Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 3348/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2003.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 iunie 2003, Curtea de Apel București, investită cu judecarea cauzei penale, privind pe inculpații B.S., B.Ș.L., B.R., U.I. și S.C.H., trimiși în judecată pentru infracțiunea, prevăzută de art. 255 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 78/2000, a dispus amânarea judecării cauzei, pentru termenul de 17 iulie 2003 și a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpaților B.Ș.L., B.R., U.I. și S.C.H., cu 30 de zile respectiv, de la 30 iunie 2003, la 29 iulie 2003.

Pentru a hotărî prelungirea stării de arest a inculpaților, instanța a reținut că motivele care au stat la baza arestării preventive a inculpaților se mențin, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru luarea și respectiv menținerea acestei măsuri.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații arestați în termen de 3 zile, conform art. 141 C. proc. pen., în forma nemodificată prin Legea nr. 281 din 1 august 2003.

În recursurile lor inculpații solicită casarea încheierii în partea referitoare la prelungirea arestării preventive, întrucât în prezent nu mai subzistă temeiurile, care au determinat arestarea preventivă.

S-a motivat că procesul penal se află într-o stare avansată, că punerea lor în libertate nu este de natură să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor sau a expertizelor și că nu există indicii că recurenții inculpați se vor sustrage de la cercetarea judecătorească.

Examinând cauza în raport de motive invocate dar și conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, că recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive.

Concomitent, potrivit art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., redactat în forma actuală din Legea nr. 281/2003 mai favorabilă inculpaților și în vigoare la data judecării recursului, măsura arestării inculpatului, poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen., adică există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune, și că acea infracțiune este pedepsită cu închisoare de peste 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Din actele dosarului, rezultă că instanța care a dispus prelungirea arestării inculpaților, a avut în vedere prevederile art. 136 C. proc. pen., referitoare la scopul acestei măsuri și pe cele ale art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați, pedepsele pentru acestea depășind limita de 4 ani închisoare.

În sarcina inculpaților se reține săvârșirea unor grave infracțiuni de corupție considerate a avea un pericol social deosebit de ridicat și cu mare rezonanță publică.

În raport de scopul acestei măsuri preventive arătat la art. 136 C. proc. pen., lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment prezintă pericolul concret de a nu se asigura buna desfășurare a procesului penal, de a permite inculpaților să se sustragă de la judecată și să se colaboreze în vederea ascunderii adevărului.

Prin urmare, Curtea, în baza art. 38515 va respinge recursurile și va obliga recurenții la cheltuieli judiciare către stat.

 

 

Pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursurile declarate de inculpații B.Ș.L., B.R., U.I., S.C.H. și B.S., împotriva încheierii din 25 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3419/2002, ca nefondate.

Obligă pe recurenții inculpați să plătească statului câte 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2003.