S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații T.I., I.D., S.B., P.O.D., R.K. și T.E. împotriva deciziei penale nr.285/A din 21 septembrie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia.
S-au prezentat recurenții inculpații T.I. și I.D., asistați de avocat Bucoviceanu V., apărător ales, B.S., asistat de avocat C. N. și avocat V.M.D., apărători aleși.
Au lipsit inculpații P.O.D. și R.K., pentru apărarea primului prezentându-se avocat C.N., iar a secundului, avocat M.T., ambii apărători din oficiu.
A lipsit și recurentul inculpat T.E. decedat.
Avocat B.V. ridică problema neconstituționalității Ordinului nr.43 din 7 februarie 1980 al Ministerului Sănătății privind lista substanțelor toxice, mercurul nefiind substanță toxică.
Ceilalți apărători au lăsat la aprecierea instanței soluționarea cererii avocatului B.V.
Procurorul a cerut respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, de Ordinul nr.43/1980 nedepinzând soluționarea cauzei. Acest ordin nu abrogă art.312 din Codul penal.
Curtea respinge cererea formulată de avocat Bucoviceanu V. și dă cuvântul apărătorilor.
Avocat Bucoviceanu V. pentru inculpații T.I. și I.D. a solicitat admiterea recursurilor și achitarea acestora în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală –deoarece din adresa Institutului medico-legal rezultă că mercurul nu este substanță toxică. În subsidiar, a cerut acordarea în mai largă măsură a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 -76 și aplicarea art.861 din Codul penal.
Avocat C.N. pentru inculpatul B.S., a cerut admiterea recursului și rejudecarea cauzei pentru neîndeplinirea procedurii de citare a inculpatului de instanța de fond pentru 7 iulie 1999 și în plus nu a fost audiat un martor principal M.N.
Dacă nu se admite această cerere, inculpatul să fie achitat conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală fiind incidente dispozițiile art.51 Cod penal, singurul act normativ care califică mercurul drept substanța toxică (Ordinul 43/1980) fiind un act administrativ cu caracter extrapenal, echivalând cu eroarea de fapt, inculpatul neavând obligația de a-l cunoaște. Nici alte acte normative nu prevedeau obligația autorizării deținerii mercurului. Inculpatul nu are o profesie prin care să cunoască apartenența mercurului la categoria substanțelor toxice. În subsidiar, a cerut achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale art.312 din Codul penal deoarece mercurul nu prezintă toxicitate, lipsind latura subiectivă.
În final a cerut să se pronunțe o pedeapsă orientată către minimul special, prevăzut de lege, în condițiile dispozițiilor art.74-76 Cod penal și să se aplice art.81 din Codul penal.
Avocat V.M.D. pentru inculpatul B.S., a cerut admiterea recursului și achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală, deoarece nu a comis o faptă prevăzută de legea penală, mercurul nefiind o substanță toxică ce intră sub incidența art.312 Cod penal.
În subsidiar, a solicitat aplicarea art.81 sau 861 ori 867 Cod penal, depunând acte.
Avocat C.N. pentru inculpatul P.O.D. a cerut admiterea recursului și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Avocat M.T. pentru inculpatul R.K. a solicitat admiterea recursului și achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.e din Codul de procedură penală, cu aplicarea art.51 Cod penal (eroarea de fapt) sau în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală (lipsa laturii subiective), așa cum s-a mai motivat. A cerut suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 Cod penal.
Avocat C.N. pentru inculpatul T.E. a cerut încetarea procesului penal, survenind decesul acestuia.
Procurorul consideră că nu este cazul achitării inculpaților deoarece:
- nu este aplicabil art.10 lit.a din Codul de procedură penală deoarece fapta există, în sensul că deținerea, transportul mercurului și comercializarea acestuia a fost corect reținută potrivit art.312 alin.1 Cod penal;
- nu sunt îndeplinite cerințele art.10 lit.b din Codul de procedură penală deoarece corect inculpații au fost condamnați pentru infracțiunea prevăzută de art.312 Cod penal, având în vedere că mercurul este o substanță toxică în anumite condiții de transport, manipulare și depozitare, care dau posibilitatea împrăștierii vaporilor de mercur;
- nu sunt aplicabile dispozițiile art.10 lit.d din Codul de procedură penală deoarece sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.312 alin.1 Cod penal, fiind dovedită latura subiectivă, sub forma intenției întrucât inculpații au deținut și făcut operațiuni privind circulația mercurului în scopul comercializării, dându-și seama că mercurul fiind substanță toxică, vânzarea nu se poate face oficial, recurgându-se la tranzacții clandestine;
- nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art.10 lit.e din Codul de procedură penală deoarece nu există eroare de fapt conform art.51 Cod penal, întrucât ordinul nr.43/1980 al Ministerului Sănătății, cuprinde lista substanțelor toxice, între care este indicat și mercurul, comercializarea sa fiind interzisă, - fapt de care a avut cunoștință și inculpații, întrucât toate activitățile și afecțiunile au fost întreprinse cu discreție și prin tranzacții clandestine.
A cerut admiterea recursurilor declarate de inculpați numai în ce privește modalitatea executării pedepselor prin aplicarea dispozițiilor art.861 din Codul de procedură penală și încetarea procesului penal pentru recurentul inculpat t.e., survenind decesul acestuia.
În ultimul cuvânt, inculpatul T.I., I.D. și B.S. prezenți în instanță, s-au declarat de acord cu concluziile apărătorilor lor, regretând faptele săvârșite.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.67 din 29 martie 1999, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpații:
S.B., P.O.D. și T.I. la câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.312 alin.1 din Codul penal; R.K. și I.D. la câte 4 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.312 alin.1 din Codul penal și T.E. la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută de art.26, raportat la art.312 alin.1 din Codul penal.
Pentru toți inculpații s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pe timp de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art.64 și art.71 din Codul penal.
S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive.
În baza dispozițiilor art.118 lit.e din Codul penal s-a dispus confiscarea cantității de 30,728 kg mercur alb.
Potrivit art.118 lit.c din Codul penal s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 6.000.000 lei.
Pentru pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul I.D. din Timișoara, în anul 1990, a cumpărat de la T.E. plecat defintiv din România cantitatea de 30 kg mercur alb, păstrat într-un recipient metalic, care a fost îngropat în grădina casei.
La începutul anului 1997, I.D. a discutat cu inculpatul T.I., tot din Timișoara, despre intenția de a vinde mercurul, primind asigurări că se va interesa de posibilitatea plasării lui.
În același timp, în luna martie 1997, inculpatul R.K. din Tg.Mureș a cumpărat de la un cetățean din Republica Moldova, cantitatea de 3 kg mercur alb.
Pe baza unei înțelegeri prealabile în ce privește posibilitatea comercializării mercurului, în ziua de 23 aprilie 1997 inculpații R.K. și P.O.D., având asupra lor cele 3 kg mercur alb, în două butelii metalice, s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, de la Tg.Mureș la Sibiu, la domiciliul inculpatului B.S.
De aici, au plecat să ia legătura cu persoanele ce intenționau să cumpere mercur –rămase neidentificate- în localitatea Miercurea-Băi, în apropiere de Sibiu, dar acestea dorind o cantitate mai mare, tranzacția nu s-a realizat.
Revenind la Sibiu, inculpatul R.K. a luat legătura telefonică cu inculpatul T.E. din Timișoara, pentru obținerea unei cantități de mercur alb.
În acest scop, în seara zilei de 23 aprilie 1997, inculpații R.K. și P.O.D. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, de la Sibiu la Timișoara, primul având asupra sa și suma de 6.000.000 lei, primită de la B.S., pentru cumpărarea mercurului.
Ajunși la Timișoara, în dimineața zilei de 24 aprilie 1997, în jurul orei 7,30, cei doi inculpați s-au dus la domiciliul inculpatului T.E., care l-a contactat pe inculpatul Toader Ioan, comunicându-i despre scopul venirii celor din Tg.Mureș.
Inculpatul T.I. s-a deplasat la domiciliul inculpatului I.D., tot din Timișoara, de la care a cumpărat, cu prețul de 6.000.000 lei, butelia cu 30 kg mercur, ce a fost scoasă din pământ.
În jurul orei 11,00 , T.I. întâlnindu-se cu ceilalți trei inculpați, le-a predat butelia cu 30 kg mercur, cumpărată de la I.D.
Inculpații R.K. P.O.D. și T.E. au plecat cu autoturismul spre Sibiu, urmând să se întâlnească, conform înțelegerii, cu inculpatul B.S., la limita dintre județele Sibiu și Alba, unde urma să-i predea butelia cu mercur luată de la Timișoara.
Pe parcurs cei ce veneau de la Timișoara s-au întâlnit cu inculpatul B.S., predându-i butelia cu 30 kg mercur, pe care au pus-o în portbagajul mașinii cu care venise acesta, în care se aflau și celelalte 2 butelii cu 3 kg mercur.
În jurul orei 15,00 a zilei de 24 aprilie 1997, în timp ce inculpatul B.S. se afla, cu autoturismul proprietate, la limita județului Alba cu județul Sibiu, a fost surprins de organele de poliție, care au ridicat cele 3 recipiente cu mercur.
Cantitatea de mercur aflată în cele 3 recipiente ridicate de organele de poliție a fost în greutate de 30,745 kg, purtiate de 99% și densitate 13.551.
Prin decizia penală nr.285/A din 21 septembrie 2000 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de inculpați și, prin aplicarea dispozițiilor art.74 și 76 din Codul penal, a redus pedepsele aplicate acestora, după cum urmează:
- pentru inculpații B.S., P.O.D., T.I. și T.E. de la 4 ani închisoare la câte 2 ani închisoare, iar
- pentru inculpații R.K. și I.D. de la 4 ani și 4 luni închisoare la câte 2 ani și 2 luni închisoare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs toți inculpații, solicitând, în principal, achitarea și în subsidiar aplicarea dispozițiilor art.81 sau 861, ori 867 din Codul penal.
Reiterând motivele invocate, fie la prima instanță, fie la instanța de apel, inculpații și apărătorii acestora au cerut achitarea, apreciind că:
- fapta nu există (art.10 lit.a Cod procedură penală) deoarece din adresa Institutului de Medicină Legală rezultă că mercurul nu este substanță toxică.
În adevăr, din adresa nr.42/1300 din 28.02.2000 a Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” (fila 115 dos.3659/1999 al Curții de Apel Alba Iulia) rezultă că mercurul metalic, aflat în stare lichidă, la temperatura obișnuită, nu este toxic.
În aceeași adresă, însă, se face precizarea că „mercurul metalic foarte fin divizat sau în stare de vapori (ce pot fi emiși chiar și la temperatura camerei) prezintă proprietăți toxice”, intoxicațiile putându-se produce și prin „inhalare”.
În tratatul de Medicină Legală al Prof.Vladimir Beliș (vol.2 f.173 dos.nr.3659/1999 al Curții de Apel) se argumentează că, pe baza a numeroase studii care se referă la circuitul mercurului în biosferă, se apreciază riscul mare pe care îl reprezintă toxicitatea deosebită a ionului mercurului, cât și a implicațiilor pe care folosirea lui le are asupra mediului (faună, floră, organism uman), concluzionându-se că este vădită tendința limitării folosirii lui la strictul necesar. Se mai învederează că mercurul lichid emite chiar la temperatură ordinară vapori, care în anumite concentrații, pot crea intoxicații.
Pentru aceste motive Ministerul Sănătății, în „Lista substanțelor toxice” (aprobată prin Ordinul nr.43/7.02.1980, publicat în Buletinul Oficial nr.14 din 15 februarie 1980) a înscris și mercurul și sărurile acestuia.
Ca atare, este notoriu că deținerea mercurului trebuie să se facă în anumite condiții prevăzute de lege, fiind strict limitată comercializarea și manipularea sa de către persoane particulare și fără autorizare specială.
- fapta nu este prevăzută de legea penală (art.10 lit.b din Codul de procedură penală) deoarece mercurul nefiind substanță toxică, nu cade sub incidența art.312 alin.1 din Codul penal.
Datorită efectelor nocive privind sănătatea publică, deținerea (păstrarea în scopuri ilicite) și orice operațiune, printre care și orice acte legate de circulație (oferire spre vânzare, cumpărarea, transportul, etc.) a substanțelor toxice, periculoase pentru sănătatea publică, au fost incriminate, de mai mult timp și sancționate penal, în prezent în art.312 alin.1 din Codul penal.
Deci deținerea, transportul și cumpărarea mercurului fiind substanță toxică cu posibilitatea transformării și împrăștierii (difuzării) sub formă de vapori nocivi, așa cum s-a arătat mai sus, intră sub incidența art.312 alin.1 din Codul penal.
- faptei îi lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunii prevăzute de art.312 alin.1 Cod penal, respectiv latura subiectivă (art.10 lit.d Cod procedură penală) și faptul că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei- eroarea de fapt (art.51 Cod penal) –prevăzut de art.10 lit.e din Codul de procedură penală, deoarece mercurul metalic nu prezintă caracterul de toxicitate cerut imperativ de art.312 Cod penal, iar Ordinul Ministerului Sănătății nr.43/1980 este un act normativ extrapenal, necunoașterea sau cunoașterea greșită a acestuia echivalând cu o eroare de fapt.
Așa cum s-a mai arătat, mercurul lichid, prin starea lui naturală, nu este toxic, însă posibilitatea acestuia de a emite vapori, chiar la temperatură ordinară, care în anumite concentrații, prezintă proprietăți toxice, ce pot crea intoxicații, îl face să fie periculos pentru sănătatea omului, având influență nocivă și asupra mediului.
Pe de altă parte, infracțiunea prevăzută de art.312 alin.1 Cod penal se săvârșește cu vinovăție, sub forma intenției (directe sau indirecte), făptuitorul dându-și seama că produsele sau substanțele care fac obiectul material al activității sale (în speță mercurul) sunt produse ori substanțe stupefiante sau toxice și urmărește să facă operațiuni cu asemenea produse sau, chiar dacă nu urmărește, acceptă acest lucru.
În ce privește cunoașterea de către făptuitor a caracterului (naturii) produselor sau substanțelor cu care operează, aceasta este o problemă de fapt pe care instanțele o stabilesc în raport cu complexul probelor administrate în cauză.
În speță, deși există „Lista substanțelor toxice” în care se include și mercurul cu sărurile sale, aprobată prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.43 din 7 februarie 1980, publicat în Buletinul Oficial nr.14 din 15 februarie 1980, în vigoare, deci făcut public (act normativ extrapenal), este posibil ca inculpații sau unii din ei să nu-l fi cunoscut, deși puteau să ia cunoștință de el și ar fi trebuit să-l cunoască, în condițiile efectuării unor tranzacții cu mercur.
Dar, în doctrina și practica judiciară, în mod corect s-a apreciat că împrejurarea că făptuitorul și-a dat seama că anumite produse sau substanțe sunt toxice, poate rezulta și din alte situații și împrejurări, decât din cunoașterea de către acesta a actului normativ care cuprinde enumerarea lor.
Or, din probele administrate în cauză, rezultă indubitabil că inculpații au cunoscut caracterul ilegal, neoficial, al activității (tranzacțiilor) lor, tocmai datorită faptului că erau convinși, că acestea sunt interzise prin natura toxică a mercurului respectiv. Numai așa se explică următoarele fapte și împrejurări.
- Inculpatul I.D. a deținut la domiciliu, îngropată în grădina casei, butelia cu circa 30 kg mercur, aproape 7 ani;
- Atât deținerea, transportul cât și tranzacțiile privind achiziționarea celor 3 butelii cu mercur s-a realizat clandestin de către toți inculpații.
- Toate întâlnirile între inculpați, au avut loc cu discreție în mașină, pe șosea sau la baruri și chiar la mari distanțe.
- S-a urmărit ca la predarea buteliilor cu mercur să se afle cât mai puține persoane.
- Inculpații au o pregătire medie și chiar superioară, de natură a intui cu ușurință caracterul ilicit (fără drept) al tranzacțiilor (pentru utilitate particulară), determinat de natura mercurului, ca produs toxic, dăunător.
În concluzie, nu se justifică achitarea recurenților inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.312 alin.1 din Codul penal, care este corect reținută în sarcina lor.
Cererea avocatului C.N. pentru inculpatul B.S. nu este întemeiată, nefiind justificată restituirea cauzei pentru rejudecare, deoarece acesta a lipsit jusitifcat la primul termen de judecată din 7 iulie 1999, nefiindu-i adusă nici o vătămare a intereselor sale, deoarece nu era începută cercetarea judecătorească, ulterior, fiind prezent la ședințele de judecată. De asemenea, prezența martorului M.N. nu a fost necesară.
Recursurile sunt fondate numai în ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților care au fost just individualizate de către instanța de apel.
Curtea constată însă, că nu s-a acordat semnificația cuvenită împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele și în special urmărilor acestora. Fără a minimaliza pericolul social al faptelor săvârșite, totuși trebuie să se ia în considerare că acestea nu au creat o stare de pericol deosebit pentru sănătatea publică, neavând urmări negative concrete asupra mediului (faună, floră, organismul uman), iar inculpații nu au beneficiat de nimic de pe urma lor.
De asemenea, nu s-a ținut, în suficientă măsură seama că inculpații nu au antecedente penale, au avut o comportare corespunzătoare în societate și la locul de muncă, unii fiind pensionari, persoane mai în vârstă, bolnavi, au familii organizate și copii minori în întreținere, că au avut o poziție corectă, în special la urmărirea penală, înlesnind descoperirea faptelor și al tuturor făptuitorilor, iar impactul social al infracțiunii s-a diminuat prin trecerea timpului trecând aproape 5 ani de la săvârșirea faptelor, pe care le regretă.
Toate acestea justifică suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate tuturor inculpaților, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acestora în regim de detenție.
Pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpații T.I., I.D., S.B., P.O.D., R.K. și T.E. urmează a fi admis, potrivit dispozițiilor art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală și rejudecând, se va casa atât sentința penală cât și decizia atacată, numai cu privire la modalitatea executării pedepselor aplicate de instanța de apel.
În baza dispozițiilor art.861 din Codul penal se va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate tuturor recurenților inculpați menționați.
Se vor menține restul dispozițiilor din hotărârile casate.
Potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.d, raportat la art.10 lit.g din Codul de procedură penală se va dispune încetarea procesului penal cu privire la recurentul inculpat T.E. pentru infracțiunea prevăzută de art.26, raportat la art.312 alin.1 din Codul penal, survenind decesul acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de inculpații T.I., I.D., S.B., P.O.D., R.K. și T.E. împotriva deciziei penale nr.285/A din 21 septembrie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia.
Casează decizia penală atacată și sentința penală nr.67 din 29 martie 1999 a Tribunalului Alba numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor.
Conform art.861 Cod penal, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaților B.S. P.O.D. și T.I. pe termenul de încercare de 7 ani, stabilit conform art.862 Cod penal.
Conform art.861 Cod penal, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte 2 ani și 2 luni închisoare aplicate inculpaților R.K. și I.D. pe termenul de încercare de câte 7 ani și 2 luni, stabilit conform art.862 Cod penal.
Conform art.86 alin.3 Cod penal se pune în vedere inculpaților obligațiile înscrise în acest text de lege.
Conform art.11 pct.2 lit.d raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, încetează procesul penal cu privire la recurentul inculpat T.E., pentru infracțiunea prevăzută de art.26, raportat la art.312 al.1 Cod penal, survenind decesul acestuia.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru recurenții inculpați P.O.D. și T.K., în sumă de câte 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.