Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 132/ S pronunțată în dosarul penal nr. 1370/P/F/2000, Tribunalul Brașov, secția penală, a pronunțat următoarea hotărâre:
I. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul T.A., la pedepsele de câte 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.
II. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul O.C.C., la pedepsele de câte 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
III. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul S.N., la pedepsele de câte 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.
IV. În baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, a condamnat pe inculpatul M.D., la pedeapsa de un an și 10 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a menținut liberarea condiționată a acestui inculpat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 827/1998 a Judecătoriei Brașov.
V. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 109 C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul P.I., la pedepsele de câte 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
VI. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul R.F., la pedepsele de câte 5 ani și 6 luni închisoare.
Din pedeapsa aplicată, a dedus prevenția de 24 ore a inculpatului R.F., în data de 3 august 2000.
VII. În baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, a condamnat pe inculpatul I.R., la pedeapsa de un an și 10 luni închisoare.
Din pedeapsa aplicată a dedus prevenția de 24 ore a inculpatului I.R., în data de 3 august 2000.
VIII. În baza art. 221 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, a condamnat pe inculpatul B.O., la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, stabilind un termen de încercare de 3 ani.
A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de reintegrare și supraveghere de pe lângă Tribunalul Brașov;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.
A constatat că inculpatul a fost arestat în perioada 3 august 2000, 8 august 2000.
În baza art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate, a dedus prevenția inculpaților T.A., O.C.C., S.N. și M.D., începând cu data de 3 septembrie 2000, la zi, pentru inculpații T.A., O.C.C. și S.N. și de la data de 28 august 2000, la zi, pentru inculpatul M.D. și în baza art. 155 C. pen. și art. 23 alin. (4) din Constituție, a dispus prelungirea măsurilor de prevenție a acestora cu încă 30 zile, începând cu data de 31 mai 2002, până la 29 iunie 2002, inclusiv; respectiv până la 28 iunie 2002, pentru inculpatul M.D.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.I. perioada prevenției de la 24 august 2000, până la 7 septembrie 2001.
Cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., pentru inculpații T.A., O.C.C., S.N., M.D., R.F., I.R. și pentru inculpatul P.I. de la data majoratului.
A obligat inculpații, în solidar, iar pe inculpatul minor P.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente P.L., să plătească părții civile B.G. suma de 2.800.000 lei și părții civile C.D. suma de 2.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Onorariile pentru apărătorii din oficiu, în sume de câte 450.000 lei, pentru inculpații M.D., O.C.C., S.N., P.I. și B.O., se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.
A obligat inculpații, iar pe cel minor, în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente să plătească statului sumele de câte 3 milioane lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel s-a avut în vedere următoarea situație de fapt:
La data de 2 august 2000, inculpații S.N. și M.D., eliberați din Penitenciarul Codlea s-au întâlnit cu ceilalți inculpați T.A., O.C.C., S.N., I.R. și B.O. în casă la R.F., pentru a serba acest eveniment.
Terminându-se băutura după un timp, în jurul orei 1,00 noaptea, s-au deplasat la un chioșc alimentar apropiat, situat pe str. Agricultorilor din Brașov. Cu inculpații se aflau și mai multe fete.
Au existat două grupuri: primul, format din inculpatul M.D. și martora R.E., căreia-i făcea curte și care au cumpărat țigări și băutură; urmat, în timp, de un al doilea grup, format din ceilalți inculpați și fete.
Inculpatul R.F. a avut inspirația de a deposeda doi cumpărători aflați lângă chioșc, insuflându-i această idee inculpatul minor P.I.
Cum acesta nu s-a descurcat, ajungând el însuși în situația de a fi lovit de victime, ceilalți au sărit în ajutorul său, aplicând diferite violențe celor două părți vătămate.
Acest al doilea moment a fost observat de M.D., care nu știa de înțelegerea celorlalți și văzându-l agresat pe P.I. a încercat să lovească pentru a-l apăra (fără să știe că acesta încercase să fure).
Singurul care nu a fost de față rămânând acasă, dar care a avut pretenția la o parte din ce se furase a fost inculpatul I.R.
Situația expusă a fost reținută din analiza probelor administrate prin următoarele mijloace: plângerile părților vătămate, declarațiile acestora, rapoartele de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor: M.M., A.F.A., R.E., B.P.M., C.I.M., P.L.M., B.A.M., A.I., A.V., M.E., M.A.M., A.E., B.L.
Inculpații au recunoscut în general situația prezentată, încercând însă să se eschiveze, în ceea ce privește răspunderea penală pentru tâlhărie. Inculpatul P.I. a arătat însă amănunțit cum s-au desfășurat lucrurile și de ce inițial, influențat de cei ce luau declarații a prezentat o altă variantă.
Cele menținute de inculpatul P.I. se coroborează cu declarațiile martorilor.
Astfel instanța de fond a constatat pentru unii inculpați ca fiind întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie, în diverse forme de participare, iar pentru alții, prin schimbarea încadrării juridice ale infracțiunii de tăinuire.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 285/ Ap, pronunțată în dosarul penal nr. 696/P/Ap/2002, pronunțată la data de 2 decembrie 2002, a decis:
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul I.R., împotriva sentinței penale nr. 136/2002, pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a desființat-o numai cu privire la următoarele aspecte:
1. A înlăturat aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul I.R.
2. A dedus reținerea de 24 ore, pentru inculpatul M.D. și a adăugat-o la perioada executată.
3. Pentru inculpatul S.N. a schimbat temeiul legal al reținerii stării de recidivă din art. 37 lit. b), în art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., a revocat restul de 4 luni și 15 zile rămas neexecutat din pedeapsa pronunțată, prin sentința penală nr. 1482 din 4 februarie 1998 a Judecătoriei Brașov, pe care îl contopește cu pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, urmând să execute în final 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații T.A. și O.C.C., împotriva aceleiași sentințe.
A menținut arestarea preventivă a inculpatului T.A., O.C.C. și S.N. și a dedus din pedepsele aplicate, în continuare, perioadele executate de aceștia de la 16 mai 2002, la zi.
A obligat pe inculpații T.A. și O.C.C. la câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat în care se includ și onorariile de câte 450.000 lei pentru apărătorii din oficiu, care se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariile de câte 450.000 lei pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților I.R., B.O., M.D., R.F., S.N. și P.I. se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Instanța de apel a înlăturat starea de recidivă pentru inculpatul I.R., deoarece se împlinise termenul de reabilitare la data comiterii noii infracțiuni.
Inculpatul M.D. a executat pedeapsa dar corect era să i se deducă și cele 24 ore reținere.
Cu privire la inculpatul S.N. însă s-a reținut, corect, starea de recidivă post-condamnatorie, infracțiunea din prezenta cauză fiind comisă după liberarea condiționată, mai înainte să fi trecut data la care pedeapsa ar fi fost executată integral.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, invocând ca motive de casare greșita încadrare juridică a infracțiunii comise de inculpații M.D. și B.O. (art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.) și aplicarea unor pedepse greșit individualizate, necorespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
S-a solicitat casarea hotărârilor și rejudecarea în sensul arătat.
Examinând hotărârile din apel și fond în raport de criticile formulate, având în vedere probele administrate și dispozițiile legale, Curtea constată, că doar parțial, recursul este întemeiat, și anume în privința încadrării juridice a faptei pentru inculpatul B.O.
Într-adevăr hotărârea instanțelor nu a fost rezultatul unei valorificări corespunzătoare a probelor. Deși B.O. a arătat că a fost prezent doar la începutul conflictului, inculpații O.C.C., P.I. și T.A. au declarat că B.O. s-a aflat împreună cu ei tot timpul evenimentului. De asemenea martorii R.E., R.I.L. și B.P. au confirmat participarea inculpatului B.O. În aceste împrejurări greșit a fost condamnat tăinuitor, el fiind coautor la infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen.
În ceea ce îl privește pe inculpatul M.D. instanțele au pronunțat hotărâri corecte, acesta fiind tăinuitor și nu coautor, singura explicație pentru poziția parchetului, fiind aceea că au considerat simpla prezență a inculpatului la fața locului, echivalentă cu o infracțiune.
Nici faptul că se liberase de curând din închisoare și nici simpla prezență, recunoscută de altfel, nu pot conduce la concluzia că a participat la tâlhărie.
Bani avea, dovadă că își făcuse cumpărăturile anterior comiterii infracțiunii.
Martora R.E. și ceilalți inculpați și martori au arătat că lui M.D. îi era rău de la băutură și se afla mai departe, atunci când R.F. i-a sugerat lui P.I. acțiunea, ceilalți inculpați acceptând tacit.
Așadar nici nu a participat la înțelegere, nici nu a știut de ea.
Astfel fiind reacția spontană de a lovi pentru a-l apăra pe cel pe care-l credea o victimă, nu are nici o legătură cu ceea ce făceau ceilalți. În același moment semnificația pentru ceilalți era cu totul alta, aceea de a asigura scăparea inculpatului P.I., dar asta nu-l inculpă pe M.D.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, Curtea apreciază, că acestea reflectă pericolul social al faptelor comise și al inculpaților. Ele sunt substanțiale chiar dacă se apropie de minim, pentru că însuși legiuitorul a ținut cont de pericolul social al infracțiunii de tâlhărie, fixând o limită minimă ridicată. Important, în fixarea cuantumului pedepselor a fost că s-a ținut seama de reacția spontan apărută, dat fiind că inculpații aveau bani și de starea în care se aflau inculpații.
Pentru toate aceste considerente, urmează a se admite recursul parchetului și să se caseze ambele hotărâri pentru o corectă încadrare juridică a inculpatului B.O., care urmează a fi corect condamnat corespunzător art. 72 C. pen.
Inculpatului i se va deduce corespunzător prevenția și acesta urmează a fi obligat în solidar cu ceilalți și la plata despăgubirilor civile.
Cheltuielile judiciare se vor suporta de stat, respectiv, onorariul de avocat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 285 din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe intimații inculpați M.D., T.A., O.C.C., S.N., R.F., I.R., B.O. și P.I.
Casează decizia penală nr. 285/ Ap din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel București și sentința penală nr. 132 din 16 iunie 2002 a Tribunalului Brașov, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul intimat B.O. sub aspectul încadrării juridice și al efectelor acesteia asupra laturii civile.
Înlătură dispozițiile art. 86 C. pen., privind pedeapsa de un an închisoare, aplicată potrivit art. 221 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tăinuire, în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul B.O. la două pedepse de câte 5 ani închisoare.
Contopește pedepsele conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 5 ani închisoare.
Aplică dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
Deduce prevenția de la 3 august 2000, la 8 august 2000.
Obligă inculpatul în solidar cu ceilalți inculpați și cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, în sumă de 2.800.000 lei părții civile B.G. și 200.000 lei părții civile C.D.
Onorariul avocaților din oficiu în sumă de câte 300.000 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2003.