inculpatul B.S.L., iar când acesta a girat, condiția fiind realizată, partea civilă s-a considerat satisfăcută și a livrat societății administrate de inculpatul D.V. carburantul în valoare de 570.000.000 lei. Consideră prima instanță că în această situație partea civilă și-a asumat riscuri contractuale normale, considerându-se îndestulată odată cu garantarea contravalorii mărfii de către B.S.L.
S-a mai motivat că nu există nici o probă din care să rezulte vreo faptă de natură penală ori alte mijloace frauduloase, care să fi determinat partea civilă să livreze marfa. Faptul că ulterior inculpatul D.V. ar fi încasat sumele de bani din vânzarea mărfii și nu ar fi plătit marfa obținută în condițiile arătate, nu angajează răspunderea penală a acestuia simpla neexecutare a unei obligații luate în cadrul unei convenții civile, nu are caracter penal.
Chiar dacă inculpatul D.V. s-a angajat prin biletul la ordin girat de B.S.L., că va exista obligația până la o anumită dată, știind că nu-și va putea respecta angajamentul, fapta nu are caracter penal, atâta timp cât nu s-a uzat de mijloace amăgitoare, pentru a convinge partea adversă că se va executa convenția în termen. În fine potrivit principiului dreptului civil, oricine se angajează, este obligat să-și execute întocmai obligația luată.
Mai mult, pentru garantarea respectării obligației asumate prin convenție se pot însera clauze sau pacte, în baza cărora, creditorul, poate chema mai ușor la răspundere pe cale civilă și pe debitorul, care nu-și execută obligația, se arată că în speță o astfel de clauză a constituit-o girarea de către B.S.L. a respectării obligațiilor asumate prin convenție.
Aceleași considerente sunt valabile se arată în sentință și pentru a nu se putea reține în sarcina inculpatului B.S.L., participarea în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Celelalte considerente expuse în rechizitoriu, privind înființarea de societăți comerciale și presupune inginerii financiare nu au nici suport probatoriu și nici vreo legătură de cauzalitate cu fapta de înșelăciune dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe, în termen, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și partea civilă SC R. SRL Oradea.
Parchetul a solicitat desființarea hotărârii și condamnarea inculpaților, pentru infracțiunile, pentru săvârșirea cărora au fost trimiși în judecată.
S-a motivat că planul infracțional a fost conceput de inculpatul B.S.L. și că acesta s-a folosit de inculpatul D.V. pentru a obține în interes propriu un folos material injust de la SC R. SRL, parte care a fost indusă în eroare în legătură cu încheierea și executarea unei convenții.
S-a arătat că deși instanța a reținut corect starea de fapt și a desprins actele materiale din planul infracțional preconceput, le-a analizat separat, în vădită contradicție cu probele administrate.
Partea civilă SC R. SRL Oradea a criticat sentința ca nelegală și netemeinică și a solicitat obligarea inculpaților la despăgubiri, în suma de 797.826.110 lei.
În ședința publică din 30 noiembrie 2000, partea civilă și-a retras apelul cu motivarea că urmare negocierilor dintre părți și datorită stingerii debitului contabil rezultat în urma prejudiciului cauzat de SC P.C.I. SRL, se renunță la orice pretenții împotriva inculpaților.
Prin decizia nr. 269/ A din 21 decembrie 2000, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Oradea, a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și s-a luat act de cererea de retragere a apelului formulat de partea civilă SC R. SRL Oradea.
S-a motivat că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și împrejurarea că pe parcursul derulării contractului dintre SC R. SRL și SC P.C.I. SRL nu s-a uzat de mijloace dolosive de natură a menține în eroare partea civilă.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în termen legal, considerând hotărârile netemeinice și nelegale a declarat recurs invocând cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 teza I pct. 171și pct. 18 C. proc. pen. A susținut în esență că s-a comis o gravă eroare de fapt prin achitarea inculpaților cu privire la faptele, pentru care au fost trimiși în judecată și că instanța de apel a omis să dispună confiscarea specială a sumei de 341.275.363 lei față de care, partea civilă nu mai are pretenții, potrivit art. 118 lit. d) C. pen.
S-a motivat că inculpatul D.V. în complicitate cu B.S.L. a indus în eroare partea civilă SC R. SRL, cu privire la intenția de a plăti suma de 570 milioane lei, consemnată în biletul de ordin și că deturnând suma totală de 341.275.363 lei într-un alt cont bancar, care a fost devalizat în scopul folosirii banilor în interes personal și nu pentru plata carburantului a dovedit că în realitate a urmărit înșelarea părții civile și nu încheierea și derularea unei afaceri corecte.
Prin efectuarea tuturor actelor pentru și cu numele inculpatului D.V., B.S.L. a realizat în realitate operațiuni de inginerie financiară, astfel încât trasul nu a mai avut disponibil bancar, pentru a pune în executare biletul la ordin emis la 31 august 1998, pentru SC R. SRL Oradea.
Examinând hotărârile atacat, în raport cu motivele invocate, Curtea, constată în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
Din actele dosarului și declarațiile inculpaților rezultă că ideea intrării inculpatului D.V. în afaceri a aparținut inculpatului B.S.L.
Inculpatul D.V. a explicat în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, modul în care a ajuns în România, cum a devenit administrator de firmă, la propunerea inculpatului B.S.L., care l-a și ajutat să cumpere firma SC P.C.I. SRL aleasă din publicațiile din ziare și apoi să facă, deoarece el nu știa să scrie românește.
Spre deosebire de el, inculpatul B.S.L. a avut o atitudine nesinceră, refractară și doar pe măsura punerii în fața unor acte și dovezi din care rezulta că el personal este implicat, a făcut declarații urmărind însă de fiecare dată să creeze impresia că nu a profitat de pe urma afacerii derulate de inculpatul D.V.
Astfel, la 29 ianuarie 1999 asistat de avocat, a declarat că la sfârșitul lunii iulie 1998 s-a întâlnit întâmplător cu D.V. și a aflat de la acesta că are societate comercială în Oradea, care se ocupă printre altele de comercializarea produselor petroliere, precum și că vrea să se stabilească în România.
A fost interesat de cele spuse de D.V., pentru că acesta i-a relatat că urma să obțină licența de import și să aducă carburanți din Ucraina, și voia și el să stabilească relații comerciale, prin intermediul lui D.V., în Ucraina și Belorusia.
La 2 februarie 1999 confruntat cu inculpatul D.V., atunci când ultimul a explicat condițiile în care a ajuns să dețină o firmă și că a fost trimis de B.S.L. la SC R. SRL ca să cumpere 36.000 litri motorină, pe care i-a plătit cu bani dați de B.S.L., acesta a refuzat să răspundă la întrebare invocând lipsa apărătorului.
Inculpatul confruntat cu T.G. director de desfacere la SC R. SRL Oradea, nu a contestat faptul că s-a interesat de condițiile în care ar putea cumpăra carburanții, luând chiar și ofertă de prețuri și că după câteva zile însoțit de inculpatul D.V. s-a prezentat la SC R. SRL și nu deoarece D.V. nu putea vorbi bine românește, au discutat condițiile de achiziționare a cantității de 36.000 litri benzină.
Nu a negat nici faptul că transportul de la depozitul Tileagd s-a făcut cu o cisternă care îi aparținea.
Inculpatul a recunoscut că toate transporturile de benzină și motorină de la depozitul din Tileagd la rezervoarele sale s-au făcut cu cisterne, care-i aparțineau sau le avea închiriate din Ucraina, având șoferi unguri.
Inculpatul D.V. a susținut că după prima livrare nu a făcut nici un act de dispoziție în legătură cu carburantul care a rămas în rezervoarele de la depozitul inculpatului B.S.L. și de asemenea că nu a înregistrat actele în contabilitate.
La propunerea lui B.S.L., care s-a oferit să vândă benzina achiziționată cu 100 lei în plus față de prețul de livrare și să suporte câștigul, s-a deplasat din nou la SC R. SRL și a cerut să i se livreze cantități mai mari de benzină și motorină circa 3-5 cisterne. Deoarece prima plată a făcut-o prompt, directorul a acceptat să primească un bilet la ordin. Scadent la 15 septembrie 1998, cu condiția să fie girat de inculpatul B.S.L.
Acel bilet la ordin a fost predat lui B.S.L., care s-a prezentat personal la directorul de vânzări, martorul T.G., căruia l-a predat și acesta fără să verifice dacă datele de identitate corespund, l-a primit.
Acesta a fost momentul când cei doi inculpați au reușit să convingă Societatea parte civilă că sunt comercianți serioși și că vor achita costul carburanților livrat. Toată cantitatea a fost livrată în trei tranșe, prima tranșă 2-3 septembrie, 71.100 litri motorină, a doua tranșă în 5 septembrie, 36.000 litri, iar a treia tranșă 10 septembrie, 71.100 litri benzină, au fost emise trei facturi fiscale în valoare totală de 613.539.110 lei.
Marfa livrată de SC R. SRL Oradea, a fost transportată cu mijloacele de transport ale SC C.I. SRL al cărei administrator era inculpatul B.S.L. și a fost depozitată în rezervoarele închiriate de aceeași societate.
Toată această cantitate de benzină și motorină nu s-a aflat niciodată la dispoziția inculpatului D.V., iar inculpatul B.S.L., pentru a fi apărat de eventualele acuze a simulat cumpărarea a aproximativ 100.000 litri benzină și motorină.
Pentru ca aparența de legalitate să fie creată s-a deplasat împreună cu inculpatul D.V. și cu contabila firmei SC C.I. SRL martora P.R.F. la B.T. unde a deschis cont pentru SC P.C.I. SRL Oradea și prin operațiuni care s-au efectuat numai scriptic, au intrat și au ieșit în și din contul SC P.C.I. SRL, 193.675.680 lei, la 9 septembrie 1998 și 147.599.683 lei, la 11 septembrie 1998.
În legătură cu acest moment este de observat că în declarația dată la 2 februarie 1999 la procuror, inculpatul B.S.L. a declarat inițial că ordinele de plată au fost semnate și depuse de el, la B.T. și că nu a fost însoțit niciodată la această bancă de inculpatul D.V. Pus în fața declarațiilor inculpatului D.V. și martorei P.R.F., a revenit și a declarat cele două cereri către B.T. făcute de D.V. la 9 noiembrie și 11 noiembrie 1998, prin care cerea să i se elibereze în numerar sumele de 147.599.683 lei și respectiv 193.679.680 lei, au fost scrise de el și a făcut acest lucru rugat de D.V., care l-a însoțit la bancă.
Din toate aceste declarații, interogatorii, confruntare coroborate cu actele la care s-a făcut referire rezultă că inculpatul B.S.L. deși putea să cumpere direct prin firma sa C.I. SRL, carburanți de la firma sa R. SRL, l-a implicat pe inculpatul D.V., cetățean străin, pe a cărui afaceri le-a programat și condus el, făcând în așa fel ca să evidențieze o afacere în pierdere pentru inculpatul D.V. în fața autorităților fiscale.
Deși prin declarațiile martorului T.G. și a inculpatului D.V. s-a făcut dovada că livrarea de carburanți s-a făcut numai în urma garantării de către inculpatul B.S.L., acesta fiind persoana care a prezentat bilanțul la ordin cu mențiunea pe verso a apărării, inculpatul B.S.L. a negat acest lucru, acceptând doar că el a fost cel care a înaintat biletul la ordin la rugămintea lui D.V. dar nu l-a semnat pentru girant.
După ce s-a văzut în posesia cantității de circa 160.000 litri benzină i-a dat inculpatului D.V., 32 milioane lei și i-a cerut să plece din țară, dacă vrea să nu aibă probleme.
Pe lângă faptul că inculpatul B.S.L. a făcut operațiuni fictive prin care să creeze aparența de legalitate a cumpărării de către SC C.I. SRL a unor cantități de carburanți, pentru care a și achitat către SC P.C.I. SRL Oradea 341.275.363 lei, la 9 și 11 septembrie 1998, pentru restul carburanților care deși au rămas în rezervoarele sale a susținut fără a putea produce dovezi, că din dispoziția lui D.V., a predat carburanții unei firme din județul Satu Mare (nu a putut indica numele societății nici numele de identificare sau mărci ale mijloacelor de transport).
Așa fiind, instanțele deși au reținut corect desfășurarea acțiunilor întreprinse de inculpați nu au acordat semnificație, altor detalii interpunerii unui test, în rapoartele comerciale pe care SC C.I. SRL le putea desfășura cu SC R. SRL, mai ales că prin aceasta nu se obținea nici un câștig.
Se impune observația că această întrerupere privește o societate SC P.C.I. SRL, care nu poseda mijloace de transport, nu avea rezervoare de depozitare și care a folosit mijloacele de care dispunea societatea inculpatului B.S.L. atât mijloace de transport cât și de depozitare.
Așa cum au declarat martorii și inculpatul D.V., toate activitățile societății SC P.C.I. SRL au fost desfășurate de inculpatul B.S.L., el l-a însoțit pe inculpatul D.V. la SC R. SRL, el a fost cel care a dus ordinul de plată cu mențiunea girării, chiar dacă nu el este cel care a executat motorina, datele buletinului sunt ale lui, tot el l-a dus pe D.V. la B.T., unde i-a deschis cont și unde s-au efectuat acele operațiuni de inginerie financiară cu sume, care s-au rulat prin conturi fără a fi efectiv depuse sau ridicate.
Din rapoartele de constatare tehnico științifică rezultă că toate cererile adresate B.R.D., B.T., biletul la ordin emis la 31 august 1998, pe unde SC P.C.I. SRL,( mențiunile de pe fața biletului) precum și facturile acestei societăți au fost scrise de inculpatul B.S.L.
Inculpatul D.V. a declarat la 29 ianuarie 1999, că nu știe cum a ridicat cantitățile de carburant de la SC R. SRL, și însă cui au fost vândute dacă a întocmit facturi pentru acele cantități către SC C.I. SRL însă nu a urmărit ce s-a întâmplat, numai dacă s-a încasat contravaloarea carburantului vândut.
Inculpatul a mai adăugat că după ce a fost dus a doua oară la bancă de către B.S.L., și-a dat seama că ceva nu este în regulă, că acesta nu livrează corect, presupunere care i s-a adeverit, deoarece inculpatul B.S.L. i-a dat 32 milioane lei și i-a cerut să plece din România, accentuând că o să aibă probleme o lungă perioadă de timp, dacă nu face acest lucru.
Din declarațiile martorilor audiați coroborate cu declarațiile inculpatului D.V., care a și explicat modalitatea în care a fost păgubită partea civilă SC R. SRL, rezultă că activitatea infracțională a fost concepută de inculpatul B.S.L. acesta folosindu-l pe D.V., căruia i-a creat imaginea de comerciant serios și credibil de produse petroliere. În acest fel a reușit inducerea în eroare a părții civile, care dacă ar fi cunoscut adevărata situație a SC P.C.I. SRL, nu ar fi acceptat să livreze fără plată sau garanții serioase, aproape 160.000 litri carburant.
Așa fiind, se constată că hotărârile celor două instanțe sunt nelegale și netemeinice.
În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează să admită recursul și să caseze hotărârile, numai cu privire la soluționarea laturii penale.
Motivul de casare privind confiscarea sumei cu care inculpații au păgubit partea civilă și ca urmare retragerii apelului de către SC R. SRL, profită inculpaților, având regimul prevăzut în art. 198 lit. d), nu este fondat.
Așa cum rezultă din cererea părții civile, acesta și-a retras apelul, cu motivarea că au stins debitul prin negocieri așa încât acțiunea civilă, care este la dispoziția părții vătămate este soluționată.
Rejudecând cauza inculpații vor fi condamnați, prin schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) și (5), în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., la pedepse de 6 ani închisoare inculpatul D.V. și 8 ani închisoare inculpatul B.S.L.
Inculpatul B.S.L. urmează să fie condamnat și pentru infracțiunile de instigare la fals și uz de fals, prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedepse de 3 ani și respectiv un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen., pedepsele aplicate inculpatului B.S.L. se vor contopi și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.S.L. condamnat pentru complicitate la înșelăciune, s-a avut în vedere că inculpatul a organizat și executat toată activitatea infracțională folosindu-se de inculpatul D.V., care în planul conceput este autorul infracțiunii de înșelăciune, dar cu o contribuție redusă în realizarea ei.
Din pedepsele aplicate inculpaților se va deduce arestul preventiv executat de la 28 ianuarie 1999 și până la punerea efectivă în libertate de inculpatul D.V. și de la 28 ianuarie la 12 martie 1999, privind pe inculpatul B.S.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva deciziei penale nr. 269 din 21 decembrie 2000 a Curții de Apel Oradea, privind pe inculpații D.V. și B.S.L.
Casează în totalitate sentința penală nr. 87 din 29 martie 1999 a Tribunalului Bihor și decizia penală nr. 269 din 21 decembrie 2000 a Curții de Apel Oradea, numai cu privire la soluționarea laturii penale.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul D.V. din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 6 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64, în condițiile art. 71 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de înșelăciune săvârșită de inculpatul B.S.L., din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 8 ani închisoare.
În baza art. 25, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 25, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpat la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul B.S.L. va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, în condițiile art. 71 C. pen.
Deduce reținerea și arestarea pentru inculpatul D.V. de la 28 ianuarie 1999, până la punerea efectivă în libertate.
Deduce reținerea și arestarea preventivă pentru inculpatul B.S.L. de la 28 ianuarie 1999, până la punerea efectivă în libertate.
Dispune comunicarea dispozitivului prezentei decizii Registrului Comerțului, pentru efectuarea mențiunilor.
Obligă pe inculpatul B.S.L. la plata sumei de 6.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe inculpatul D.V. la plata sumei de 6.300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2003.