Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 3651/2003, în baza art. 3001 C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive luată față de inculpații S.M. și B.M. prin ordonanțele de arestare preventivă emise de P.N.A. la 10 aprilie 2003 (pentru inculpatul S.M.) și la 16 aprilie 2003 (pentru inculpatul B.M.).
Instanța de judecată a prelungit arestarea preventivă a inculpaților până la 8 iulie 2003 inclusiv.
Instanța a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv (prin Rechizitoriul din 26 iunie 2003 întocmit de P.N.A.) pentru următoarele infracțiuni:
1. S.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 257 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000; art. 255 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000; art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000; art. 256 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. și art. 264 C. pen.; art. 264 C. pen. (pct. 6), toate cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.
2. B.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 260 alin. (1) C. pen., art. 26, raportat la art. 255 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Cum inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, instanța a verificat din oficiu, conform art. 3001 C. proc. pen., regularitatea luării măsurii și constatând că temeiul prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., se menține, a prelungit arestarea până la 30 iulie 2003 inclusiv.
Împotriva încheierii din 3 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava, inculpații au declarat recurs, susținând, atât personal, cât și prin apărători, că este nelegală întrucât, fiind o prelungire a arestării în cursul judecății, erau aplicabile prevederile art. 160c C. proc. pen., potrivit cărora instanța putea dispune prelungirea privării de libertate numai în cazul în care ar fi apărut „elemente noi”. Ori, de vreme ce urmărirea penală a fost finalizată și au fost trimiși în judecată, nu mai pot zădărnici aflarea adevărului și nici nu mai prezintă vreun pericol, pentru ordinea publică, în raport și de starea de sănătate.
S-a mai susținut că nici nu s-a dovedit pericolul pentru ordinea publică, astfel că și prelungirile anterioare sunt date cu încălcarea dispozițiilor procedurale.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Din examinarea încheierii recurate și a lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond a aplicat corespunzător noile prevederi legale referitoare la verificarea regularității arestării inculpaților la primirea dosarului, înainte de prima zi de înfățișare, conform art. 3001 C. proc. pen. și constatând că se mențin temeiurile prevăzute de art. 148 lit. h) din același cod, a prelungit arestarea, până la prima zi de înfățișare.
Susținerea că s-au încălcat prevederile art. 160c C. proc. pen., în sensul că, neinvocându-se la instanță elemente noi față de cele existente în faza de urmărire penală, nu se mai putea prelungi arestarea preventivă, nu este întemeiată.
Sub acest aspect, temeiurile de arestare, în speță art. 148 lit. h) C. proc. pen., trebuie corelate și cu alte prevederi legale care reglementează desfășurarea procesului penal, și anume, cele care vizează scopul acestuia și al măsurilor preventive.
În acest sens, potrivit art. 1 C. pen., legea penală apără împotriva infracțiunilor, printre alte valori supreme și întreaga ordine de drept, iar potrivit art. 136 C. proc. pen., măsurile preventive asigură buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Potrivit art. 155 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, arestarea inculpatului dispusă de instanță, poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate și numai dacă au intervenit elemente noi, care să justifice privarea de libertate sau dacă cele ce au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate, iar potrivit art. IX din aceeași lege, mandatul de arestare preventivă emis de procurori până la intrarea în vigoare a prezentei legi își produce în continuare efectele și după această dată.
Așa încât, prevederile art. 160c C. proc. pen., pentru faza de judecată trebuie interpretate și aplicate, în corelație cu prevederile legale sus-menționate și care au semnificația că dacă temeiurile din cursul urmăririi penale se mențin și în faza judecății, ele își produc efectele deopotrivă.
De altfel, nici nu s-ar putea susține că scopul măsurilor preventive ar fi altul în faza judecății față de cel din cursul urmăririi penale, de vreme ce textul art. 136 C. proc. pen., nu face distincție.
Pe de altă parte, inculpații prezintă același pericol pentru ordinea publică și în faza judecății, dacă se are în vedere că inculpatul S.M. este acuzat în calitate de comisar șef - ofițer superior în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Suceava, raportat la specificul infracțiunilor comise de inculpați.
În consecință, pericolul pentru ordinea publică apare cu atât mai evident, dacă inculpații ar fi lăsați în libertate, dată fiind complexitatea și gravitatea normelor de drept încălcate.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.M. și B.M., împotriva încheierii din 3 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. 3651/2003.
Obligă inculpații la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iulie 2003.