Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 80 din 1 aprilie 2002, Tribunalul Arad l-a condamnat pe inculpatul R.H. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În baza dispozițiilor art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitor, a condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare, pentru proxenetism.
În baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu un an și 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de executat de 8 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 i-a condamnat pe inculpații: L.P. la câte 6 ani închisoare, pentru trafic de persoane și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), c) și e) C. pen., privind pe inculpatul C.M.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitor, la câte 3 ani închisoare, pentru proxenetism și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) și e) C. pen., privind pe inculpatul C.M.
În baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpaților în pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu un an și 6 luni, rezultând pedeapsa de executat, de câte 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), c) și e) C. pen., privind pe inculpatul C.M.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților R.H. și L.P., durata reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2002, la zi pentru inculpatul R.H. și de la 17 ianuarie 2002, la zi pentru inculpatul L.P.
În temeiul art. 117 C. pen., a interzis inculpaților R.H. și L.P. dreptul de a rămâne pe teritoriul României.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a confiscat de la inculpatul C.M. în favoarea statului suma de 20.000 șilingi austrieci ori contravaloarea acestora la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data executării măsurii confiscării.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații R.H. și L.P. la câte 2.000.000 lei, iar pe inculpatul C.M. la 2.400.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul lunii mai 2001, inculpatul R.H., cetățean austriac și patron al unei firme de construcții și a barului de noapte B.B. din orașul Graz – Austria, prin intermediul inculpatului L.P. l-a cunoscut pe inculpatul C.M., zis „C.” Acesta din urmă s-a oferit să-i recruteze inculpatului R.H., tinere din România pentru dans și striptiease la barul de noapte, precum și pentru practicarea prostituției. În acest sens, inculpatul C.M. le-a recrutat pe numitele K.A.M. din Brăila și A.E. din județul Vaslui, și care urmau să-i plătească inculpatului C.M. jumătate din câștigul lor. La data de 14 iunie 2001, după obținerea vizelor și a dreptului de muncă de la Ambasada Austriei din București, numitele K.A.M. și A.E., au fost transportate de către inculpatul C.M. la Budapesta, unde au fost preluate de către inculpatul R.H. care le-a transportat ulterior la barul de noapte B.B. din Graz și cărora le-a oferit pentru dans și striptease suma de 300 dolari S.U.A. lunar. În acest bar inculpatul le-a cerut să întrețină raporturi sexuale cu diferiți clienți contra sumei de 1200 șilingi austrieci, din care inculpatului R.H. îi revenea suma de 400 de șilingi. Potrivit înțelegerii cu inculpatul C.M., martorele K.A.M. și A.E. în luna decembrie 2001, la întoarcerea în România, i-au achitat acestuia suma de 20.000 șilingi austrieci.
Potrivit înțelegerii cu inculpatul R.H., în perioada decembrie 2001 – ianuarie 2002, inculpatul C.M. a recrutat și alte fete din România, respectiv din județele Vaslui și Brăila, pentru a le trimite la barul B.B. din Graz în același scop. Bunăoară, inculpatul C.M., le-a recrutat pe numitele N.C.M. din Vaslui, P.C. din com. Ibănești, jud. Vaslui, R.P. din mun. Vaslui și K.R. din Brăila, sora martorei K.A.M. Inculpatul C.M. le-a transportat pe aceste fete în data de 14 ianuarie 2002 la Arad și potrivit înțelegerii, acesta urma să primească din sumele realizate de către martore, jumătate. În municipiul Arad, fetele au fost așteptate de către inculpatul L.P. împreună cu inculpatul R.H. în stația C.F.R. după care au fost cazate la Hotelul R. și ulterior transportate de către cei doi inculpați, inculpatul L.P. cu autoturismul marca AUDI A 4 și R.H. cu autoturismul marca Opel Vectra, înspre punctul de trecerea frontierei Nădlac în direcția Graz din Austria. La P.P.F. Nădlac la ieșirea din țară, călătoria inculpaților și a celor șase fete a fost întreruptă.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere periculozitatea socială a faptelor comise apreciată în concret, urmările socialmente periculoase ale faptelor comise precum și persoana inculpaților.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpații R.H. și L.P. au solicitat achitarea, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, întrucât fapta nu există, iar cu privire la pedepsele aplicate în conformitate cu art. 329 alin. (1) C. pen., au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.
Inculpatul C.M., prin apărătorul său, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 219/ A din 22 mai 2002, Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat sentința atacată și a dispus următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe cei trei inculpați, pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen., i-a condamnat pe cei trei inculpați la pedeapsa de câte 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpaților L.P. și R.H., stabilind un termen de încercare de 2 ani plus durata pedepsei cu consecințele prevăzute de art. 83 C. pen.
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților L.P. și R.H., dacă nu sunt arestați în altă cauză și a dedus din pedepse arestul preventiv la zi.
A înlăturat aplicarea art. 117 C. pen., privind dreptul de a rămâne pe teritoriul României pentru inculpații R.H. și L.P. și a confiscat de la inculpatul C.M. suma de 20.000 șilingi, în favoarea statului.
Pentru a pronunța prezenta decizie, instanța de control judiciar a motivat în esență că tribunalul a greșit atunci când a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, întrucât nu s-a dovedit că fapta a fost comisă în modalitățile cerute de legiuitor, că față de împrejurările în care a fost comisă infracțiunea de proxenetism, respectiv activitatea propriuzisă de racolare și recrutare a persoanelor pentru practicarea prostituției nu a fost desfășurată de inculpații R.H. și L.P. pe teritoriul României, ci de celălalt coinculpat C.M., pedepsele aplicate celor doi pot fi executate și fără privare de libertate, și în fine, că în mod greșit prima instanță a dispus măsura expulzării atâta vreme cât inculpatul L.P. este cetățean român, iar față de inculpatul R.H. aceasta nu este oportună.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul R.H.
În motivele scrise, parchetul a formulat următoarele critici:
S-a susținut că prin soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunea de trafic de persoane, instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 12 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; că pedepsele au fost greșit individualizate fiind nesocotite dispozițiile art. 72 C. pen., că în mod nejustificat nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 117 C. pen., față de inculpații L.P. și R.H., fiind cetățeni austrieci, și că hotărârea este nelegală și pentru că instanța a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 64 C. pen., față de inculpatul C.M.
Inculpatul R.H. nu și-a motivat în scris recursul declarat, însă oral, prin apărător, a solicitat menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel.
Recursul declarat de parchet va fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare;
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 117 C. pen., expulzarea poate fi dispusă numai asupra cetățeanului străin sau a persoanei fără cetățenie, care nu are domiciliul în țară, dacă a comis o infracțiune pe teritoriul țării.
Prin urmare, această măsură de siguranță are ca scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni prin înlăturarea stării de pericol.
Or, în speță se constată că, în ceea ce-l privește pe inculpatul R.H. se impune menținerea măsurii de siguranță dispusă de prima instanță, având în vedere că rămânerea acestuia pe teritoriul României creează pericolul săvârșirii unor fapte identice cel puțin atâta vreme, cât în țara de origine acestea nu sunt incriminate, situație în care pentru acest motiv recursul declarat de parchet urmează a fi admis.
Referitor la celălalt coinculpat L.P., pentru care s-a cerut de asemenea menținerea măsurii expulzării, fiind considerat cetățean austriac, din declarația existentă, Curtea constată că, într-adevăr acesta a dobândit și cetățenia statului austriac, fiind stabilit în Austria din anul 1990, dar și-a menținut și cetățenia română, fiind născut în România, situație în care, dispozițiile art. 117 C. pen., nu-i sunt aplicabile.
În ceea ce privește critica parchetului referitoare la omisiunea instanței de apel de a aplica inculpatului C.M. pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi conform art. 64 C. pen., este de asemenea întemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie, când legea prevede această pedeapsă, iar infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., pentru care inculpatul C.M. a fost condamnat prevede această sancțiune.
Cum instanța de apel a omis să aplice inculpatului C.M. și această sancțiune, hotărârea este nelegală, situație în care și pentru acest motiv recursul declarat de parchet va fi admis urmând a i se aplica inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.
Referitor la celelalte critici formulate de parchet, instanța le apreciază nefondate urmând a le respinge pentru următoarele considerente:
Cu privire la soluția de achitare a celor trei inculpați pentru infracțiunea de trafic de persoane, Curtea Supremă constată că, în mod legal, instanța de apel a observat că în raport de situația de fapt reținută în baza probatoriului administrat la dosarul cauzei și dispozițiile legale, nu se poate reține în sarcina inculpaților săvârșirea acestei infracțiuni.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, „constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, dare, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase prin obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi”.
Totodată, în art. 2 pct. 2 din același act normativ, sunt definiți termeni și expresiile folosite de norma incriminatoare.
Astfel, prin „trafic de persoane” se înțelege faptele prevăzute la art. 12 și art. 13 din această lege, iar prin „exploatarea unei persoane” se înțelege printre altele și „obligarea acelei persoane la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală”.
Or, din declarațiile martorilor audiați în cauză, mai precis a femeilor care au fost transportate în Austria, rezultă că acestea au mers de bunăvoie și că asupra lor inculpații nu au exercitat nici un fel de formă de constrângere ori înșelăciune, situație în care dispozițiile art. 12 din Legea nr. 678/2001 nu sunt aplicabile.
În ceea ce privește ultima teză a acestei infracțiuni, în mod corect a observat instanța de apel că săvârșirea în această modalitate presupune existența unei a treia persoane care în virtutea autorității sale ar putea să convingă o altă persoană în scopul exploatării ceea ce în speța de față nu este cazul.
În consecință, pentru considerentele mai sus expuse, secția penală a Curții Supreme de Justiție în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) și respectiv dispozițiile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara numai cu privire la înlăturarea măsurii expulzării prevăzută de art. 117 C. pen., față de inculpatul R.H. și a omisiunii interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul C.M. și va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.H., cu obligarea acestui inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 219/ A din 22 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpații R.H., L.P. și C.M.
Casează decizia penală atacată numai cu privire la înlăturarea măsurii expulzării prevăzută de art. 117 C. pen., față de inculpatul R.H. și a omisiunii interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)și b) C. pen., în ce privește pe inculpatul C.M.
Menține măsura expulzării dispusă de instanța de fond față de inculpatul R.H.
Aplică pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani pentru inculpatul C.M.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.H. împotriva aceleiași decizii penale.
Obligă inculpatul R.H. la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat pentru apărarea asigurată intimaților inculpați L.P. și C.M. în sumă de câte 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2003.