Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 135 din 20 februarie 2001, Tribunalul București, secția I penală, a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe inculpatul P.E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat de la 1 noiembrie 1999, la 23 februarie 2000.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.
S-au reținut, în esență, următoarele:
La data de 31 mai 1999, între S.C. M.D.S. SRL, reprezentată de inculpat și S.C. F.P. SA, s-a încheiat un contract, având ca obiect livrarea de produse petroliere de către această din urmă societate, în valoare totală de 17 miliarde lei.
În baza acestui contract, în perioada 1 iunie - 12 iunie 1999, S.C. F.P. SA a livrat produse petroliere în valoare de 17.246.620.331 lei, din care inculpatul a achitat numai 8.106.264.398 lei, iar pentru diferență a emis 6 bilete la ordin fără acoperire.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 587 din 30 octombrie 2001, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, de către inculpat și de partea civilă S.C. F.P. SA.
În cauză, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul P.E.
Prin recursul declarat, Parchetul a invocat greșita achitare a inculpatului, solicitând condamnarea acestuia.
Recursul Parchetului este fondat.
Potrivit art. 215 alin. (3) C. pen., inducerea sau menținerea în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, în condițiile stipulate, constituie infracțiunea de înșelăciune.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul, în cursul executării contractului nr. 182 din 31 mai 1999, a indus în eroare S.C. F.P. SA, prin emiterea a 6 bilete la ordin, despre care știa că nu au acoperire și astfel, a cauzat prejudiciul de 9.140.355.933 lei, reprezentând contravaloarea produselor petroliere ce i-au fost livrate, de către partea civilă sus-menționată.
Prin emiterea celor 6 bilete la ordin, privitor la care știa că nu există disponibil în cont, el a menținut, în eroare, partea civilă, pentru a o determina să execute, în continuare, contractul sus-menționat.
Intenția de inducere în eroare a părții civile rezultă și din atitudinea inculpatului față de reprezentanții societății păgubite, atitudine concretizată în mutarea sediului societății la o adresă necunoscută și în refuzul de a răspunde la telefoane și la corespondența societății păgubite.
Așa fiind, urmează a se admite recursul Parchetului, a fi casate hotărârile atacate și în urma rejudecării, să se rețină, în sarcina inculpatului, săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
Pe de altă parte, având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului (căsătorit, având doi copii, din care unul minor, fără antecedente penale), urmează a se reține în favoarea inculpatului la individualizarea pedepsei, circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen., iar ca efect al acestora, pedeapsa ce se va aplica inculpatului va fi situată sub nivelul minimului special, prevăzut de textul incriminator.
În consecință, în urma analizei circumstanțelor reale privind fapta și a celor personale ale inculpatului, urmează ca inculpatul să fie condamnat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la o pedeapsă de 6 ani închisoare și la 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
Se va face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și se va constata că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 1 noiembrie 1999, 23 februarie 2000.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate vor fi menținute.
Pe cale de consecință, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul P.E. nu este fondat, ceea ce va impune respingerea acestuia, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr. 587 din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează hotărârea pronunțată precum și sentința penală nr. 135 din 20 februarie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la greșita achitare a inculpatului P.E., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul P.E. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 1 noiembrie 1999, 23 februarie 2000.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Respinge recursul declarat de inculpatul P.E., împotriva deciziei penale sus-menționată.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iulie 2003.