Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 5334/2003, inculpatul I.I., cercetat în stare de arest preventiv, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea 78/2000 a recuzat judecătorii Tribunalului Caraș Severin care urmau să soluționeze cererea prin care Parchetul Național Anticorupție a solicitat prelungirea arestării preventive a sa cu încă 30 de zile.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 47 alin. (2) și art. 48 lit. d) C. proc. pen.
Analizând cererea de recuzare formulată de inculpatul I.I. se constată următoarele:
Art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție astfel cum a fost modificat prin punctul 23 din Legea nr. 161 din 21 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției prevede că soluționarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 se constituie complete specializate, iar alin. (2) de sub același articol prevede că: „La judecătorii, tribunale și curți de apel, completele specializate sunt formate din doi judecători.”
Această dispoziție procesuală penală constituie o normă specială privind compunerea instanței în cazul judecării infracțiunilor la care face referire legea în cauză ea fiind derogatorie de la dispozițiile cu caracter general prevăzute în Codul de procedură penală.
Așa cum rezultă din actele dosarului inculpatul I.I. este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție și anume luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Curtea de Apel Timișoara, fiind sesizată cu soluționarea cererii de recuzare a judecătorilor Tribunalului Caraș Severin, cererea a fost judecată de un singur magistrat încălcându-se astfel, dispozițiile procedurale în această materie.
Art. 197 C. proc. pen., referitor la încălcările care atrag nulitatea în alin. (2) prevede că dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei la sesizarea instanței și la compunerea acesteia sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Ca atare, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 9 iulie 2003 în Camera de Consiliu, este nulă întrucât au fost nesocotite dispozițiile procedurale care reglementează modul de soluționare a cererilor de recuzare.
Potrivit art. 197 alin. (3) C. proc. pen., nulitatea prevăzută în alin. (2) al textului de lege menționat nu poate fi înlăturată în nici un mod și poate fi invocată în orice stare a procesului.
În consecință, recursul declarat de inculpat urmează să fie admis, casată încheierea Curții de Apel Timișoara pronunțată la data de 9 iulie 2003 în Camera de Consiliu și cauza trimisă spre rejudecare Curții de Apel Timișoara, cu respectarea art. 29 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru acest motiv aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate de apărător în concluziile scrise depuse la dosar nu vor fi luate în discuție, deoarece depășesc cadrul de sesizare a instanței și anume soluționarea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins o cerere de recuzare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva încheierii nr. 30/ P pronunțată la data de 9 iulie 2003 de către Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 5334/2003 al acelei instanțe.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecarea cererii de recuzare formulată de inculpat la Curtea de Apel Timișoara.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2003.