S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.A.P. împotriva deciziei penale nr.9A din 16 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, asistat de avocat A.T., apărător ales. Au lipsit intimatele părți civile „S ” SA Căzănești – Ialomița și SC „PO” SA București.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul a cerut admiterea recursului, susținând că inculpatului i-a fost îngrădit dreptul la apărare, fiind judecat în lipsa apărătorului său ales, care era internat în spital, asigurându-i-se apărător din oficiu. Mențiunea din decizie, că inculpatul a fost de acord să se judece cu apărător din oficiu, nu este reală. A mai solicitat reindividualizarea pedepsei inculpatului, care a fost sincer, a regretat faptele, nu are antecedente penale, are un copil minor, a avut intervenții chirurgicale diferite, are caracterizare bună, pedeapsa după 4 ani nu-și mai atinge scopul.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, hotărârea judecătorească este un act oficial și nu s-a făcut rectificarea la consemnarea concluziilor inculpatului, nu este cazul reindividualizării pedepsei inculpatului, care a persistat în săvârșirea mai multor infracțiuni. Inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, motiv pentru care a cerut înlăturarea alin.4.
La ultimul cuvânt, inculpatul s-a declarat de acord cu concluziile apărătorului său, cerând menținerea hotărârii tribunalului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.70 din 23 februarie 2001, Tribunalul Ialomița a condamnat pe inculpatul P.A.P. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal; la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 4 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3,4 și 5 Cod penal și la câte 3 luni închisoare pentru două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 din același cod, urmând ca, potrivit art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.867 Cod penal s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, respectiv la SC ”V.V.” SRL Slobozia.
În temeiul art.868 alin.2 Cod penal, pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului dreptul electoral de a fi ales.
Conform art.88 Cod penal s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 11 aprilie 2000, la zi.
În baza art.348 Cod procedură penală s-au anulat înscrisurile falsificate, respectiv ordinul de deplasare, comenzile, notele de recepție, CEC-urile, ordinele de plată și chitanțele aflate la dosare.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 53.029.740 lei părții civile SC „P” SA București și 209.000.000 lei părții civile SC „S” SA Căzănești, reprezentând despăgubiri civile, plus dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitelor, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cursul lunii august 1999, intrând în posesia unui bilet la ordin și a ștampilei aparținând SC „I.C.” SRL Slobozia, inculpatul a completat, semnat și ștampilat acest instrument de plată, întocmind și o delegație cât și o notă de comandă fictiv, pe baza cărora a achiziționat, prin inducere în eroare, de la SC „P” SA București, mărfuri în valoare de 53.000.000 lei, pe care le-a valorificat ulterior în interes personal.
La datele de 26 noiembrie și 9 decembrie 1999, folosindu-se de două file CEC, aparținând SC „I.C.” SRL Slobozia, în posesia cărora intrase în mod ilegal, același inculpat a reușit să achiziționeze, prin inducere în eroare, de la SC „S” SA Căzănești, mărfuri în valoare de 68.400.000 lei și respectiv 148.600.000 lei.
Ulterior, pentru a nu fi descoperit, inculpatul a întocmit mai multe note de recepție, facturi și chitanțe fictive.
Prin decizia penală nr.277/A din 25 aprilie 2001, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, admițând apelul parchetului a înlăturat dispozițiile art.867, art.868 alin.2 și art.869 Cod penal, și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare prin privare de libertate. Totodată, a respins apelul inculpatului, ca nefondat.
Împotriva menționatei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât apelul a fost judecat fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită, punct de vedere însușit de Curtea Supremă de Justiție, care a pronunțat în acest sens decizia penală nr.4084 din 28 septembrie 2001.
Rejudecând cauza, după casare, Curtea de Apel București, a pronunțat decizia penală nr.9/A din 16 ianuarie 2002, prin care, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.867, art.868 alin.2 și art.869 Cod penal și a dispus, ca și inițial, ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare prin privare de libertate. Totodată, a respins ca nefondat apelul prin care inculpatul solicita reducerea pedepsei și menținerea modalității de executare a acesteia, stabilită de prima instanță.
Împotriva menționatei hotărâri, inculpatul a declarat prezentul recurs, în temeiul art.3859 pct.6 și 14 Cod procedură penală, susținând printr-un prim motiv de casare, că prin judecarea apelului în lipsa avocatului ales i s-a încălcat dreptul la apărare. Cel de-al doilea motiv de casare privește individualizarea pedepsei și modalitatea de executare, inculpatul considerând că față de circumstanțele sale personale se impunea aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării acesteia.
Examinând decizia atacată, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, rezultă că instanța a reținut corect situația de fapt și vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită la judecarea cauzei în apel, inculpatului asigurându-i-se dreptul la apărare așa cum prevăd dispozițiile legale.
Referitor la încadrarea juridică dată însă celei de a doua infracțiuni de înșelăciune, respectiv cea comisă în dauna SC ”S” SA Căzănești, în prevederile art.215 alin.1,2,3 și 4 Cod penal, rezultă că aceasta este greșită.
Totodată, se constată că, la circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, se impunea mențiunea prevăzută de art.867, art.868 alin.2 și art.869 Cod penal.
Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunțate, rezultă, fără dubiu, că inițial SC „I.C.” SRL Slobozia a aparținut lui I.A., însă prin vânzări succesive, documentele acesteia au ajuns în posesia inculpatului care s-a hotărât să le folosească în mod fraudulos.
Întrucât în posesia unei oferte de vânzare a SC „P” SA București, la data de 23 august 1999, inculpatul a semnat și parafat cu ștampila SC „I.C.” SRL Slobozia un bilet la ordin pe care l-a trimis societății ofertante, prin șoferul delegat M.I., pentru a achiziționa mărfuri în valoare de 53.000.000 lei. Introdus în circuitul bancar spre decontare, biletul la ordin emis de inculpat a fost refuzat la plată, dată fiind lipsa disponibilului în contul societății comerciale emitente.
S-a mai stabilit că inculpatul a fost acela care a semnat la rubrica „emitent” și la rubrica „director” și tot el a completat nota de comandă.
La datele de 26 noiembrie și 9 decembrie 1999, folosindu-se de două file CEC aparținând SC „I.C.” SRL Slobozia, în posesia cărora intrase în mod ilicit, același inculpat a reușit să achiziționeze, prin inducere în eroare, de la SC „S” Căzănești, mărfuri în valoare de 68.400.000 lei și respectiv 148.000.000 lei.
Pentru a nu fi descoperit, acesta a întocmit mai multe note de recepție, facturi și chitanțe fictive.
Potrivit alin.4 al art.215 Cod penal, emiterea unui cec asupra unei instituții de credit, cunoscând că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obținerii unui folos material injust, și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune.
Pentru existența acestei variante a infracțiunii este necesar ca cecul să fi fost emis cu respectarea cerințelor prevăzute de art.1 din Legea nr.59/1934, de către o persoană care nu dispune în momentul emiterii acestui instrument de plată, de fonduri proprii care să facă posibilă trasului efectuarea plății.
Or, în cauză, inculpatul a completat filele cec știind că nu este titular de cont, cu specimen de semnătură în bancă, conform art.2 și 58 din Normele Cadru nr.7/1994 emise de Banca Națională a României și, că societatea pe care o reprezenta nu avea disponibil în cont și se afla în interdicție bancară.
Întrucât cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul a indus în eroare societățile comerciale vânzătoare, asigurându-le că plata prețului mărfurilor este garantată și emițând fila cec în condițiile arătate, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prin folosirea unui mijloc fraudulos, și anume a unor instrumente de plată nevalide, faptă prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal.
În consecință, recursul declarat de inculpat fiind întemeiat cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei de înșelăciune comisă în dauna SC „S” SA Căzănești și a modalității de executare a pedepsei, urmează a fi admis și a se casa decizia atacată numai sub aceste aspecte.
Astfel, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în pedepsele componente de 3 ani închisoare aplicată pentru o infracțiune de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, de 3 ani închisoare, aplicată pentru o infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 4 Cod penal și în două pedepse de câte 3 luni închisoare, aplicate pentru două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290 alin.1, cu aplicarea pentru fiecare din acestea a prevederilor art.41 alin.2 Cod penal.
Făcând aplicarea art.334 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 4 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la 3 ani închisoare, urmând ca în baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la locul de muncă, respectiv la SC „V.S.” SRL Slobozia, conform art.867 Cod penal.
În baza art.868 alin.2 din Codul penal i se va interzice inculpatului, dreptul electoral de a fi ales.
Se va atrage inculpatului atenția asupra dispozițiilor art.359 Cod procedură penală cu privire la art.869 din Codul penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul P.A.P. împotriva deciziei penale nr.9/A din 16 ianuarie 2002 a Curții de Apel București,Secția a II-a penală..
Casează decizia penală atacată și sentința penală nr.70 din 23 februarie 2001 a Tribunalului Ialomița numai în ce privește greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 4 din Codul penal și modalitatea de executare a pedepsei.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 4 din Codul penal , 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.290 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.290 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal.
Potrivit art.334 din Codul penal schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 4 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 din același cod, texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul P.A.P. la 3 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a și 34 lit.b din Codul penal contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Potrivit dispozițiilor art.867 din Codul penal, inculpatul P.A.P., va executa pedeapsa la locul de muncă, respectiv SC “V.S.” SRL Slobozia, județul Ialomița.
In baza art.868 alin.2 din Codul penal i se interzice inculpatului dreptul electoral de a fi ales.
Se atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.359 Cod procedură penală, cu referire la art.869 din Codul penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.